Petit Beure

Biscuite extra

Beta July 8, 2011

Filed under: relatii,viata — biscuiteS @ 12:39 am
Tags: , , , ,

Image
Oamenii se iubesc. Apoi se despart. Din procesul asta vicios nu scapa nimeni si nimic. Nicio prietenie nu se afla sub protectia lui “intotdeauna”. De relatii, sa nu mai spun. Urcam pe munte si apoi ne rostogolim la baza lui, eventual ne intoarcem spatele si pornim in directii diferite. Nu ai garantia ca cel de astazi va fi si cel de maine. Suntem intr-o continua schimbare, atat noi, cat si cei din jur. Si, atat de inconstanti cum suntem, putem oricand sa ne bazam pe faptul ca oamenii se iubesc, iar mai apoi se despart.
M-am saturat sa vad cum toate relatiile din jurul meu cum se duc la mama naibii. Si nu se mai intorc. Parca e din ce in ce mai greu sa crezi. Nu doar in iubire, ci si in promisiuni, viitor sau bine. Nu se mai pune pret pe nimic, ca pana la urma vine sezonul reducerilor si atunci se cumpara toate. Vrei sau nu, vei primi cuvinte mari, la pret redus, pentru ca mai apoi sa observi ca au expirat prea repede.

Privesc in viitor. Vad negru. Ce rochie de printesa?

 

18.01.2011 January 19, 2011

Filed under: grey's anatomy — biscuiteS @ 1:41 am
Tags: , ,

Image
“Change; we don’t like it, we fear it, but we can’t stop it from coming. We either adapt to change, or we get left behind. And it hurts to grow, anybody who tells you it doesn’t is lying. But here’s the truth: The more things change, the more they stay the same. And sometimes, oh, sometimes change is good. Sometimes, change is everything.”

[Grey’s Anatomy]

 

Stanga? Dreapta?

Filed under: viata — biscuiteS @ 1:08 am
Tags: , ,

Image
Deseori dam dovada de naivitate, crezand ca detinem controlul asupra tuturor lucrurilor care ni se intampla. Ne imaginam puternici, pregatiti psihic pentru orice, iar atunci cand viata ne loveste, nu stim de ce anume sa fim mai uimiti: de naivitatea noastra ori de palma primita. Am decis sa intorc obrazul, pentru ca asa este frumos si corect. Trebuie insa cu orice pret sa imi fac ordine in viata, sa imi dau seama pe ce drum mi-as dori sa merg, ce cale as vrea sa aleg, caci nu mai pot stagna pe cea pe care sunt in acest moment. De ce? Pentru ca nu ma duce nicaieri.
Vorbeam zilele trecute cu o prietena, cand mi-am dat seama de faptul ca nu am nici cea mai mica idee in privinta viitorului meu. In timp ce multi dintre oamenii pe care ii cunosc stiu exact ceea ce isi doresc, eu prefer sa ma eschivez ori de cate ori sunt intrebata: “Si, ce vrei sa faci dupa ce termini facultatea?“. Vreau sa calatoresc, sa dorm si sa imi retraiesc copilaria, lucruri care nu se potrivesc deloc cu concepte precum “responsabilitate” ori “maturitate“. Sa nu mai spun ca unele dintre ele nu se potrivesc nici macar cu realitatea!
Daca acum cateva luni eram intrebata unde ma vad peste 10 ani, stiam ce sa raspund. Si nu, nu aruncam cu planuri in stanga si in dreapta doar de dragul de a-mi auzi vocea! Credeam cu tarie ca sunt pe drumul cel bun, ca viata nu imi poate oferi surprize si ca nu ma poate schimba. Ce naiva!

 

 
Design a site like this with WordPress.com
Get started