Unde scriu lu gigel

Joi. Am inceput cu niste bere, am continuat cu niste bere. Mint. Am inceput cu a-mi pune cortu.

Exista si locuri putin mai urate pentru a dormi. De data asta aveam suprafata plata, ceea ce a facut ca noaptea sa fie chiar ce trebuie. Bine, deja eram obisnuit cu ce trebuie sa fac, dormit cu fes si alte cacaturi d-astea.

Dupa care m-am intors la restaurant, am bagat niste bere, am vorbit despre stocks si in general nu am facut nimic. Pana la vreo 2 cand m-am ridicat si m-am dus sa imi gatesc ciupercile culese de cu seara. Juma de rucsac era afara, ala cu mancarea, dar la uscat.

Dupa gateala…inapoi la bere. Pana la sauna. Sauna + izvor (apa la 12 grade) fac treaba buna.

Seara am dat sa plec spre cort. SI…soc. Mi-au disparut papucii. Cel mai probabil unu i-a confundat cu ai lui, asa ca am facut ceea ce era normal. Am luat si io unii care aratau ca ai mei. Din pacate 2numere in plus. Dar, mi-au furat papucii bah.

Vineri. Kebnekaise–Nikkaluokta 14.3km 5:01h

Drumu e mai simplu. Aparent. Ce e enervat e ca deja e “civilizatie”. Dupa 5 zile de cacat la cacastoare singuru avantaj al civilizatiei e ca are bere si internet. Ca, la Keb e locul unde se termina/incepe (depinde de pe unde vii) internetul. Dar, in civilizatie ai si oameni. Si oamenii care nu merg prin salbaticie sunt enervanti. Sunt multi, sunt imbecili si….sunt imbecili. Era un grup de finlandezi, de genu asta, care se opreau. Mereu pe toata latimea potecii. Dar, am trecut de ei si am continuat sa merg. Erau 19km pana la cap, am sperat sa ii fac pe toti. Problema e ca de pe la 5 nu mai puteam. Traseul avea iar pietre, asa ca talpile mele au inceput sa urle la luna. Ca atare la km 9 m-am oprit si am luat barca. Avea 2 avantaje, pe care am platit mult: taia 6km si ma lasa la LapDonalds. Locul unde bagi hamburgeri de ren si elan. Si te bucuri.

Ceea ce s-a executat

Nu stiu daca a fost bun sau rau, ideea e ca a durat cam cateva secunde sa il halesc. Nu de alta, dar mancarea mea a fost compusa din calorii. Nu din mancare.

scurte retete folosite de-alungul zilelor

– dimineata era simplu. Am gasit la costco niste fulgi de ovaz tocati semimarunt, in pachete individuale. Pachete folosite si pe post de pungi de gunoi. Mini. Astea amestecate cu nitel lapte praf si lapte. cam 2 plicuri din astea ma tineau cam 2-3 ore. In functie de chef, arucam in terci si ness, sa nu fac doua drumuri dinspre masa inspre gura.

– seara. seara e mai complicat. Ca ai nevoie de calorii. Asa ca am mancat ori supa d-aia chinezeasca la plic. Ori cuscus. Asta e genial. E usor (60gr/masa) se face repede ~10 minute. El si orezu ala prefiert. La fel, 10 minute. Aici am descoperit super reteta. Aveam niste carnaraie uscata (Carnati si beef jerky). prajit putin in ulei, dupa care pus apa sa se inmoaie. Turnat niste ketchup, ca se gasea pe la toate cabanele, si sos iute. Aruncat maclavaisu asta peste carbohidrati. Prima data cuscusu mi-a iesit cam zemos, ca n-am fost atent la apa. Ca atare am mancat supa de cuscus cu carnati. Calorii baby.

– pe drum am avut o selectie. Batoane de ovaz. Bune la gust. Spectaculos de calorice. Plus nuci. Si carnati uscati.

– norocul zonei este ca apa e peste tot. Ca atare m-am carat dupa mine, exceptand zona aia din ziua 2, doar cu un bidon de ciclism. Aproximativ 600gr. Dimineata ii puneam resorb (sari de rehidratare), exceptional pentru aportul de saruri si vitamine

– seara paracetamol/ibupofren si, pentru glezna fututa, niste ketonal crema.

Asa. Revin la drum. Alt avantaj al barcii a fost ca in timp ce io ma bucuram de burger si bere…afara a inceput sa ploua. Care ploaie a durat 15minute dupa ce am plecat pentru ultimii 5km. 5km care au fost neprietenosi doar pentru ca din loc in loc erau balti pe care trebuia sa le sar, in rest drumul era banal. Fara pietre, doar macadam simplu. Ajuns la Nikkaluokta am facut poza de final de traseu, am pus cortu si tzusti in restaurant pentru o ultima bere si un wrap de carne de ren afumata. Efectiv THE SHIT!

A doua zi: autobuz, kiruna, suit in tren si 18h de distractie pana acasa. Distractie facuta misto si de faptu ca bocancii puteau, de faptul ca nu mi-am pus bine banda, pe ultimu drum, ca atare am facut bataturi in partea superioara a piciorului (fiti siguri ca daca este o varianta de a face un cacat…eu o sa o gasesc).

ca idee de echipament, pentru nerzii dintre voi

– cortul. Ultralight shit, 1.3kile ~130e

– rucsacu: Haglofs, gama LIM 55+. Ligth is more. E ceva dubiosenie, unde ai de fapt un sasiu in care bagi doi saci waterproof. Super jmecher. Mi-a placut. Putine certuri intre mine si el ca tot pierdeam setarea de pe bretele, tot la 2km trebuia sa le ridic. Ori e ceva in neregula cu el, ori cu mine

– Bocancii: Haglofs, gama LIM. MId. 380g de bucata. Waterproof. Au tinut decent de bine, dar fiind din zona light am simtit fiecare pietricica

– Pantaloni, geaca de ploaie: Haglofs. Astia au magazin in Outlet, deci ma tot duc la ei si gasesc oferte

– Down jacket si ceva cacaturi de lana: de la Bergans din Norvegia. Magazinu e vizavi de aia de la Haglofs, am prins jacheta redusa la 50e. De la 200

– tot de la ei am avut si borseta. 6l de borseta, dar, dupa prima zi am realizat ca ideal e sa fie cat mai usoara. Nu sunt absolut sigur ca e cea mai buna varianta, dar e comoda

– bete de la black diamond. Nu as putea merge la hike fara ele. Mi se pare ca te complici de aiurea

In rest: gopro12, o baterie de 27000, si alte prostioare generice.

Total greutate: la plecare as zice ca ruccsacu avea spre 20 de kile. Nu l-am cantarit in varianta finala, dar pe acolo era treaba. La final, 16.5

All in all: 95km de distractie. Si multe ore de mers. Foarte multe ore de mers. Si, creieru meu se gandeste incotro acum.

Ziua 5. Sälka – Kebnekaise 25km. 10:17k

In mod normal, mersul din cabana in cabana trece prin Singi. Dar Singi nu are nici sauna nici bere, deci de ce? In plus, e miercuri, as vrea ca joi sa stau. Sa stau si sa nu fac nimic. Sau, sa merg cat se poate si sa dorm undeva de nebun, pe coclauri, ca joi sa merg doar una doua ore. Ideea e simpla: joi e zi de pauza, nu de dat la coi!

O faza amuzanta este ca desi esti singur, incepi sa vezi aceeasi oameni. Zi de zi aceiasi oameni, deci mai incepi sa schimbi cate o idee. Mai ales goi in sauna. Acolo e locul unde se discuta cele mai banale banalitati. Majoritatea “clasicilor” (adica aia cu care am plecat sambata) au ca plan sa sara Singi. Mie imi pare rau ca nu pot lua patchu, dar viata aia e.

Aflam ca spre Keb exista o mica scurtatura. Cam 3km. 1ora, la fix. Imi spune unu de la cabana ca “se vede semnu clar, la 6km de aici”.

Si incep sa merg. Si sa merg. Am 23 de km de facut, asa ca o iau incet. Prognoza nu este foarte buna: de la 11-18 ploaie. De la 18 nor cu soare. E ok. Dupa 18 o sa vad ce fac, continui sau pun cortu dupa ce se usuca putin.

e 10 si…incepe sa picure. Aia e, a inceput mai devreme. Pun ponchoul si dau bataie. Ploaia se inteteste. La km 6 gasesc si o cabana unde sa ma adapostesc de ploaia si semnu. Caruia ii lipseste semnu de keb. Ii zic de mama lu ala de la cabana. Teoretic as putea face stanga, dar am invatat ca e mai bine sa mergi pe unde stii, decat pe unde crezi. Nu ma opresc la cabana, opritul e pentru aia de nu merg ca un melc.

Si merg. E amuzant ca ma tot intersectez cu niste oamenii. Eu ii depasesc. Ei se mai opresc, isi mai numara coaiele, dupa care trec pe langa mine. Io merg. Incet.

Paranteza. Acu multi ani m-am dus cu bicla pe Paltinis. Am fost de doo ori, dar a doua oara eram ceva mai antrenat. Prima data…gras si betiv. Si MBZul (cine stie stie, cine nu stie irelevant) le povestea astora. “Si trecem pe langa animaloo. M-am uitat sa nu cumva sa fiu io beau. Sau sa am vreo problema cu ochii, ca mi se aburesc ochelarii…si nu purtam ochelari. Animaloo mergea cu o viteza la care oamenii normali cad de pe bicla, pentru ca era mai mult stat decat mers”. Cam asa si pe munte. Viteza mea le producea oamenilor amintiri din filmele horror. Eu mergeam cu un numar de km/h mai apropiat statului decat mersului, cu toate astea inaintam. Creierii lor cred ca aveau blue screen “ala merge sau se teleporteaza incet? Si sigur ca un cadillac o ratusca sta pe lac…ieta un ren”.

*de fapt nu e parantez. Ci este o monstra din cum functiona creierul meu la ora aia.

dintr-o data dau si de semnu spre keb. Era la 8km. Inca 15.

Ploaia ba vine ba trece. E inca 1-2 si totu e ok. Fac una dintre rarele mele opriri sa beau o cafea. E amuzant ca nu imi dau jos ruccsacu ca ponchoul e mai mic si tre bagat in buzunare. Dau jos ruccsacu, raman fara poncho. Fac niste miscari cu care luam macar o calificare in finala la proba de horror de la olimpiada, dar reusesc sa beau cea cafea. E la fix…

si merg. Si merg. Si merg. Deja drumu da spre ceva mai cunoscut mie de prin drumetiile din romania. E cam ca pe la parang. Lacuri, drum de munte, in fata munti. De la ploaie se umfla si paraiasele asa ca tot traseul devine destul de complicat, mai ales ca incerc sa nu imi ud bocanci. Alunec pe o piatra si imi trece namolu peste bocanc. Injur. Ma gandesc ca trece.

Ajung la semn: Keb 10. Ma uit al ceas. facusem 14 km. Injur. Bulangii fura la kilometri, in loc de 23 is 24 acu. Merg

Ora 16. Ploaia incepe sa se supere pe mine. Si ploua din toti norii, nu inainte de a bate bine cu vantu, sa imi scoata ponchoul din buzunarele ruccsacului. Acum este momentul sa vad cat de waterproof e ruccsacu.

Pantalonii nus, asa ca incep sa se ude. Problema e ca deja tot drumu e fleasca. Ma gandesc “plm, ploua asa, ca la 18 se opreste”. Pantalonii is uzi, io am decis sa merg pana una dintre conditii se indeplineste: ajung la Keb sau se opreste ploaia. Chiar nu vreau sa pun cortu pe udatura asta.

ora 18. Cum zicea si prognoza incepe sa se insenineze. A furtuna. Ploua de peste tot. Ploua din pamant, la un moment. Deja bocancii mei is fleasca. Ma uit la ceas ~6km si ceva. Ma gandesc ca daca fortez ajung inainte de 20:00, ora la care pe coclauri astia inchid tot…zici in pula mea ca au de mers acasa la copii.

Sunt singur pe coclauri. Deja incep sa imi bag picioarele. La propriu. Oricum bocancii si-au atins de mult waterproofnesu. Trec prin balti. La un moment ma gandesc ca poate mai bine o tai direct prin garla. Totusi…votez impotriva acestui gand. Calc intr-un namol, pana la jumatatea tibiei. Din fericire nu pierd bocancu. Merg. Deja e o zona unde tre sa trec apa si namol. In conditii normale m-as fi descaltat. Acum imi bag cracii. Ii vad pe doi in spate, care se chinuiau sa gaseasca zona cea mai uscata a baltii. Ii zic omului “intra boss prin apa, ca e ca si cand te-ai chinui sa apuci un cacat de partea curata”. E chilian, rade si intra prin apa. Facem cunostinta (nu inteleg de ce) dupa care mergem vreo 10m impreuna. Realizeaza ca io is melc…asa ca imi ureaza drum bun.

Deja de vreo 2km mergeam mult mai repede. Km incep sa se adune. 20. 21. Inca 3km, nici o ora in ritmu asta. Trec prin balti, calc in namol. Noroc ca imi pusesm banda lipicioasa pe glezna dreapta, care tine cu brio. Uras cu atat de multa pasiune ploaia incat nu mai simt durere, nu mai simt oboseala, nu mai simt nimic. Doar nevoia sa merg repede. Nu mai fac poze, din cand in cand filmez. Probabil nu o sa vad niciodata filmele

In seara asta iau pat. E scump ca dracii…dar iau pat. E uscat si bun. Si bere!

22.5km. In fata mea e inca un deal. O sa il urc si dupa ajung la cabana. Culeg ciuperci, sa am ce manca in seara asta. Ajung in varful dealului. 23.4km. Din deal vad toata valea. Si in stanga si in dreapta si in fata si in spate si in sus si in jos. Ce nu vad este cabana. Imi vine sa plang. Ce nu vad este nici nu semn. Altul decat “meditation plats”. Ma fut in meditatia voastra, io vreau bere. Vad totusi in departare ceea ce parea a fi o antena. Si niste oameni. Ma duc sa ii intreb daca asta e drumu. Daca nu e…n-am varianta B.

Merg 400m, ma intalnesc cu ei. “E acilisha boss, esti aproape acolo”. Era 19:45, speram sa ajung pana la 20.

Mai merg. Cand ceasu zicea 24 km si ar fi trebuit ca fata de la cabana sa imi zica “altceva inafara de bere mai doresti” intalnesc un semn care zicea inca 1km. Asa ca merg. Totu e ud

Picioru drept a tinut, sa traiasca banda. Stangu insa…calc prost pe o piatra, simt cum mi se lungeste ce e prin glezna. Aia stanga e mai buna, dar durerea o simt in genunchi. Injur, dar ura pentru apa e mai mare.

20:30. Las ruccsacu la intrarea cabanei. Asta are restaurant, deci se va inchide mai incolo. Iau repede un pat, si o bere. Ma intalesc cu parte din grupu de clasici, beau juma de bere si ii las.

Las lucrurile in camera de uscat, unde pute exact ca intr-o camera in care sunt sute de chestii ude si vreo 50 de perechi de bocanci. Dus + sauna. Deja creieru incepe sa isi aminteasca cum e sa fii om.

Ajung inapoi la restaurant. Mananc niste biscuiti si beau bere. De data asta bere reala. Beau pana pleaca toti si se inchide restaurantu. Unu dintre astia cu care beam “ah…azi e ziua mea”. Lol. Dau sa ma duc spre camera mea. Il vad pe un pletos fleasca. Intru in vorba cu el.  el “is mor de ud, ma duc sa beau niste uischi”. Eu “ah, pai stai fratemeleu…am si io niste rom, hai sa bem!”

01:00. Ma duc sa ma culc. Toate paturile din camera erau ocupate. Incep sa ma ia dracii. Ajung langa un pat, se trezeste un baiat, traiiar famelea, “vezi ca cacaturile alea de pe pat is ale aluia de sus”. Un boss a venit, si-a lasat cacaturile pe pat, ceea ce in lumea umana inseamna “e al meu” si s-a culcat sus. Ma misc, se trezeste, il intreb “is ale tale”, raspunde afirmativ, asa ca singura chestie pe care creieru meu a putut sa o intrebe a fost “BUT WHY????”.

Somn.

Ziua 3. Alesjaure–Tjäktja. 13km. 4:37h

noaptea, cat dormi ziua e buna. De acolo ziua nu mai e asa buna. Te trezesti, faci ceva de mancare, dupa care urmeaza ritualul de dimineata de pus totul la loc. Daca ai dormit in pat ai parte din lucruri in ruccsac. Daca ai dormit la cort…trebuie sa pui totu. Saltea. Sac de dormit. Cort. Haine. TOT.

Paranteza. De-a lungul saptamanii nu am campat wild. Era posibil, dar am zis pas. pentru 200sek/seara aveam acces in bucataria cabanei, unde era si lume. Asa…singur in salbaticie era cam ciudat totusi. Inchid paranteza

Urmeaza Tjäktja. Unu dintre cuvintele alea grele de zis in suedeza. O iau incet inspre locatie. Si merg. Pozez. Zi destul de lipsita de evenimente. Traseu usurel si scurt. 13km. Destul de plat. Totul merge frumos, viteza e destul de mare, pentru mine.

Ca atare, daca tot era scurt si usor, ma gandesc sa fac o schema. Mergeam io linistit si se cam inoreaza. Ca atare dau sa pun ochelarii in borseta. Caut in ea tocul de la ochelari, ca is aia buni si nu ii vreau zgariati. Iau ochii de la drum si calc intr-un sant de apa. Simt glezna cum pleaca asa ca plec repede dupa ea.  Adica ma arunc pe jos. Imi iau niste betze in moaca, dar nu e bai. Din pozitia "cazut" ma recuperez. Din pozitia "entorsa de gradu 3" ma plimb iar cu elicopteru si am mai facut-o. nu recomand. 

Totusi picioru cam doare..asa ca viteza deja mica coboara inspre cabana. Realizez ca daca nu aveam camera stricata…ar fi fost in zona pieptului. Probabil se rupea o coasta macar. Vad cabana si realizez ca traseul mai are 1km. Sau o vale de coborat, o garla de trecut pe pietre si un mic deal de urcat. Evident ca iau calea scurta. Ajung obosit la cabana. “buna ziua, vreau camping si bere”.  Camping aveau. Bere si sauna nu….Asa ca stau seara si beau niste rom.

Seara trebuia sa fie simpla, dar nu. O duduie si-a parcat cortu FIX langa al meu

 ala din dreapta si frumos e al meu

Asa ca seara cand imi umflam salteaua tot auzeam pe aia comentand. Am vrut sa ii comentez cu puli si alte cuvinte care apartin de folclorul romanesc, dar am zis sa fiu un om mai bun. Dupa care…au urmat niste ore in care aia comenta si io injuram tot.

Iar paranteza. A fost o zi de paranteze, daca drumu a fost usor.

La un moment oamenii care fac saltele si oamenii care fac saci de dormit s-au intalnit. Conferinta mare, s-a baut, sa dixtrat, s-a facut analize si s-a ajuns la concluzia clara ca oamenii for ca vor de la saltele + saci sa “sleep the best”. Trebuie sa o zic in engleza, ca aia s-a discutat acolo. Dupa care au baut, s-au distrat si au dat mailul catre chinezi. Mailul a fost trimis de o persoana cu o vaga cunoastere a limbii engleze care a baut si foarte mult. Asa ca a trimis informatia “please, make them slip the best!”. Ca atare, de atunci, saltelele gonflabile si sacii aluneca.  Cum cortu meu nu era pus chiar drept…noaptea am petrecut-o tot ridicandu-ma pe saltea. Si enervand fiinta din spate

Ziua 4. Tjäktja–Sälka 13km. 5:31

Asta chiar a fost unul dintre cele mai lipsite de evenimente segmente. Mergi…mergi…mergi. Si, dintr-o data te simti ca Silvester Stalone. Intai esti in Rocky 1. Rocky 2. Rocky 3. dupa care putin mers linistit. Rocky 4. Rocky se intoarce. Fututi mortii matii Rocky. Rocky iar. Rocky peste tot. 10km din 13 is numa piatra. Mai mare, mai mica, mai ascutita, uneori rotunda. Unde mai pui ca glezna mai zice de mama, talpile incep sa doare.

*de mentionat ca nicaieri nu scrie ca traseul asta e greu? ca pietrele alea dor ca dracu? Informatiile zic “eh…putin pietros, da nica greu”.

Ajung la Salka. Cumpar o bere. Mai cumpar o bere. Dupa care bag niste sauna…tzusti in garla…tusti in sauna…tusti in garla. Nonsuedezeste, gen cu textil on.

Is obosit, a doua zi vreau sa fac un traseu lung, iau iar pat. Somn de voie.