Multiple Exposure Portraits By Christoffer Relander

"Photographer Christoffer Relander sure knows how to take a dreamy shot, or should I say multiple shots on top of one another.
His multiple exposure works reveal the earthen roots that lie within us all, the subjects sacrificing their identity for the sake of becoming one with nature.
Trip out on the rest of Cristoffer’s works at the links below, they’re like snapshots of a naturalist’s dream."

Sursa aici!

Dali si Coco Chanel

Dali si Chanel, ganduri si vise de la o tigara la alta.

Ce ne spun visele

Cam tarziu, dar poate ajunge cineva, cred ca o sa fie foarte interesant.

Interpretare vise la Serendipity!

Jurnal de vise repetitive

Aş putea face un jurnal de vise voluminos despre apartamentul în care locuiesc. Stau aici de cînd m-am născut şi… adevarul e că nu am fost niciodată mulţumită de cum arată.

De aceea poate, visez des că este revopsit sau renovat, sau şi mai rău demolat în întregime şi reconstruit. Într-o noapte a fost reconstruit tot cartierul şi in locul lui au apărut blocuri cu o arhitectură de influenţă interbelică, sau altă dată blocuri moderne cu faţade frumoase de sticlă. Am mai visat ca-i dispar blocului meu scările interioare şi nu mai am cum să ajung la etajul meu sau să cobor de la el.

Un alt vis frecvent: apartamentul meu are uşi secrete, care de cele mai multe ori sunt în balcon. Într-un vis balconul ducea spre un labirint de camere, cu fiecare uşă deschisă erau mai frumoase şi mai apropiate de ce sunt eu şi ce-mi place mie. Ultima cameră era o sală înaltă cu o colecţie veche de tablouri şi un scaun modern din lemn, mâncat pe alocuri de carii, ştiam că eu creasem acel scaun. Camera asta dădea într-o terasă plină cu studenţi şi tineri interesanţi care discutau relaxaţi, pe fundal se auzea muzică de jazz.

Ultima oară tatăl meu a dărâmat un perete şi mi-a lărgit camera. Spaţiul camerei vechi era mic, jos şi claustrofobic. Însă camera lărgită avea ferestre mari, era luminoasă şi plină de mobilă şi obiecte vechi şi foarte frumoase.

Cred ca ar fi un jurnal de vise interesant, se spune că propria casă reprezintă în vise propria persoană şi modul în care ne vedem casa este modul în care ne percepem pe noi înşine. În cazul meu, un haos total, ha ha!

Exemple de vise şi explicarea viselor

Cel mai des întâlnite exemple de vise reflectă mecanisme de apărare ale minţii noastre împotriva unor frustrări sau a unor situaţii neplăcute din viaţa cotidiană.

Sec dar adevărat. În acelaşi timp, eu continuu să cred că visele uneori ne conectează cu o parte din noi altfel neaccesibilă, care nu ţine neapărat de psihic.

Oricare ar fi explicaţia, am gasit o carte online gratuită (sau aproape gratuită) care oferă în linii mari nişte piste şi idei de interpretare a viselor. Cred ca e un punct excelent de pornire pentru studierea mai în detaliu a fenomenului. Exemplele de vise detaliate şi explicate sunt de asemenea de folos pentru cei care au avut vise similare.

Deşi e de la Dormeo care în mod normal produce saltele (hahaha!), sper sa va fie de folos!

De la Andhra

Pământul la putere!

Dacă Pământul ar fi inteligent, oare cu ce ochi ne-ar privi? La asta meditam acum câteva zile, ascultând un prieten entuziasmat de romanul lui Stanislaw Lem : “Solaris e o planetă ce reacţionează în mod inteligent şi trimite oaspeţi oamenilor care o vizitează”. Ce fel de monstru ne-ar trimite nouă planeta noastră pentru a ne arăta cum ne-am purtat în ultimul mileniu?

Solaris din cartea lui Lem este o planetă ciudată, acoperită în întregime de un ocean ce-şi schimbă singur forma şi culoarea. Când membrii echipajului rus venit s-o cerceteze o bombardau cu raze pentru a-i observa reacţia, planeta le trimitea personaje desprinse din trecutul lor sau al cunoscuţilor, sosii ale unor fiinţe care le-au marcat viaţa.

De bombardat noi am “bombardat” destul. De la revoluţia industrială încoace, nimic n-a mai fost la fel pe Pământ. O sticlă de plastic se degradează în DOAR 450 de ani, spun statisticile. Alte statistici ne povestesc cum se pierd în fiecare zi 32.000 de hectare de pădure tropicală, împreună cu sute de specii rare de plante şi animale care nu vor mai exista datorită nouă. Iar temperatura globală ar putea creşte cu şase grade Celsius în următorii 90 de ani.

Am impresia că noi, ca rasă, ne purtăm precum copiii răsfăţaţi care văd ceva nou şi spun „e al meu!”. De aceea am reţinut ce a zis doctorul Snaut în varianta „Solaris”a lui Tarkovsky: „Noi nu vrem alte lumi; vrem o oglindă. Căutăm contactul şi nu o să-l realizăm niciodată. Suntem în situaţia stupidă a unui om ce face eforturi pentru scopuri de care se teme şi pe care nu le doreşte de fapt. Omul are nevoie de om!”. Noi trebuie să fim zgâlţâiţi puţin, altfel ne întoarcem toţi cu ochii în calculator şi ne vedem mai departe de lucru fără să schimbăm nimic.

Scenariul meu pentru ce aş avea de comunicat dacă aş fi Pământul, este simplu. Aş face întuneric total pentru o săptămână, suficient cât sa înţeleagă toţi că nu e de glumă. Iar apoi le-aş trimite de pe orbită (poluată, săraca, şi ea, cu reziduuri de la sateliţi) un personaj cu puteri supranaturale care să se plimbe în lume cu mesajul Pământului: un filmuleţ cu noi peste 200 de ani. Sigur va fi mai mult decât convingător. Şi regulile pentru a schimba acest viitor, atât individuale cât şi valabile internaţional. Câteva exemple: reciclare obligatorie prin lege, o colaborare mai bună între ţările defavorizate şi cele bogate în resurse, găsirea unor noi surse de energie, educarea mai serioasă a tinerilor.

Acest personaj ar trebui să semene cu noi dar să aibă şi ceva în plus, precum Yoda, maestrul Jedi din Star Wars. Astfel oamenii nu se vor speria prea tare, dar vor înţelege că e cineva de care trebuie să se teamă. Pentru a-i asigura pe toţi că vorbeşte serios, Yoda le-ar povesti cum Pământul îşi poate modifica orbita precum Solaris şi eventual migra către o galaxie mai ospitalieră, descotorosindu-se de noi ca de nişte purici care au fost lăsaţi prea mult să pişte.