Nu mâine, azi! Azi mă năuceşte dorinţa, azi gândul meu te strigă mut, azi ştiu ruga către tine, azi trăiesc primăvara mai mult. Fiindcă azi aş vrea să umblu desculţă prin blânda-i lumină.

Grăbeşte-te şi vino. Dar vino azi, nu mâine! Altfel, am să privesc ziua asta de la geam dorindu-mi să nu treacă atât de prin mine. Va duce din nou cu sine ceva ce-mi aparţine. Mă va lăsa goală. Încă o dată. Ca de fiecare dată când te doresc şi mă iau după a sa lumină încercând să te găsesc. Nu fac altceva decât să mă rătăcesc. Iar şi iar. Cel mai probabil şi acum nu mă voi rătăci decât de mine, de tine neavând cum. Tu nu exişti. Mă tot întreb: cum de te iubesc?

Cu toate astea, vino! Nu mâine, azi!

Şi iar a venit primăvara
Şi iar ne minţim că-i frumos
Şi iar frunzele urcă scara
Şi-i verde pămîntul pe jos.

Şi iar calendaru-nfloreşte
Şi cîinii ne-aud pe la stîni
Dar vai, tot acum, pe muţeşte
Mor grabnic atîţia bătrîni.

Dar bine-ai venit, amăgire
Mai stai, mai durează un pic
Această minţită iubire
Oricum e mai mult ca nimic.

Vin nopţile scurte de vară
Şi păsări se-ntorc de la sud
Dar dacă e ultima oară
Iluzia verdelui crud?

Cu lanţuri legate de glezne
Oricît de lumină ar fi
Noi mergem de-a pururi prin beznă
Mereu nelegitimi copii.

Mereu în aceeaşi clipită
Urît şi frumos, mort şi viu,
Ne paşte o soartă cumplită
Nimic nu-nţeleg cei ce ştiu.

Şi iar a venit o părere
Şi iar va pleca înapoi
Prea mare impozit ne cere
Că ninge în suflet la noi.

Adrian Păunescu

…cât un început de promisiune.

Dorință de…Potecuță:

(nu știu să-l pun la tine; dacă-mi spui cum, sau dacă îl poți „transfera”… e al tău, îți aparține. mie mi-a făcut plăcere 🙂 , pe tine sper să te bucure)

…un ultim și cel mai frumos salut.