Corzile mele vocale rezonau pe o frecventa atat de inalta,
incat atunci cand iti silabiseam numele,
sunetele imi umpleau gura si ieseau la suprafata
sub forma unor nori de fum colorat
ce se raspandeau in toata camera cu pereti tapitati
cu poze imaginare ale fetus-ului ce ai fost inainte
sa intrii in lumea asta care nu te mai lasa sa visezi.

Azi-noapte te-am visat si m-am trezit tremurand-
imi cazuse patura.
Visul cu tine si-a inodat firul cu alta halucinatie-
una de cand eram eu mica-fetita vesnic ratacitoare.
Probabil ca te intrebi de ce atatea “vise, vise, vise”-
pai stii si tu atat de bine ca atunci cand visul tau
nu mai are aceeasi culoare cu visele mamei, tatalui,
vecinului, colegilor de la scoala, etc., devine un caleidoscop
in mii de nuante-se personalizeaza-devine Tu.

Uneori te caut printre cearceafurile cu miros de noapte rece…
dar gasesc doar cateva fire de par translucide si imi doresc sa fii fost ale tale.

Desi ai putea spune ca suntem straini, caci nu ne-am atins niciodata,
te simt de fiecare data cand te gandesti la mine…uneori ma intreb daca ne masturbam in acelasi timp-
caci cateodata simt cum orgasmele noastre se unesc undeva deasupra Empire State Building-ului si umplu de culoare asfintitul new-yorkez.

Maine ne vom tine de mana,
ne vom unii sufletele in asfintit,
Maine te voi duce departe de casa,
ne vom imbaia in soare.

Imi era firg, te priveam cu ochi de pisica
dilatati in bezna de dinaintea rasaritului.
Bass-ul curgea nestingherit din boxele nemuritoare
si picura frecvente joase in corpurile noastre.

Astazi nu e nimic-nici soare, nici frig.
Ma simt de parca te astept de cand a inceput lumea.
Vreau sa strig, dar glasul meu nu-i decat o soapta,
As vrea sa-ti simt vocea pe gatul meu…

Sacadat repira fetus-ul din pantecele meu…
Si parca se hranea cu aerul plamanilor mei
Sau poate imi manca inima-cate o bucatica in fiecare zi.

Nu eram legati prin ombilic, ci prin creier
Cortexul ne era placenta translucida,
Umeda de sinapse ce scanteiau sentimente materne.

El imi dadea viata, ma invata sa deschid ochii,
Iar cand prima raza de lumina imi izbi corneea
Pieptul imi zvacni a urlet…strigatul cel dintai.

Operculii imi disparusera si nu mai simteau vibratia
sangelui Ei plimbandu-se ritmic prin venele albastrii.
Claxoane acute si huruit de furnale imi zgariau timpanele.

Aici timpul era impartit in zi si noapte,
2 saptamani am visat ingerii cum ma chemeau inapoi,
Dar de fiecare data glasurile erau mai indepartte.

De departe iti aud strigatul mut,
Spart in milioane de decibeli.
Simti ca te aud prin receptaculii
ce mi-au crescut nestingheriti pe craniu…
Te autoflagelezi vazandu-mi impasibilitatea.
Imposibilitatea de a-ti raspunde la tacerea ta logoreeica.

Creierul imi e imprastiat in mii de bucati
ce au inceput sa simta individual…
Da- nevraxul imi este templul sentimentelor,
Intact pana cand cu inima am inceput sa gandesc.
Ma descompun cu fiecare frunza ce se desprinde galbejita…
Tu-departe…eu? aici, nicaieri…
Te chem disperat, cu glas de nevrotica…
Dar encefalul meu a inceput sa te simta in bratele ei-opulenta.

Cocotata deasupra gandurilor refulate,
Te vad incurcat intr-o panza de dorinte.
Esti mic, atat de mic…si totusi,
Urma de ruj ti-o zaresc tatuata pe clavicula.

Printre atatea epave te gasesc viu,
Bantui ca un copil plictisit de jucarii.
Cauti iesiri din labirinturi pustii.
Ghemul de ata e aproape desirat.

Amalgam de zgomote inecacioase si icnete grabite,
Orasul se misca, zi si noapte, alearga inapoi spre
Dimineata cu ceata.

Goneam si eu cu ei, vibrand aceeasi efemeritate, dar
in dimineata aceea cu fum si miros de motorina arsa,
Caldaramul reactiona mut la tocuri tocite de atatia
Pasi.

Pietrele cubice perfect imbinate, reci si lucioase…
M-am intins, atenta sa le incalzesc pe toate,
Pielea-mi aburinda difuza incet…
Aud un pas zorit din spate,
Prea tarziu sa ma mai ridic.

Vad in fiecare chip de pe strada lucirea ochilor tai de bichon cu ADHD,
Aud in fiecare glas accentul tau grav si clar ce strabate parca
pana in ungherul ascuns al centrului placerii din cortexul involuat al predecesorilor,
departe de a fi sapiens…
Te simt ca o arahnoida cardiaca…
Nu ma mai inteapa mereu halucinatia ta.
E numai reminescenta translucida a ce ar fi putut sa fie…daca.

Ma intreb daca gandurile mele se ciocnesc de ale Tale,
Caci uneori simt cat de mult ti se adanceste ulcerul
ce cu migdala de bijutier ti l-am sadit in inima…
si doare, doare, agonica placere.

M-am obisnuit sa adorm incolacita in jurul fantomei tale,
Poarta tricoul acela cu gaura sapata de molii…
Ah da! Uneori te managai prin par…nisipiu…
Ti-as canta o romanta uitata, dar
Sunetele reverbereaza gol in peretii reci si umezi
ai camerei pline de Tine.

Si imi simt pielea arzand, au inceput sa-mi infloreasca furuncule de dorinta,
Faramele de suflet mi s-au risipit si au saturat vidul ce tine pana la tine.
M-as preface in scrumul tigarii tale sa-ti fiu mai aproape de buze…

Efemere impulsuri ma propulseaza in constelatia gandurilor tale,
Iar blestemul imaterialitatii cultiva frustrari disarmonice
Incat am inceput sa-ti visez visele in care ne izbim visele vlaguite,
ne cautam gurile ce picura lumina primordiala…