Mi-era de-ajunssă o citesc când și când printre rânduriși să îi șterg fereastra de stelecu mâneca unor dimineți somnoroasedar am ajuns să o ating,să exclam „este”și dincolo de imaginația mea,(debordantă pe alocuri),și dincolo de rigoarea împrejurăriloretichetei celei mai scorțoaseși de aceea în însemnările melea devenit laitmotivul luminii,trendul spre care tinde și va tinde totdeaunasimplitatea mea…

Așa fac și cascadelecând le seacă râurile,asta se-ntâmplă și cu umbrelecărora li se-mbolnăvesc luminile de ne-ntâmplare…Și muțeniile au anotimpurile lor,și poveștile se mai întrerup brusc din a-și spune poveștile…Din când în gândse mai trag și fermoarelegurilor învățate să fredonezerefrene de stăruințăașa că nu te-ntreba și nu mă întrebade ce folosesc și eu punctulcând punctul pe…

Am găsit linișteastând picior peste piciorpe o bancă retrasădintr-un luminiș singuratic.N-o văzusem niciodatăatât de calmă,atât de absorbităde noul din căușul diminețiidar nici ea nu mă văzuse admirândceva atât de fascinatăși de dornică de molipsire…Nu ne-am întrebat nimicpentru că știamcă cel puțin o vreme vom curge împreunăîn aceeași clepsidrăcântând același cântecde neauzit,de neînțelespentru cei ce au…