N-are voie să-și oprească mersul pe-ale vremii ape, nici s-adune nori sub pleoape, nici să cânte-a risipire, nici sub ploi să se deșire… E mai mare decât marea, mai curată decât floarea gingașă de aișor și ca orișice izvor dar atâta-i de stângace că doar pași pe dune face și mereu se rătăcește de limanul…
Lună: februarie 2022
Grav
M-am îmbolnăvit… De primăvară nu e greu să te îmbolnăvești… De la verzi câmpii te molipsești cât ai trage de a clipei sfoară… De zăcut nu zac… La pat mă pune gripa, frumusețea niciodată… Frumusețea lumii de îndată doar că-mi iese-n cale mă supune și mă-nclin în fața-i, rob tăcut ce nu își dorește vindecare…
Îmi spui că mă iubești…
Din nou mă clatini… Din nou îmi tulburi apele de gând și mi le umpli iar de grele patimi… De când cu tine, nu e nici un rând nescris cu a neliniștii cerneală și totuși, nu mă pot îndepărta prea mult de-a noastră pajiște vernală… Pe malu-nsingurării nu pot sta dacă mă strigi, dacă mă…
Să îți mulțumesc
Mă-ntorc și-astăzi către Tine Doamne, fiindcă-am după cine strânge, cui îi pune masa și cui îi deschide casa sufletului și a lumii, că nu-s doar un bob al humii singur, fără căpătâi, prins de viață sub călcâi… Mi-ai dat inimă,-am umplut-o cu iubire, n-am cusut-o cu al urii negru fir sub al umbrei coviltir… Mi-ai…
Dintotdeauna
Tu mă cauți pe mare, eu cutreier pământul după-a ta visătoare umbră dusă de vântul îndârjit al speranței că afla-ne-vom cerul, că toți polii distanței îi va șterge prier-ul cu-a lui mută ninsoare parfumată, de flori, că șopti-vor izvoare iar a dragoste-n zori… Ne rostim împreună în aceiași durere, în aceiași furtună, în aceiași tăcere,…
Vino
Vino cu mine… Nu îți fie teamă de ce va fi… Vom înfrunta-mpreună furtunile și-om trece orice vamă pân’ la sfârșit, iubire, mână-n mână fiindcă ni-i dat să ne-ntregim etern ciobitele de inimi care bat la fel și când zăpezi de flori se cern, la fel și când au pante de urcat abrupte și alunecoase……
Dor
Mi-e dor de tine ca de primăvară… Prea lungă și prea aspră iarnă-a fost și despărțirea noastră fără rost căci sufletele nu se mai separă de tot, după ce-au fost amestecate… Nu mai sunt eu aceeași, nu mai ești cel ce știa iubirea din povești și-avea în pași porniri nenumărate ci-mbogățiți cu-ai dragostei fiori de…
Interzisă
Uneori, rămân fără cuvinte,-n fața frumuseții… Amuțesc când mi-are-o pajiște-nainte înflorită și mă-nzăpezesc în omătul roz și parfumat al ogrăzii de caiși, de-acasă, când de verde sunt înconjurat… Orice-i gingaș, fără grai mă lasă… Fascinantă-i lumea pentru mine… Peste tot zăresc sâmburi de rai și lăstari de paradis… Sunt pline zările de-al vieții cânt de…
De-azi
Îmi mut marea în deșert încercând să uit, să iert și să nu-mi mai țin pe loc soarele-n al umbrei toc… Duc pe umeri val cu val, far cu far și mal cu mal, port cu port și grind cu grind încercând să mă desprind de-al poveștii clocot surd plin cu țărmuri de absurd… Îmi…
Pe tine
Toată viața, buna mea mi te-oi aminti așa: simplă, caldă, iubitoare, blândă și surâzătoare, de-ntreaga lume-ndrăgită, harnică și iscusită… Mi-e copilăria plină de-a ta magică lumină, de-nțeleptele-ți povețe menite să mă învețe ce-i mai bun, frumos să cresc și eu OM să mă numesc, om căruia de-alții-i pasă și-urme de iubire lasă pretutindeni, om ce-ascultă…
Cum ar fi?
Cum ar fi să fie mereu primăvară? Lumea-ți să nu știe cum e când e vară, nici cum trece toamna învelită-n cețuri, nici cum pune iarna lutul între ghețuri ca în ghilimele, un poem, cuvinte un pic mai rebele, de luat aminte, să-nflorească-ntruna pomii în livadă dar nici măcar una, roade să nu vadă, huma…
În brațele primăverii
S-a stins iarna aprinzând ghioceii în grădini și-n poieni… Un soare bland îi mângâie pe tulpini, pe căpșoarele plecate, pe frunzuțele verzui, pe acele delicate tălănguțe cu pistrui ce-a speranță clopoțesc, a curaj și-a prospețime… S-a stins iarna și-ncolțesc bulbi de visuri noi și-n mine… Aura Popa, 20.02.2019 Sursa foto: Internet
Poezii din suflet, cu suflet, pentru suflet de Aura Popa 
