Zilele astea ma scald…in soare, intr-o stare de somnolenta dureroasa, in cofeina si aer conditionat.
Mai mult decat atat insa, ma scald intr-un continuu „ce n-as da…”. Intr-un fel de troc imaginar pentru lucrurile care-mi genereaza confort si relaxare, sau uneori inspiratie si rezultate.
Acum, de exemplu, ce n-as da sa fiu pe malul marii, sub o umbreluta, cu un frappe mare si „inghetat”, iinconjurata de oameni veseli. Si cand revin la realitate si negociez visul meu cu posibilitatea de moment ma multumesc cu un simplu: „ce n-as da sa ploua”. :))
I'm blogging it! 
