iar eu las ani-lumina in urma   … si ma misc atit de incet . ca si cum as fi ramas blocata in zilele de luni , cind timpul pare ca se scurge atit de greu  .Al naibii de greu . Sub talpile mele se intind drumuri  disperat de lungi . disperat de frumoase  … iar eu mor cite putin. in fiecare zi  . alerg dupa copiile cuiva sau a ceva  ,cautind sfirsitul galaxiilor  … fara sa stiu nimic .poate ca sunt un nebun ,care nu se crede nebun , sau se crede nebun fara a fi  , numai din dorinta de a  fi sau a crede  …   eu nu sunt nimic mai mult decit  o sfera ,  prin care se perinda oameni . unii se tot invirt ,graviteaza , altii – deraiaza si  se arunca spre alte  sfere , traiectorii  … si lumea se micsoreaza  … si nu creste , in pofida atitor ipoteze  . noi suntem   un nod rutier  peste care trec timpuri  . Si naivi , suntem niste naivi  …  Dumnezeu a obosit   ,iar noi ne iesim din minti  . Dar asta nu e neaparat sa intelegem , pentru ca  nodul rutier e aglomerat si ne grabim  ,iar cerul e prea departe  .

uite!

imi iese inima pe gura!

astupa-mi

buzele cu palma

ca sa ma sufoc de tine .

tremura

in miini ca un licurici

care plinge

visul  unui copil

inecat in fiecare zi

in lume  .

odata a murit .

si Planeta s-a oprit,

a rugat soarele sa taca

de lumina

o clipa .

si Universul intreg  a stat

sa comemoreze

intr-un popas de intuneric

moartea ultimului copil cu vis .

mi-a placut aproape dintotdeauna sa citesc jurnale  . Nu stiu sigur de ce   …   poate pentru ca incepi sa cunosti  . Cunosti Omul de dincolo . Si incepi sa-l vezi altfel .Uneori chiar sa-l justifici  in fata a ceva sau cuiva .

Dar mai ales imi place sa citesc jurnale pentru ca pot sa spun :” Da,da . Exact! Asta simt si eu .Am fost si eu asa . Si mie mi s-a intimplat .Si eu  … ” etc.

…si uite-asa l-am citit pe Chirila   .Lumea  a spus multe despre el  si carte.Si bune ,si rele  . Bineinteles ,gusturile nu se discuta .Mie mi-a placut  . Aveam impresia ca vocea lui imi suna in cap  , ii auzeam muzica  . Nu e o carte scrisa  pentru a fi virf de piramida .E o carte simpla,a unui om care se zbate,care munceste ,calatoreste  , si ,inainte de toate – iubeste  . E un sensibil . Incurabil .  Poate de asta multe lume  il adora  : omul s-a dezbracat de tot si a ramas numai in cuvinte .

Bun  , totusi nu Chirila e eroul  acestui  text . Zilele trecute am inceput sa citesc  ‘’год жжизни ’’  de  Евгений Гришковец .   Mi-a luat ceva timp s-o gasesc  .   Tre’ sa recunosc ca nici acest jurnal ( cartea e bazata pe articolele de pe blogul autorului )  nu e o mare capodopera literara . E o carte despre lucruri simple  ,despre viata de zi cu zi , despre prieteni ,griji , succese ,lectii invatate  ,amintiri  .  E o  carte a unui om  care a decis sa se arate lumii asa cum este   .

***

“…Я знаю так много умных, сильных, трудолюбивых людей, которые очень сложно живут, которые страдают от одиночества или страдают от неразделенной любви, которые запутались, которые, не желая того, мучают своих близких и сами мучаются. То есть людей, у которых нет внешнего врага, но которые живут очень непросто. Но продолжают жить и продолжают переживать, желать счастья, мучиться, влюбляться, разочаровываться и опять на что-то надеяться. Вот такие люди меня интересуют. Я, наверное, сам такой”   Si eu …

Iata .

De fapt ,acesta e un fragment regasit  , mi-l trimisese altadata un prieten  . Apoi am gasit cartea , fragmentul ,amintit …

E prima carte pe care m-am hotarit s-o citesc in rusa  . Si merita !     E ca si cum ai merge peste tot cu scriitorul  , ai retrai momentele pe care el le descris  ,a i fi el  pentru  o bucata de timp .

Am zimbit  citindu-l  … Am zimbit mult , pentru ca   o carte calda  …

Multumesc pentru bucurie ,Domnule! Bucuria de a afla ca exista astfel de oameni .

P.S. :

http://tudorchirila.blogspot.ro/

http://odnovremenno.com/