Am avut timp, in cele 3 ore de condus pe o sosea sinusoidala, de la sat catre Timisoara, si am o intrebare catre Dumnezeul meu: Doamne, cand i-ai creat pe barbat si pe femeie si apoi i-ai facut sa se inmulteasca, de ce nu le-ai pus tatuaje pe piele sa stie : cine iubeste pe cine si cine pe cine sa nu iubeasca.

Era ușor dacă ne cunoaștem. Așa ne-ai amestecat, Doamne: Îl iubesc; iubește pe altcineva; altcineva iubește pe altul. Crezi că e frumos să râzi de noi? Și ne-ai dat și limbi străine în care să vorbim unul cu celălalt, pentru a fi siguri că nu ne înțelegem exact când vorbim.

Doamne, am prins curaj și i-am spus, într-adevăr, într-o limbă străină. Răspunsul lui a fost corect din punct de vedere gramatical. Problema mea este că ceea ce a spus nu se potrivește cu comportamentul lui. Comportamentul lui ma seduce si acum, cand suntem la 2000 km intre noi (1000 km Tm – Oasis + 1000 km Oasis – Tm).

Doamne, mereu găsesc scuze pentru tine. Știu că le-ai dat oamenilor comunicare, dar nu ai putut sa o si simplifici?

Stiu ca ordinea creațiilor tale a fost: cuvântul, bărbatul, mărul, femeia și,apoi, șarpele.

Dar, ce naiba, a facut barbatul cu cuvantul si cu marul pana a aparut femeia? Si sarpele ce cauta in poveste dupa mar?