Vara e pe ducă. Nici nu știu dacă am înțeles ceva din ea. Lamentabilă. A început cu ploi și zile reci de toamnă târzie, apoi a dat-o pe caniculă. Colac peste pupăză, a patra putere în stat s-a îmbolnăvit de sindromul Dincă. Mai concret, a fost cuprinsă de isterie – și a generat isterie – pentru o aberație a naturii cu chip omenesc, care nu poate să emane decât milă și scârbă. Printre paginile acestei mizerii, mediatizată de parcă a fost asasinată regina Angliei, a început să se strecoare politica cu trepădușii care vor să ajungă „primul domn” al țării… Atacuri la persoană, jigniri, acuzații… Curg anunțurile cu intenții sau confirmări de candidatură la postul din deal. Ipocrizie și impostură. Adică exact ce avem de cinci ani încoace din partea ultimului înscăunat. Mai nou, se încearcă „inovația” ca prima doamnă să nu mai stea pe-acasă, la tigaie, ci să ajungă tocmai pe jilțul domnesc. Caz în care primul domn va rămâne cu succes cloșcă pe aragaz. Ptiu, ferească sfântu’…
Uite așa mi s-a făcut o lehamite autentică și mi-am zis că e mai bine să las câteva pagini albe pe aici. Că n-o fi foc!














