Monthly Archives: November 2014

INCERCĂRI…

incercari de poezie,

Am inventat iubirii mele trasee
Şi am ajuns să mă simt semizee;
Apoi am lăsat-o să hoinărească
Până m-am crezut a lunii aleasă.

Doar că luna după noapte dispare,
Lumina o are din strălucitor soare.
Iar eu sunt doar simplă muritoare
Nu pot fi ca pomul care reinfloare.

Am pus iubirii mele aripi
Şi am ajuns să cred că pot sclipi.
Am invăţat-o apoi să dogoare
Şi am crezut că-ţi pot fi soare.

Dar eu nu sunt strălucitoare,
Sunt doar o piatră căzătoare.
Respiraţia imi e ca o răcoare
Şi de ingheţ este dătătoare.

Am pictat iubirea in mii de culori
Şi am crezut că are sub tălpi flori;
Am lăsat-o dormind pe pat de petale
Şi am ajuns să cred că miros a floare.

Dar eu nu am petale mirositoare,
Sunt o simplă fiinţă trăitoare
In lumea plină de schimbare
In care EU nu-mi găsesc luminare.

ALTĂ TOAMNĂ

incercari de poezie

Azi mi-e toamna zdrenţuită
Şi de brumă acoperită,
Ceru-i inchis la culoare
Acum totul parcă moare.

Trandafirul din grădină
Stă sub un strat de rugină;
Ieri mirosea a iubire,
Acum doarme-n amorţire.

Iarba verde altădată
Este astăzi ingheţată
Nu mai cheamă dragostea
Să se consume in ea.

Soarele din viaţa mea
Incepe a dispărea
Locu-i e luat de nori
Dar şi ei sunt trecători.

Trecătoare-s toate-n lume
Dar nimeni nu vrea a spune
Că de te loveşte dragostea
In veci nu te vei vindeca.

Şi in toamnă, şi in iarnă,
Chiar de cerul o să cearnă,
Sufletul iţi pârjoleşte
Gheaţa toată o topeşte.

zurlie

nebunia mea, ,

nu am chef să scriu,
nu am chef să-ţi fiu,
nu am chef să mor,
nu am nici un spor,
am chef doar să zbor.

nu am chef să vin,
nici să fiu suspin;
nu am chef să cânt,
nici ca să descânt
cuvintele in vânt.

vreau doar ca să tac
fără să atac;
vreau să fiu o floare
ce pierde culoare
şi in toamnă moare.

dar să fac seminţe
de reincolţit dorinţe;
sub zăpada mare
să-mi crească petale
scăldate de soare.

să-nfloresc in vise
şi in lumi descrise;
să merg pe pământ,
să imi reiau avânt
şi să-ţi ofer alint.

TOAMNA

incercari de poezie

Se aşează peste noi o nouă toamnă
Gratioasă ca o frumoasă doamnă
In rochie pastelată imbracată
De nuanţe colorate urmată.

Toamna este o doamnă bogată
Care atunci când pe deal se arată
Se mândreşte cu haina fin brodată
Şi cu multe arome incrustată.

In mersul ei uşor imprăştie frunze
Ce se aştern pe alei ca nişte pânze
Colorate cu gânduri frumoase şi vii
Ce te indeamnă să le scrii.

Peste aşternutul viu al toamnei
Va păşi pantoful cristalin al doamnei
Ce lasă-n urma ei dâre de culoare
Şi speranţe că-n toamnă nu se moare.

Şuviţele-i cad grele peste umeri
In ele culorile toamnei le numeri
Doar vântul le poate descoperi
Cu ale lui in rafale bateri.

Printre culorile ce acoperă pământul
Face ravagii cu suflarea lui vântul
Şi lasă-n urma lui arome pe pământ
Şi speranţa că toamna renaşte in cuvânt.

(URĂSC TĂCEREA!)

incercari de poezie

Povara tăcerii-ţi răsună din cuvinte
Şi se loveşte de pereţi provocând ecou,
Iar tu stai in mijlocul gălăgiei, cuminte,
Şi-ţi aduni tăcerile in vârful de stilou.

Păşeşte peste graniţa tăcerii,
Nimeni n-aude ce nu vrei a rosti.
Dar vei simţi uşurarea poverii
Când vei găsi in tine puterea de-a vorbi.

Vorbeşte deci cu voce tare
Şi strigă-ţi tăcerea-ntre lumi,
Şi vei simţi că nimic nu doare,
Şi cum lumină in tine aduni.

Vreau să te aud tare strigând,
Tăcerea din tine in ceruri să urle,
Aşa eu iţi voi apărea curând
Şi intre tăceri vom ridica turle.

Să invingem muţenia ce creşte in noi
Şi să o pictăm in ale toamnei culori
Tăcerea darâmă o viaţă in doi,
Cuvintele sunt vii şi pot face furori.

DE MI-AI FI..

incercari de poezie, ,

De mi-ai fi munte, eu ţi-aş fi flori
Ce-mpodobesc de sărbători
Când toamna apare sus pe culme
Culoarea mea iţi lase urme.

De mi-ai fi cer, eu ţi-aş fi soare
Căldura mea să te-mpresoare
Când iernile-ţi vor bate-n geam
Eu lângă mine să te am.

De mi-ai fi om, eu ţi-aş fi umbră
Şi te-aş urma in viaţa sumbră
Călcând in urma paşilor greoi
Nu vei fi singur, vom fi doi.

De mi-ai fi vers, eu ţi-aş fi rimă
Şi aş cânta iubirea sublimă
Când sufletul il simţi că moare
Să trec prin tine ca o boare.

Dar imi eşti lumea mea intreagă
Cine mai poate să-nţeleagă
Cum timpul stă in loc doar pentru noi
Când imbrăţişarea ne prinde pe amândoi.

De mi-ai fi munte, eu ţi-aş fi mare
Intinsă la ale tale picioare,
Ivită din frumoasele-ţi lacrimi amare
Ce se preling din stânca tare.

De mi-ai fi cer, eu ţi-aş fi nori
Presăraţi in aerul vieţii din zori
Să iţi arăt cum poţi să zbori
Când iubind, tu mă adori.

De mi-ai fi om, eu ţi-aş fi inger
Şi aş provoca un dulce fulger
Să-ţi slefuiască sufletul auster
Cu indemânarea unui bijutier.

De mi-ai fi vers, eu ţi-aş fi cânt
Şi aş rosti vechiul descânt
Ce inimi-ţi va da avânt
De cum auzi primul cuvânt.
(Te iubesc!)

Dar imi eşti viaţa mea intreagă
Intr-o lume in care iubirea ne leagă
Şi nu caut descânturi ce dezleagă
Neinţelesuri ce in noi aleargă.

FILA DE JURNAL – VIS FRUMOS: IUBIREA

OrhiKamyDeea

–          Te mai aştept jumătate de oră! Ajungi?

–          Acum am plecat de la birou. Ajung imediat.

–          Te aştept….

dialogul telefonic se incheie… nu pot să cred că ţi-a fost teamă că m-am răzgândit şi am schimbat planul iniţial… ştiu că nu ar fi prima dată când aş amâna ceva, dar azi imi este foarte dor de tine şi am nevoie să te văd urgent… imi face plăcere să te văd in fiecare zi, incepând cu prima oră a dimineţii, inainte de a mă ridica de lângă trupul tău incă adormit şi cald… ador să iţi sărut fruntea de ,,bună dimineaţa!,,.. apoi să iţi ating cu vârful limbii buzele frumos conturate… nu mă voi sătura niciodată de gustul dulce al interiorului gurii tale, cu care mi-ai dezmierdat pielea in noaptea ce precede dimineaţa…

visând la inceputurile relaţie noastre, in timp ce sunt la volan, imi simt pieptul invăluit de căldura ce imi toropeşte simţurile… neliniştea din glasul tău mă incântă şi mă face să te iubesc mai mult decât o fac déjà… tu ştii că te iubesc, ţi-am spus-o de atâtea ori la modul foarte serios, chiar dacă zâmbeam… acum, insă, ţi-am simţit indoiala in glas… chiar atâta de mult m-am schimbat?

ştiu că imi place să deţin controlul mereu… dar, in preajma ta am descoperit că imi place să mă simt dominată… să fiu in puterea ta… să iţi aparţin complet şi total… imi place să mă pierd in privirea ta care mă descompune bucată cu bucată şi imi aţâţă simţurile dornice de atingerile tale… imi place să valsez pe notele din timbrul vocii tale masculine, care imi face sângele să curgă mai aprins prin vene… mă provoci să imi aduc aminte de momentele deosebite…

iţi văd zambetul satisfăcut atunci când imi asculţi vocea gâtuită de emoţia ce mă copleşeşte amintindu-mi… cred că iţi face plăcere să imi simţi agitaţia ce mă inundă când imi vorbeşti depre noi doi… cred că doreşti să te asiguri că eu nu am uitat cât de bine se potrivesc trupurile noastre… nu doreşti ca eu să uit nimic din tot ce suntem… si iţi place să mă vezi zâmbind emoţionată când ne intâlnim… şi a trecut atâta timp de când suntem impreună…

invitaţia spre acel gen de momente o simt atârnând in aer… nu imi doresc să ne pierdem unul de celălalt, acum când abia ne-am regăsit… nu imi doresc să pierd dimineţile de week-end in care, lângă ceaşca de cafea aburindă, ma aşteaptă un trandafir şi un bileţel pe care scrie: ,,dacă te intrebi de ce cafeaua are alt gust, să ştii că am lăsat să cadă pe petală o sărutare pentru tine”… zâmbesc şi gust cafeaua… acum ştiu de ce aroma ei imi intărâtă simţurile…

micile atenţii ne intăresc iubirea… zâmbesc atunci când găsesc bileţele lipite de tastatura laptopului in care imi spui: ,,eşti frumoasă!”, sau ,, imi este dor de tine!”, sau ,, te iubesc!”, sau ,,te doresc!”… iar in mijlocul zilei primesc mesaj pe telefon: ,,nu uita că aici cineva te iubeste!”… uit de oboseală acumulată peste zi seara, când ajung acasă şi găsesc pe pernă alt bileţel pe care scrie: ,,am mintea plină de tine!” sau ,,eşti in fiecare ungher al meu!”… şi seara e perfectă!

VIAŢA POATE FI CONSTRUITĂ FRUMOS DOAR CU GESTURI SIMPLE!
IUBITI-VĂ MULT!