Oficial, ma declar incapabila de a mai simti. Fluturasii sunt in stomacul alteia, mainile nu mai transpira, inima bate regulat. Daca toate cele trei ar reusi sa gaseasca calea catre mine, ar fi perfect. Insa nu o fac. Sunt intr-o moarte emotionala si nu am nici cea mai mica idee cum as putea sa revin “la viata”. Nici nu stiu daca vreau sa fac treaba asta. Stau insa si ma minunez de zidul gros din jurul inimii. Stiu ca l-am ridicat, nu m-am jucat! Am pus si un semn mare, cu “nu deranjati” si gata treaba!
Pacat. Nu pot sa imi deschid inima in fata unuia care ar merita treaba asta. De o mie de ori. In loc sa simt fluturasi, flutur mana dreapta, in semn de “la revedere” si ma fac nevazuta. Intorc spatele si ma intreb oare cum naiba se mai simte. Si daca o sa mai aflu vreodata.
Petit Beure 
