Octombrie cu premeditare
Am citit despre proiectul Irinei de la Dulce Casă pentru octombrie : ”Căminul tău, un colț de rai” și cred că așa ar trebui să ne tratăm casele tot timpul dar știu că goana zilnică în rotița pentru șoricei ne împiedică.
Deși nu voi urma exact pașii ei, luna mea octombrie mai aproape de rădăcini, de tradiții și de mine se înscrie cumva pe un traseu vecin și prieten.
Pentru că miercuri este deja 1 octombrie am declanșat de azi procedurile. Am început cu una din noile mele tradiții care ajută minim 3 aspecte din viața mea regula ”Să ai o ciorbă/supă în frigder”, azi ciorbă de curcan cu legume.
Regula asta mă ajută fizic pentru că spre deosebire de alți membri activi ai familiei eu nu înțeleg noțiunea de mers la sală dar nici nu apreciez rochiile de morsă, trebuie să fac cumva să am o greutate decentă ori ciorba e sfântă în domeniu.
Mă ajută enoțional pentru că e toamnă, nu știu la voi dar la mine plouă mocănește, bate vântul și azi am cedat nervos și am apăsat butonul termostatului că nu văz de ce mi-ar fi frig în casă, un castronel cu supă caldă e tocmai bun când ajungi acasă din frigul ăla, aș mai putea enumera ceva comfort food de care sunt mai legată dar nici asta nu e rea.
Financiar cred că o ciorbă e unul din cele mai ieftine feluri de mâncare/ porție imaginabil și cum sunt din nou în reorganizare a vieții financiare nu strică să refuzăm să dăm banii pe prostii hipercalorice și pline de zahăr.
A doua regulă e ceva mai veche, la orele 22 sunt în pat cu o carte din care uneori și apuc să citesc dar simplul fapt că de la 21 sting laptopul și nu mă mai uit pe telefon mă ajută de multe ori să și adorm rapid.
A treia regulă este chiar mai veche decât a doua, rutina de seară. Știți că nu sunt eu femeia care să meargă fie și la magazinul din colț după o pâine fără un machiaj adecvat. Machiajul implică două etape aplicare și ștergere. Etapa de seară, ștergerea ajută mult la încetinirea ritmului înainte de culcare și o poți aplica chiar dacă nu ai machiaj că nu are cum să strice.
Câteva picături de ulei demachiant sau recomandat uzului cosmetic, dacă nu ai probleme cu pielea și cel de măsline e ok, un masaj ușor al feței, mai ales pe liniile apărute în încruntările de peste zi și pe maxilarele încleștate până la scrâșnitul din dinți, emulsifiere cu apă caldă, un produs de curățare lejer ca să elimine urmele și o cremă aplicată cu blândețe și ești deja pe jumătate adormit.
Pentru că în octombrie facem lucrurile încet, cu calm, ajunge cât am scris pe ziua de azi. Voi ce ritual alegeți pentru octombrie?
Fotografia e din colecția personală, nu e legată de articol, sigurul ei scop în viață este să îi ia ochii lu’ mon frere
Un sfârșit, un început și toate lucrurile dintre ele
Februarie 2025 va fi una din lunile reper din viața asta, una din lunile în care probabil voi scrie puțin și prezența mea online va fi minimă dar nimeni nu a zis că treburile reper sunt ușoare.
A început cu un sfârșit. Zoe Constantinescu ( în familia mea animalele au și nume de familie) a plecat într-o lume mai bună, lângă mama ei (care a fost bunica mea), noi ceilalți din familie am trecut prin cadru și am avut grijă de ea dar Zoe a fost indubitabil cățelul bunică-mii.
Nu a fost o supriză, se apropia de 14 ani și avea bolile și problemele ei. Deși în ultimii 8 ani am locuit rar împreună a lăsat un gol, știam că Zoe e acasă la ea, cu jucăriile ei, cu grădina ei, cu paturile ei și că ne vedem de câteva ori pe an să ne jucăm și să povestim.
Este posibil să fie ultimul meu cățel și e ciudat pentru că întrotdeauna, din prima mea zi, am avut unul, dar modul meu de viață de acum nu îmi permite un cățel iar când îmi voi permite e posibil să fiu prea bătrână pentru unul, o să vedem.
În altă ordine de idei așa cum știți ori gentic, ori karmic, nu e clar în familia mea avem obligația morală să ne mutăm periodic. Nobilul meu frate s-a mutat din nou anul trecut și în 2025 m-a ajuns și pe mine din urmă rândul.
Așa că februarie-martie 2025 este perioada în care mă mut a 6 a oară în a 7 casă în al 5 lea oraș în ultimii 11 ani. Ave moi!
Nici cea din care plec, nici cea în care merg nu sunt casele mele, stau și voi sta cu chirie deci practic trebuie să îmi pun toată viața în cutii și să o reorganizez la celălalt capăt.
Evident pentru că viața mea nu poate avea muchii înmuiate, încă nu știu data la care termin să lucrez aici și încep în noul oraș așa că încă nu am închiriat nimic, deși operațiunea va fi declanșată săptămână următoare pentru că estimez noul job începând cu 1 martie.
Dacă lipsesc să știți de la ce mi se trage de data asta. Nu pot zice decât că abia aștept să mă trezesc dimineața, să fac stânga spre baie din obișnuință și să dau în perete sau să îmi amintesc exact în ce sertar este ceva care îmi trebuie numai că sertarul ăla e într-o casă în care nu mai stau de 4 ani.
Am decis să privesc treaba asta ca pe o oportunitate de a scăpa de lucruri pe care nu le mai folosesc, haine pe care nu le mai port, cărți pe care nu le mai citesc etc.
Așa cum spuneam luna asta a început cu un sfârșit și se termină cu un început. Cum mai e viața voastră?
Zoe Constantinescu acum 13 ani
‘Tis the season
M-am gândit un pic înainte să postez asta. Nu înainte să o scriu, numai postatul pe public m-a făcut să ezit un pic și tocmai de aia am făcut-o.
Undeva în mintea mea, acolo unde am salvată imaginea de sine mă gândesc că sunt un om echilibrat pe care îl doare în bascheți dacă ceilalți îl judecă atâta timp cât e împăcat cu el. Și chiar și așa am ezitat.
Despre ce vorbim azi? Despre faptul că vin sărbătorile. Personal iubesc perioada asta a anului însă eu sunt in cei care nu numai că se simt bine singuri dar chiar avem nevoie de niște perioade departe de restul lumii.
Așa cum văd eu lucrurile, luna decembrie este grea pentru mulți oameni și mai nou luna decembrie începe pe la jumătatea lui noiembrie când în magazine apar decorațiunile de Crăciun, pe tv apar filmele și reclamele de Crăciun, înțelegeți voi ideea.
Există oameni care în perioada asta trec prin toate stările adolescenților și nu numai pe care aceeași industrie media și aceeași societate îi chinuie permanent cu imaginile lucrate în photoshop de pe care au dispărut coșurile, kilogramele, celulita, ridurile.
Dacă tot anul suntem bombardați cu imaginea fizică perfectă, aia pe care trebuie și putem să o atingem dacă: ne cumpărăm crema X, facem exerciții cu aplicația Y, folosim hainele firmei Z, perioada sărbătorilor de iarnă ne bombardează cu imaginea sufletească perfectă: toată lumea e în echilibru emoțional, toți copii primesc cele mai minunate daruri, toate familie se iubesc și trăiesc în armonie, toate cuplurile sunt Romeo și Julieta dar fără problemele corelative.
Mai bine de 30 de zile ți se va spune de mai multe ori cum ar trebui să faci 2000 de km să împodobești bradul cu părinții tăi, cum ar trebui să renunți la ceva oportunități în carieră pentru a te muta la Cuca Măcăii cu iubirea vieții tale pe care o cunoști de 2 zile, cum este imperios necesar să petreci timp de calitate cu sora sau fratele cu care nu te-ai înțeles din clipa în care cel mai mic dintre voi a fost adus de la maternitate.
Și mai ales dincolo de relațiile astea perfecte ți se repetă la infinit că este ceva profund în neregulă cu tine dacă nu cumperi cadouri pentru toată strada, nu participi la festivalul de colinde, nu împodobești casa și scara blocului, nu faci prăjituri cu copii.
Dacă se întâmplă să nu ai partener și copii, deja spiritul sărbătorilor (așa cum îl înțelege societatea modernă) mai că nu te îndeamnă direct, că indirect o face, ori să intri în rândul lumii or să pui punct unei vieți atât de neconforme. Cel puțin jumătate din filmele sezonului prezintă reinterpretarea Colindei de Crăciun în care un personaj e bântuit de fantomele trecutului și mai ales viitorului.
Ce voiam eu să spun dincolo de introducerea asta uriașă este că e ok să fii singur, e ok să nu decorezi, e ok să nu faci prăjituri, e ok să nu bați juma’ de continent să îți vezi familia și e mai mult decât ok să nu te duci la petreceri de Crăciun sau mai rău să îți dai viața peste cap să organizezi una.
Al doilea lucru pe care îl aveam de zis este pentru cei care scapă neafectați de avalanșa de mesaje subliminale ale sezonului. Dacă tu ești bine, privește un pic spre prietenii tăi, îți garantez că minim unul din ei este în depresie, încearcă să nu îl împingi mai rău povestind non stop despre magia sezonului și bucuria care plutește în aer. Poartă-te ca de obicei, fi acolo pentru el poate chiar mai mult decât în restul anului dar nu supracompensa, nu îl băga cu forța în sărbătoare și poate vom reuși să trecem cu toții întregi în anul următor.
Ultima idee, promit, este modul de identificare al prietenilor în depresie. Nu garantez că e 100% infailibil dar sfatul meu e să fii atent la cei care ”sunt bine”, răspunsul ăsta e în ultima vreme un semn de alarmă pe care nu știu de ce îl tot ignorăm.
Voi cum supraviețuiți celei mai fericite perioade din an?
Ajun de Samhain
Aproape noiembrie pe marile ecrane și ritmul de viață pe care mi-l stabilisem s-a dat din nou peste cap, așa cum zic americanii Adaptare ar trebui să fie numele meu mijlociu, mi-am petrecut două săptămâni schimbându-mi starea de spirit pentru a face față schimbărilor preconizate.
De fapt e una singură acum trebuie să acopăr la lucru două posturi în curând e posibil să acopăr patru. Been there, done that chiar în condiții mai provocatoare, nu e ideal, vine cu o factură pe sănătate dar dacă situația nu durează mult e realizabil.
Acestea fiind spuse vă veți bucura să auziți că mi-am revenit spectaculos după o răceală care a ținut cu diverse întoarceri vreo 3 săptămâni și că asta mi-a dat ocazia să îmi definesc abdominalii, tușind. Pe bune au început să se vadă contururile pe lateral.
Nu decorez de Halloween, pentru că nu am crescut în tradiția asta și mai târziu nu m-a prins. Sunt dark and twisted numai la nivel de personalitate.
M-am apucat să revăd Anatomia lui Grey pentru că e film de referință al tinereții mele, ocazia cu care am avut niște revelații despre cum un film pe care îl vezi temeinic îți poate influența viața prin mesajele lăsate la nivel de subconștient și de modele adoptate ca urmare.
Sunt cu spiritul Crăciunului încărcat 98%, de altfel la 1 noiembrie va începe sezonul muzicii de Crăciun internațional pentru că pe 1 decembrie începe sezonul de colinde. În același spirit încerc să decid dacă investesc într-un brad artificial sau unul natural anul ăsta și evident următorii. De asemenea am început să strâng cadourile pentru prieteni.
Deși nu serbez Halloween l-am primit cadou (de la mine pentru că suntem prietene) cu ocazia asta pe Grégoire a cărui poză va fi atașată prezentului blog.
Și am trăit chiar azi un sentiment extrem de plăcut despre care trebuie musai și neapărat să vă vorbesc. Vă aduceți aminte de Solomonarii mei ( da, are link spre magazin pentru că încă visez să mă citească întâmplător un producător de la Netflix sau HBO, adică de ce nu ar fi cărțile mele viitorul Bridgerton)?
Bun până astăzi am avut convingerea că au citit cartea asta numai prietenii, adică ăia la fel de apropiați ca și familia, care s-au sacrificat pentru a-mi face mie hatârul. Eh bine azi m-am găsit pe Goodreads și numai unul din cei 5 oameni care au dat cu steluțe mi-e prieten.
Ca atare azi, ziua în care am avut dovada irefutabilă că oameni pe care nu îi cunosc mi-au citit cartea și le-a plăcut, m-am simțit în sfârșit scriitor.
Recitind blogul să văd dacă am greșeli de scriere mi-am dat seama că pare un din blogurile telegrafice ale lui mon frere ceea ce e deopotrivă îngrijorător și nepotrivit pentru că eu sunt aia care a moștenit scrisul emotiv.
Pe viitor care din multiplele teme de interes de mai sus vreți să fie aprofundate? ( Nu cred că mă voi conform dar dă foarte bine treaba asta cu terminarea unui blog cu o întrebare ca un fel de va continua și încă funcție de preferințele cititorilor, nu poți fi mai drăguț de atât).
Lume el este Grégoire.
Doar un leu 
Comentarii recente