Cât pot

Îi sunt recunoscătoare și-ăstui an ce ia sfârșit pentru toate cele care,-n cale mi le-a scos, grăbit să m-ajute să probez fără șir cămăși de stări, să mă-nvețe să-mi urmez și-ale inimii chemări… M-a uimit cu multe note de furtuni, cu mulți diezi de-ntrebări, cu multe grote-n ale gândului zăpezi… M-a trecut prin întristare, prin…

Încă din zori

Astăzi, toată ziulica în fereastră, ploicica gri și rece mi-a bătut nu zăpada ce-aș fi vrut lutul să ni-l învelească, cu-albu-i să ne-nveselească… Deși-i iarna-n toi nu ninge și aici spre-a se distinge anotimpul nostalgiei de acela al magiei ce-ar face din noi, cei mari iarăși copilași sprințari… Toată ziulica, toată am văzut a ploii…

Colind

Să vă deie Domnul timp pe săturate cu cei dragi alături, case luminate de a bucuriei torță, uimitoare la această sfântă, mare sărbătoare când Isus se naște-n ieslea cea săracă nodul mântuirii noastre să-l desfacă… Să primiți iubire și s-o dăruiți căci aveți destulă, generoși să fiți și-ascultând în jurul bradului urări să uitați ce-nseamnă…

În globul de cristal

balerina învârtește fără intermitențe secundele grației, piruetele ei scutură stele de zăpadă din pomul cerului, înflorit, zâmbetul ei topește inimi, rafinează aerul pe care îl inhalăm noi cei ce o privim ca pe o minune în stare să schimbe între ele anotimpuri și taie respirații… Aura Popa, 22.12.2021 Sursa foto: Internet

Chiar cred

Chiar cred că cealaltă aripă a mea e-n umărul tău și că nu putem zbura decât împreună! Avem seninul în ochi, cerul în inimă și mirosim amândoi a zănatică vară… Chiar cred că ne e dat să răsturnăm în palmele sufletelor, strânse căuș, cornul abundenței unor trăiri fără seamăn o viață și-nc-o viață și-nc-o viață!…

Și-aici

I-aproape iarna… Aerul vorbește cu vânt și despre-omăt și despre ger și despre cum Moș Crivăț pregătește coregrafia fulgilor în cer. Cu flăcări ’nalte o vestește focul ce pârâie în vreascuri mai voios și ciorile ce nu-și mai găsesc locul și se rotesc întruna-n sus și-n jos. Sunt multe semnele care ne-arată că în curând…

De-un timp

Nu mă recunoaște drumul… Nici pădurea… Umbră sunt… Cad în ploaie cu duiumul frunze pale pe pământ și eu meeerg spre nu știu unde singură, de nu știu când… Și de mine m-aș ascunde, să nu mă mai văd nicicând în oglinda ăstei vine ce mă arde ca un foc, c-am uitat un timp de…

Unul singur

E-un singur loc în lume unde-aș vrea să fiu și azi, și mâine, și mereu și nu-i un vârf de munte, o vâlcea, o dumbrăvioară sau un defileu, nu e o urbe,-un sat sau o cetate ce are încă-al raiului parfum ci e o inimă… O inimă ce bate și ea pentru a mea pe…

Gând reflexiv

Frica de moarte aduce-n cei ce-o lasă de cap să-și facă-n ei frica de viață… Când stai prea mult în a prudenței casă nu mai ai timp să vezi de e citeață de la un cap la altu-a verii filă, de are sau nu are-alegorii,-n al ei cuprins, de-ți e sau nu ostilă lumina cu…

În drumurile mele

Trec pe lângă case-n care viața clocotea mai ieri și acum, tăcute-s tare, apăsate de poveri numai de-al lor gând știute… Cu tristețe le privesc geamurile mohorâte ce de-un timp nu mai lucesc, ușile toate-ncuiate, -răni sub lacătele grele-, drumul, curțile-nierbate, viul însuși sub zăbrele… Trec pe lângă case-n care viața clocotea mai ieri și…

În ochii mei?

Vezi dor dacă privești atent și le dai umbrele deoparte, un dor nebun, ce-ntruna unde ești întreabă și te caută… Deșarte sunt încercările de-al domoli, de-al face într-un loc, un pic să steie… S-a învățat deja a răscoli și inimi, și pustiuri, și bordeie cu mâinile-i de vânt, iscoditoare ca să îți afle râsul pe-undeva……

Vreme rea?

Nu-i bai, găsim noi ceva să meșterim ziua asta, să ne fie un izvor de veselie și în casă… Desenăm, povestim și ne jucăm de-a de toate împreună… Chiar de-i ca după furtună odăița-n care stăm noi pe cinste ne distrăm… Ne auzi râzând din stradă când cădem în ambuscadă, când ne duelăm în perne…