Ce blânzi sunt ochii
leilor uneori
Când ziua se termină
undeva pe pământ
mi-aduc aminte de omul primăverii
Se zice că omul primăverii a murit demult
Acum azi e toamnă
amurg
și poate e de mii de ani
căci iată fructele coapte atârnă
ca și ieri în arbori
Dar
ce blânzi sunt ochii.
Mi-aduc aminte
de omul primăverii; îl văd:
pe câmpul negru, arat,
e singurul fir de iarbă.
Al Phagora 
