Sincer sa fiu, imi aduc foarte vag aminte despre ce a fost primul meu discurs. Probabil ceva despre prostitutie sau droguri… dar, oricum, nu asta e relevant. De o importanta deosebita pentru mine a fost ce a urmat dupa acel discurs: o serie de critici (pozitive, dar cu siguranta si negative), critici care, la acel moment, pareau a fi limbi straine; adica serios, cand imi facusem eu pana atunci timp sa ma gandesc la o „strategie de argumentare” sau la „structurarea si prioritizarea unor argumente in discurs”, din moment ce eu probabil aveam in cap numai ziua obositoare si plictisitoare de luni ce urma sa vina sau iesitul prin oras sau la baschet cu prietenii?

Asta se intampla, daca nu ma insel, in a 3-a saptamana de debate. A fost momentul cand am inceput sa realizez ca simpla mea pasiune de a vorbi (mult) nu avea sa ma aduca la un nivel avansat de argumentare daca nu invatam sa valorific in principal idei, apoi argumente si explicatii pertinente si abia mai apoi copilareasca mea dorinta de a arata ca sunt in stare sa vorbesc frumos 6-8 minute despre o tema.

Astfel am ajuns sa imi doresc sa merg la competitii. Inca imi aduc aminte de prima competitie; a fost unul dintre acele momente in care eram increzator (poate prea increzator) in fortele mele de debater si simteam ca pot face ceva. Insa, dupa patru runde, jucate cu oameni cu de pana la 5 ori mai multa experienta ca mine, am invatat ca nu eram nici pe departe pregatit. Dupa cum era de asteptat nu am reusit sa fac nimic la acea competitie, insa am realizat ca pot, dar ca sa reusesc am nevoie de implicare. Si asta am si facut; am mers la toate competitiile la care am avut ocazia in acel an. Si in afara de o competitie de incepatori (la care toti cei 3 membri ai echipei am reusit sa ne afirmam putin la nivelul clasamentului individual) am avut acelasi rezultat nul ca si la prima, poate doar cu ceva mai multa distractie cu prietenii, caci incepusem sa devenim un grup foarte unit, in care ne intelegeam si ne distram foarte bine.

Dar totusi eram (si inca sunt) incapatanat. Si pot spune ca acest lucru mi-a prins bine, datorita faptului ca la prima competitie din anul 2 de debate (exact aceeasi la care am mers si prima data) am reusit in sfarsit sa trec in eliminatorii. Nu pot spune ca am facut mare lucru dupa aceea dar pentru mine era o realizare. Si am continuat. Mergeam la competitii si incepeam sa am rezultate: intrat in eliminatorii ca echipa, locuri in top 10 la individual. In sfarsit puteam sa spun ca ma duceam la un concurs, ma distram cu prietenii, dar faceam si o treaba buna. Mai mult decat atat, observam cum bagajul meu de cunostiinte se marea si de la teme banale precum a purta uniforme ajungeam sa pot vorbi despre motiuni complexe legate de politica si economia globala.

 In sfarsit, pe la inceputul verii aflasem despre selectia pentru echipa nationala de debate si am spus „de ce nu?”. Asa ca am aplicat; si spre surprinderea si fericirea mea am fost selectat in primii 12 pentru „selectiile live” unde urma sa se stabileasca cina va forma echipa nationala anul asta. Dupa 3 meciuri solicitante, dar in acelasi timp surprinzator de placute (ca doar jucam cu si impotriva unor prieteni foarte buni) am aflat rezultatul final … reusisem, eram unul dintre cei 5 membrii ai echipei nationale (am fost surprins cateva ore bune, avand in vedere ca nu credeam ca voi intra) . Si astfel a inceput munca serioasa dar si cu rezultate mult mai vizibile: 1st ESL ca echipa la un turneu international si chiar locul 2 la individual la nationala. Si aceasta dorinta de implicare in lumea dezbaterilor continua si va continua mereu, intrucat stiu ca am si de ce si cu cine sa fac ceea ce mi-am propus si sa reusesc sa le fac pe toate intr-un cadru in care imi face placere sa ma aflu.

Cand ma uit in urma si imi amintesc cum a inceput totul, raman surprins cateva minute bune. De la o simpla curiozitate si dorinta de a putea vorbi si argumenta intr-un cadru organizat am ajuns sa acumulez o experienta deosebita in dezbateri, sa cunosc o multime de oameni si sa imi fac prieteni foarte buni. Nu am reusit inca ( si probabil nu voi reusi ) sa fiu cel mai bun, dar asta nu ma opreste sa incerc;  daca de la un discurs in care spuneam fraze la intamplare legate de prostitutie am ajuns sa pot dezbate structurat si strategic teme legate de economia UE, sigur pot mai mult si sigur voi incerca sa fac mai mult. Si sunt sigur ca oricine poate face asta si chiar mai mult de atat.

Guest post de Lucian Campeanu, elev in clasa a 11a in Colegiul National Mihai Viteazul Ploiesti, membru al echipei nationale pentru WSDC, detinator al locului al 3lea categoria ESL pe echipe la Eurasian School Debating Championship, Turcia 2013, debater ARGO.