imitînd această umbră a umbrei

pe coapsa iubitei se prelinge soarele albastru al degetelor

limitele înţelegerii se deschid proporţional cu mîngîierile

dimineaţa se năpusteşte lacomă peste trupurile noastre  avisate

o mantră eliberează hoardele de fluturi morţi care zboară pe dedesubt

sărbătorind principiul entropiei

partea mea crepusculară e ferecată în oglinzi

oglinzile sunt alcătuite din frunze

frunzele vorbesc prometeica – o limbă descîntată) –

dansăm delirici pe nervurile fragile precum sprîncenele tale

dansul se stinge într-un fragment  de respiraţie

respiraţia E un cocon argintiu în care ne ascundem în week-end

week-endurile sunt ţigări

ţigările îşi rememorează descendenţa

ţigările prinse între degetele noastre sunt vii

ele miros a busuioc a pătlagină a ceară din urechi a gheară a noapte

ţigările-moebius rotite printre gingii laolaltă cu mistica norilor

oaspetele e propria sa gazdă deoarece  

acumulînd atîta cunoaştere are nevoie urgentă de laxative 

pe trotuar stă întins Herr Aclit  oamenii îl întreabă  ghilimele

el desenează cu degetul din mijloc spirale din care ies elefanţi carbonizaţi

NIMENI înjură loveşte pasează-mi jungherul meu personal e într-o teacă de pîslă

îi aud scîncetul ruginei doar  brus li îl mai ştie slobozind urletul său

pentru a tulbura liniştea frigidă a fricii

mmm ţigările au memorie îmi spui

citesc pe nerăsuflate amintirile noastre în scrumiera albă :

polenul stă în fagurii oaselor precum literele în cuvînt

mintea bîntuie printre norii din subterane

buzele mi se subţiază de la nevroză şi taie cuvintele în silabe mute

florile au înghiţit apa şi s-au urinat pe cărţile de poezie

miercuri e ziua în care călătoresc într-un şarpe roşu cu tricoul ăla verde corporatist îhî

cine ţine fereastra departe de  fereastră

un cearşaf sub care  ne-am ascultat bîiguielile

biografiile noastre ne surprind îmbrăţişaţi

şi ruşinate se aşează lîngă pat lingîndu-şi blăniţa lor de tablă