Abisuri

În căutarea adevărului interior

  • Strada

    Locuiesc într-un oraș mic, cu o stradă principală pavată cu pietre cubice. Zilele îmi trec greu, obositoare. Ca să evadez, citesc. Vacanțele mi le petrec printre rafturi. Amintiri din viitor. Ocolul Pământului în 80 de zile. Al treilea val. De ceva vreme timpul îmi trece cu viteza luminii. În nici…

    Continue reading →: Strada
  • Dacă știe să facă ceva cu adevărat « wow », Feida McFadden știe să construiască – subiect, structură – intrigi amețitoare. Dar asta nu este un lucru suficient pentru a crea ceva memorabil. Mereu pare să se grăbească undeva, nu insistă deloc pe detalii și pe atmosfera, impresia pe care mi-a lăsat-o…

    Continue reading →: Jurnal de cititor – Chiriașa
  • Poduri

    M-am trezit cu speranța că totul e posibil. O să scriu o carte, o să îmi schimb jobul, o să văd lumea, o să fie bine. Îmi beau cafeaua, cobor dealuri, urc etaje. Până să se pornească laptopul, pe terenul viran de peste drum s-au construit trei supermarketuri și soarele…

    Continue reading →: Poduri
  • Violet

    E violet. Atât de violet e. Nu pot explica senzația. E aproape ca și cum ai merge la piață și, când ai vrea să te întorci, s-ar învârti totul cu tine. Urc dealurile. E albastru. Cad stele peste câmpuri galbene. Freamătă pânza de atâta neliniște. Mi-e frig. Mi-e cald. Mă…

    Continue reading →: Violet
  • Într-un tablou de Van Gogh

    Azi e o zi albastră, în curbe translucide. Iar m-am certat cu Paul. Am trântit ușa când am ieșit. Lumea încă se învârtea cu mine când m-au găsit. Totul e strâmb, le-am zis, și am pictat cerul. Corbii au apărut de nicăieri și au invadat pânza. Am închis ochii și…

    Continue reading →: Într-un tablou de Van Gogh
  • Într-un tablou de Van Gogh

    Locuia într-o casă galbenă, la marginea unui câmp. Odăile erau goale și ferestrele erau mici. De un singur scaun avea nevoie ca să poată evada. Când evada, o lua, agale, pe drumul ce trecea prin mijlocul pânzei de in. Mergea încet, ascuns de lanurile de grâu, până ce noaptea se…

    Continue reading →: Într-un tablou de Van Gogh
  • Visul

    A învățat la cea mai bună școală din oraș. De ea aparținea. Când învățătoarea i-a întrebat ce vor să se facă când vor fi mari, ea a fost singura care a răspuns că vrea să devină astronaut. Avea nevoie de spațiu. De aceea. Locuia într-un bloc de patru etaje și…

    Continue reading →: Visul
  • A fi sau a nu fi instalator

    Îi sună telefonul. Să treacă neapărat azi, îl roagă. O să treacă cât de repede poate, îi promite. Își freacă degete cu săpun, își dă părul cu gel, își pune o cămașă albă, pufăie câțiva stropi de parfum fin, cumpără un buchet mare de trandafiri din piață. Ajunge într-un sfert…

    Continue reading →: A fi sau a nu fi instalator
  • Exil (2)

    Mă așez la o terasă și cer o cafea. 3 euro și ceva. Plătesc cu cardul. Fără zahăr. Avenue Champs Élysée e un zumzet continuu. Chelnerul e brunet și are mustață. Îmi zâmbește. Îi zâmbesc, din politețe. Peste drum, oameni în Gucci coboară din limuzine mov. Iau o gură din…

    Continue reading →: Exil (2)
  • Exil

    Se apropie încet de ușă, sprijinită într-un baston. Mă poftește înăuntru, să mă așez la masă, îmi spune, să-mi facă un ceai, o cafea, sau poate îmi e foame. Rar se întâmplă să îi mai treacă cineva pragul. Pe vremuri stăteau ciorchine craii la geam, dar ea doar pentru Nicu…

    Continue reading →: Exil