Papa Leon al XIV-lea a declarat că Biserica Romano-Catolică recunoaște „Simbolul credinței” – fără Filioque
Uniunea Jurnalistilor Ortodocsi: Papa de la Roma a declarat că Biserica Romano-Catolică recunoaște „Simbolul credinței” – fără Filioque
Papa de la Roma, în documentul dedicat celei de-a 1700-a aniversări a Primului Sinod Ecumenic de la Niceea, a declarat că Biserica Catolică recunoaște Crezul de la Niceea în forma sa originală, formulată în anii 325 și 381, — adică fără adaosul latin Filioque («și de la Fiul»), adăugat în Biserica Occidentală în secolele următoare.
În mesajul său, pontiful subliniază că creștinii sunt chemați «să meargă împreună într-un singur glas în unitatea credinței, care a fost vestită de la începuturile Bisericii», și amintește că Niceea a oferit lumii formula mărturisirii de credință creștină de bază, care unește toți urmașii lui Hristos.
Pontiful adaugă: «Crezul referitor la Duhul Sfânt a fost formulat la Primul Sinod de la Constantinopol în anul 381. Astfel, Crezul, care de atunci este cunoscut sub numele de Crezul de la Niceea-Constantinopol, afirmă: „Credem în Duhul Sfânt, Domnul, dătătorul de viață, care purcede de la Tatăl, care împreună cu Tatăl și Fiul este adorat și slăvit, care a vorbit prin profeți”».
Pe această temă Papa de la Roma a vorbit despre viziunea sa privind unitatea cu Biserica Ortodoxă
Papa a amintit că «prin Sinodul de la Calcedon (451 d.Hr.), Sinodul de la Constantinopol a fost recunoscut ca Ecumenic, iar Crezul de la Niceea-Constantinopol a fost declarat obligatoriu».
«Astfel, el reprezenta o uniune de unitate între Est și Vest. În secolul al XVI-lea, a fost de asemenea păstrat de comunitățile bisericești care au apărut în urma Reformei. Astfel, Crezul de la Niceea-Constantinopol este o mărturisire comună a tuturor tradițiilor creștine», consideră papa.
El adaugă, de asemenea, că «nicio mărturisire de credință, aparținând unei anumite tradiții liturgice, nu poate contrazice această expresie a credinței, predată și mărturisită de Biserica nedivizată».
«Împărtășim aceeași credință într-un singur Dumnezeu, Tatăl tuturor oamenilor. Împreună mărturisim un singur Domn și adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, Iisus Hristos, și un singur Duh Sfânt, care ne inspiră și ne îndrumă spre unitate deplină și mărturie comună a Evangheliei. Într-adevăr, ceea ce ne unește este mult mai mult decât ceea ce ne desparte», — a scris Papa de la Roma.
Anterior, SPJ a scris că papa de la Roma va vizita Fanarul cu o vizită oficială.
Comentariu saccsiv:
Papa Leon al XIV-lea a ajuns in Turcia:
Iata si ce putem citi la https://www.rfi.fr/ro/interna%C5%A3ional/20251127-apel-la-pace-%C5%9Fi-la-dialog-papa-leon-al-xiv-lea-%C3%AEn-prima-vizit%C4%83-papal%C4%83-%C3%AEn-turcia
Apel la pace şi la dialog: Papa Leon al XIV-lea în prima vizită papală, în Turcia
Papa Leon al XIV-lea se află în Turcia. Este prima călătorie în străinătate, de când a preluat pontificatul, în luna mai. Papa Leon al XIV-lea a detaliat că vrea să profite de moment, de faptul ca este prima sa călătorie în străinătate, pentru a pleda pentru „pace în lume” și să „încurajeze oamenii să trăiască în armonie, indiferent de originile, cultura ori de religia lor”.
Primul papă american din istorie, a ajuns joi la prânz în capitala Turciei, unde a fost întâmpinat de ministrul turc al Culturii, Mehmet Nuri Ersoy iar la palatul prezidenţial, şeful bisericii catolice a fost primit de preşedintele Recep Tayyip Erdogan.
Papa şi-a exprimat dorinţa ca Turcia să fie un factor de stabilitate şi de apropiere între popoare, în serviciul unei păci juste şi durabile şi a amintit că prin poziţia sa geografică, Turcia leagă Orientul de Occident, Asia de Europa, este o intersecţie de culturi şi de religii dar şi de sensibilităţi, după cum s-a exprimat suveranul, dat fiind că din cei 86 de milioane de locuitori, doar 0,1% dintre turci sunt creştini.
Răspunsul preşedintelui Erdogan a venit imediat: „Turcia, unde 99% din cetăţeni sunt musulmani, încurajează respectul tuturor confesiunilor, inclusiv a celor creştine”. Ori, mulţi localnici nu sunt tocmai de acord cu preşedintele lor.
Papa Leon al XIV-lea a insistat totuşi şi a subliniat că „diferenţele culturale, religioase şi etnice nu ar trebui văzute ca pe o sursă de divizare ci de îmbogăţire”.
Turcia a încercat în ultimii ani să fie foarte activă în plan internaţional. Ankara susţine Ucraina dar îşi menţine şi legăturile cu Rusia. Ankara se implică, alături de Europa, la negocierile privind Ucraina, conduse de Statele Unite, pentru a se ajunge la un acord de pace între Kiev şi Moscova. Tot Turcia, să nu uităm, a intermediat acordul cerealier dinter Ucraina şi Rusia.
Suveranul pontif a afirmat că „ambiţii şi decizii care încalcă justiţia şi pacea destabilizează lumea” şi a deplâns faptul că lumea se confruntă cu „un nivel crescut de conflicte la scară globală, alimentat de strategii ale unor puteri economice si militare”. Dar, adaugă suveranul, „sub nicio formă nu trebuie să cedăm unor astfel de derive”.
De partea sa, liderul de la Ankara a salutat poziţia avizată a suveranului pontif în ceea ce priveşte chestiunea palestiniană şi şi-a exprimat speranţa că „această vizită va fi benefică pentru umanitate, în această perioadă de tensiuni şi de incertitudini”.
De ce Papa Leon al XIV-lea a ales Turcia ca primă destinaţie papală, după ce a fost ales şef al 1,4 miliarde de catolici?
În Turcia, acum 1.700 de ani s-a întrunit Primul conciliu de la Niceea, este localitatea care astăzi poartă numele de Iznik. Oraşul Iznik se află la circa 100 de km de Istanbul.
Aici, în anul 325 împăratul Constantin cel Mare a convocat primul conciliu ecumenic al bisericii creștine, care a pus bazele dogmatice și canonice ale acestei religii, definind mai precis dogmele creștine. Iar aceste baze doctrinale sunt şi la ora actuală recunoscute de numeroase confesiuni creştine.
Iniţial, Papa Francisc planificase să meargă la Iznik, în Turcia, la finele lui mai. Dar, acesta s-a stins din viaţă pe 21 aprilie, la vârsta de 88 de ani. Totuşi, el ajunsese în Turcia, în 2014, la Istanbul şi în Ankara unde s-a întâlnit cu preşedintele Recep Tayyip Erdogan.
Din Turcia, Papa Leon al XIV-lea va merge în Liban, duminică
Acelaşi mesaj de pace va fi propovăduit de Papa Leon al XIV-lea şi în Liban. O ţară multiconfesională care s-a angajat să dezarmeze, printre alte organizaţii, mişcarea şiită pro-iraniană Hezbollah.
În ciuda unui armistiţiu intrat în vigoare în noiembrie 2024, Israel menţine trupele sale în poziţii frontaliere considerate strategice, în sudul Libanului şi continuă să atace combatanţi ai Hezbollah şi infrastructurile acestei mişcări.
Papa Leon al XIV-lea va deveni, astfel, al treilea suveran care va vizita Libanul, după Papa Ioan Paul al II-lea (în 1997), şi Papa Benedict al XVI-lea (în 2012).
Actualul suveran pontif va vizita o mănăstire aflată la nord de Beirut.
Preşedintele libanez, Joseph Aoun vorbeşte de „un moment istoric prin care este reafirmat rolul Libanului în cadrul bisericii, ca spaţiu de libertate, coexistenţă şi umanitate”. „Vizita Papei este în sine un apel la pace”, consideră liderul de la Beirut.
Comentariu saccsiv:
Urmeaza Niceea.
Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina despre catolici
Comentariul fratelui Felix postat la articolul Sfântul Sofian Boghiu despre Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil:
Sfântul Iustin Popovici
Viețile Sfinților
9 Noiembrie
VIAȚA SFÂNTULUI PĂRINTE NECTARIE, FĂCĂTORUL DE MINUNI DIN EGHINA, EPISCOP DE PENTAPOLiS
(…)
Din bogata comoară duhovnicească a Sfântului Nectarie din Eghina, am avea multe perle prețioase de oferit cititorilor evlavioși.
Teologia sa ortodoxă, experiența sa duhovniceasca, învățăturile benefice pentru suflet și instrucțiunile ascetice, toate acestea sunt prezente din abundență în minunatele sale lucrări, pe care le-a scris urmând în toate Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe.
Dar există și ceva nou în lucrările sale, pe care cititorul ortodox de astăzi îl va găsi atât util, cât și necesar de știut, și de aceea vom menționa doar asta aici.
Aceasta este opinia și evaluarea Sfântului Nectarie, ca Părinte contemporan al Bisericii și ca istoric bisericesc (căci a fost și un teolog), cu privire la următoarele:
care au fost cauzele despărțirii de Biserică, adică, de fapt, cauzele schismei Confesiunii Latine Apusene de Biserica Ortodoxă Răsăriteană.
Sfântul Nectarie scrie pe larg despre acest lucru în cartea sa „Studiu istoric al cauzelor schismei” (care a fost tipărită la Atena în două volume, 1911–12).
Principalul motiv al separării, adică prăbușirea creștinismului occidental de creștinismul răsăritean, Sfântul Nectarie îl vede în aspirația mândră și avidă de putere a Papismului Roman pentru putere și stăpânire asupra Bisericii lui Dumnezeu.
O astfel de putere, pe care Papa o caută pentru sine asupra întregii Biserici, nu a fost deținută de niciunul dintre Apostoli, nici măcar Sfântul Apostol Petru însuși, la care Papii se referă în zadar.
„Căci dacă proprietățile și autoritatea Apostolului Petru, scrie Sfântul Nectarie, ar fi așa cum cere Confesiunea Romană, atunci duhul Evangheliei ar fi de neînțeles și foarte problematic, deoarece în acest caz ar exista o confuzie de concepte și un conflict de principii: pe de o parte, principiul egalității și echității (al tuturor Apostolilor) și acea egalitate până la smerenia unii față de alții (cf. Marcu 10:42-45), iar pe de altă parte, principiul inegalității și acea inegalitate până la aroganță și dominație a unuia asupra altuia, ar fi de neînțeles.”
Însă, adaugă Sfântul Nectarie, Unitatea Bisericii nu a fost întemeiată și stabilită pe o singură persoană a unuia dintre Apostoli, ci a fost și este într-o singură Persoană a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care este Capul Bisericii, și într-un singur Duh Sfânt, într-o singură credință și nădejde și dragoste și slujire lui Dumnezeu” (Cartea I, pp. 68–69).
–
„Unitatea Bisericii constă în unitatea mădularelor (membrilor) ei cu Domnul Hristos.
„Toți cei ce au crezut în Hristos prin Apostoli au fost uniți cu Domnul Iisus și au fost sfințiți prin adevărul lui Dumnezeu Tatăl” (Ioan 17:17–22).
De aceea, Sfântul Apostol Pavel în Epistolele sale „scrie adesea despre unitatea Bisericii, despre legătura acestei unități, despre Capul Bisericii, despre ierarhia Bisericii, dar nicăieri nu-l menționează pe Apostolul Petru ca verigă de legătură a acelei unități a Bisericii” (Cartea I, 70.73).
–
„Legătura unificatoare a tuturor credincioșilor din Biserică și a tuturor Bisericilor locale între ele”, scrie Sfântul Nectarie, „a fost acea legătură și unire sfantă și tainică a tuturor credincioșilor în Hristos, prin credința, nădejdea și dragostea lor comună pentru Mirele Bisericii, Hristos, și printr-o ierarhie comună și o împărtășire euharistica comuna” (ibid.).
Această unitate s-a manifestat și se manifestă în celebrarea în comuniune a Sfintei Liturghii și a Impărtășaniei, și în alte Sfinte Taine și slujbe sfinte comune, bazate pe mărturisirea aceleiași Credințe Adevărate și Slăvite, precum și în Sfintele Sinoade comune ale Bisericii.
De aceea, Biserica nu a nu a recunoscut nicio altă autoritate deasupra Sfintelor sale Sinoade Locale și Ecumenice (Cartea I, pp. 48–51 și 84–85).
„Sinoadele Ecumenice”, scrie în continuare Sfântul Nectarie, „sunt trăsătura cea mai caracteristică a ordinii și organizării Bisericii și a Duhului care domnește în Biserică și sunt o expresie a onoarei egale și a valorii și importanței egale a tuturor Bisericilor locale.
Și mai departe: sunt mărturia cea mai clară a întregii Biserici despre infailibilitatea, care se găsește doar în Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească (și nu în Papă)” (Cartea I, pp. 93–94).
Ca un bun cunoscător al istoriei Bisericii, Sfântul Nectarie știe că episcopii Romei au greșit în mod repetat în chestiuni de credință dogmatica și morală de-a lungul istoriei și, prin urmare, în studiul său enumeră o serie de papi romani care au greșit direct în credință dogmatica, motiv pentru care unii dintre ei au fost condamnați și anatematizați de Sinoadele Ecumenice și Locale ale întregii Biserici (cum ar fi, de exemplu, Papa Honoriu, care a fost condamnat de Sinoadele Ecumenice al VI-lea și al VII-lea) (Cartea I, pp. 159–172).
De aceea, Sfântul Nectarie spune:
„Orice ar spune susținătorii infailibilității papale, pentru a-și satisface patima, se vede clar în istorie că anumiți papi s-au dovedit a fi greselnici în credință și chiar trădători ai adevăratei credințe” (Cartea I, 173).
Sfânta Nectarie din Eghina afirmă în continuare că episcopii romani și-au bazat, de fapt, autoritatea pretențioasă și mândră asupra Bisericii de-a lungul istoriei pe documente și decrete false, pe care teologii latini și chiar papii înșiși le-au falsificat și astfel i-au înșelat pe alții.
Acestea erau documente false, așa-numitul „Dar al lui Constantin”, „Decretele lui Pseudo-Isidor” și „Decretele lui Grațian”, toate din timpuri ulterioare (din secolele VIII-IX și XII).
–
„Cine nu știe, scrie Sfântul Nectarie, că acestea au fost cauzele despărțirii?
Astfel, unitatea era deja ruptă în interior, legătura morală era ruptă, prăpastia despărțirii era deja deschisă și o mare distanță despărțea deja Confesiunea Apuseană, sau mai degrabă Romană, de Biserica Răsăriteană, adică de Biserica Una, Sfântă și Apostolească.
Papii au devenit astfel împărați romani, iar Confesiunea Romană – biserica deasupra bisericilor, iar Episcopul Romei – episcopul întregii lumi!
Papa a devenit un Dumnezeu-Om!, pentru că prin drept divin și uman el guvernează două puteri: puterea divină (adică autoritatea) care îi vine din moștenirea lui Petru și puterea umană (autoritatea) care îi vine din darurile și privilegiile date lui de împărat”! (Cartea I, 199–200).
Dar nenorocirea a fost, adaugă Sfântul Nectarie, că toate acestea s-au bazat pe minciuni și neadevăruri, pe falsuri (Cartea a II-a, p. 92).
Prin urmare, Sfântul Nectarie conchide pe bună dreptate:
„Cauza principală a schismei, adică a separarii Confesiunii Latine, este chestiunea primatului papal” (Cartea a II-a, 8).
Căci primatul papal al puterii „pervertește Duhul Evangheliei și neagă principiile evanghelice fundamentale. Toate celelalte motive ale schismei, inclusiv cele dogmatice, deși importante, de fapt decurg și ele din această primă cauză” (Cartea I, 69).
În final, iată ce spune Sfântul Nectarie din Eghina despre teoria Confesiunii Romane despre Papă și supremația și infailibilitatea papală:
„Conform acestei teorii (romano-catolice), Domnul nostru Iisus Hristos, după ce S-a înălțat la ceruri, a lăsat Biserica Sa Apostolului Petru, iar Petru a lăsat-o urmașilor săi – Papilor.
De atunci, Hristos de pe tronul slavei Sale doar supraveghează Sfânta Sa Biserică, iar aceasta este întotdeauna bine guvernată și condusă infailibil spre scopul ei de către capul ei infailibil (adică Papa), prin urmare, Hristos nu se amestecă în niciun fel în guvernarea Bisericii prin participarea Sa personală, deoarece acest lucru ar fi contrar înțelepciunii Sale divine.
Totuși, această și această teorie romană nu mi se par a diferi deloc de acea teorie filosofică care acceptă crearea lumii, dar nu recunoaște providența lui Dumnezeu asupra lumii, deoarece, conform acestei teorii, Providența ar diminua măreția înțelepciunii lui Dumnezeu, deoarece aceasta ar mărturisi prin reflecție că legile naturii (pe care Dumnezeu le-a dat la creație) nu sunt perfecte!
Din această și din alte teorii deiste papale, personalitatea divină a Confesiuni Romane…
Derivă apoi papii și infailibilitatea lor, la fel ca și învățătura că unitatea Bisericii este în persoana Papei și nu în Persoana lui Hristos, așa cum învață Biserica Ortodoxă de Răsărit.
Din această și din altă teorie, Confesiunea Romană este considerată a fi singura Biserică a lui Hristos și, prin urmare, toate Bisericile Ortodoxe sunt condamnate pentru că nu vor să recunoască primatul Papei și infailibilitatea sa, iar patriarhia Romei primare ca fiind singura Biserică a întâilor născuți”! (Cartea a II-a, p. 8).
Din această și din altă teorie romană au apărut toate acele violențe teribile, unirea violentă a creștinilor ortodocși nevinovați de-a lungul secolelor de către Confesiunea Romană.
Cât despre Biserica Ortodoxă, spune Sfântul Nectarie, „centrul unității și piatra de temelie a Bisericii și Capul Bisericii este Domnul Iisus Hristos, răstignit pentru noi. El este singurul Cap al Bisericii, oricare altul trebuie scuipat și respins”, așa cum spunea și Sfântul Grigorie Teologul .
De aceea, Sfântul Nectarie adaugă la sfârșit:
„Dumnezeu să fie judecător între noi și ei” (Cartea a II-a, 224).
https://azbyka.ru/otechnik/Iustin_Popovich/zhiti-a-svetih-novembar/9
Papa Leon al XIV-lea urmărește să restabilească „comuniunea vizibilă deplină” cu Ortodoxia Răsăriteană
Papa Leon al XIV-lea urmărește să restabilească „comuniunea vizibilă deplină” cu Ortodoxia Răsăriteană
De Andrés Henríquez, 30 Iunie 2025, CNA
Papa Leon al XIV-lea se întâlnește cu delegația Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol pe 28 iunie 2025, la Vatican. | Credit: Vatican News
Papa Leon al XIV-lea a primit membrii unei delegații a Patriarhiei Ecumenice Ortodoxe Răsăritene în cadrul unei audiențe care a avut loc pe 28 iunie la Palatul Apostolic din Vatican, în contextul sărbătoririi pe 29 iunie a Sfinților Petru și Pavel.
Patriarhia Ecumenică de Constantinopol este sediul Bisericii Ortodoxe Răsăritene de Constantinopol cu reședința în Istanbul, Turcia. Patriarhia Ecumenică este considerată „primus inter pares” („primul între egali”) printre patriarhii celorlalte biserici ale comuniunii ortodoxe orientale.
Delegația a fost condusă de Mitropolitul Emmanuel de Calcedon, președintele Comisiei sinodale a Patriarhiei Ecumenice pentru relațiile cu Biserica Catolică, însoțit de Preafericiții Părinți Aetios și Ieronymos.
Bartolomeu este actualul arhiepiscop al Constantinopolului și patriarh ecumenic din 2 noiembrie 1991. În mod tradițional, o delegație a Patriarhiei Ecumenice vizitează Vaticanul cu ocazia sărbătorii Sfinților Petru și Pavel.
În mod similar, o delegație a Vaticanului vizitează de obicei Istanbulul, capitala actualei Turcii, la fiecare 30 noiembrie, cu ocazia celebrării sărbătorii Sfântului Andrei, patronul Patriarhiei Ecumenice.
Obiectivul comuniunii vizibile depline între cele două Biserici
Enciclopedia Catolică explică faptul că, în 1054, a avut loc „cea mai deplorabilă dispută”, cunoscută sub numele de Schisma Răsăriteană, care a separat marea majoritate a creștinilor răsăriteni de comuniunea cu Biserica Catolică, dând astfel naștere Bisericii Ortodoxe.
Leon al XIV-lea a declarat că intenția sa este de a „persevera în efortul de a restabili comuniunea vizibilă deplină între Bisericile noastre”, un obiectiv care, a spus el, poate fi atins doar „cu ajutorul lui Dumnezeu, printr-un angajament continuu față de ascultarea respectuoasă și dialogul fratern”.
„Din acest motiv, sunt deschis oricăror sugestii pe care le puteți oferi în această privință, întotdeauna în consultare cu frații mei episcopi ai Bisericii Catolice care, fiecare în felul său, împărtășesc cu mine responsabilitatea pentru unitatea completă și vizibilă a Bisericii”, a spus Sfântul Părinte în timpul audienței din 28 iunie.
De asemenea, el a reamintit că „după secole de dezacorduri și neînțelegeri”, dialogul autentic între cele două Biserici a fost posibil doar datorită „pașilor curajoși și vizionari făcuți de Papa Paul al VI-lea și de Patriarhul Ecumenic Athenagoras”.
„Venerabilii lor succesori la sediile de la Roma și Constantinopol au urmat cu convingere aceeași cale a reconcilierii, consolidând astfel și mai mult relațiile noastre strânse”, a adăugat Papa.
Leon al XIV-lea a subliniat „mărturia apropierii sincere” pe care Patriarhul Bartolomeu a exprimat-o întotdeauna față de Biserica Catolică, demonstrată în special prin participarea la funeraliile Papei Francisc și, ulterior, la slujba inaugurală a noului episcop al Romei.
Sfântul Părinte a spus că tradiționalul schimb de delegații „este un semn al comuniunii profunde deja existente între noi și o reflectare a legăturii frățești care i-a unit pe apostolii Petru și Andrei”.
Leon al XIV-lea și-a exprimat profunda sa recunoștință pentru prezența lor la Roma „cu această ocazie solemnă”. El le-a cerut să transmită salutările sale cordiale Patriarhului Bartolomeu și membrilor Sfântului Sinod, împreună cu recunoștința sa pentru că au trimis delegația și în acest an.
„Fie ca Sfinții Petru și Pavel, Sfântul Andrei și Sfânta Născătoare de Dumnezeu, care trăiesc veșnic în comuniunea desăvârșită a sfinților, să ne însoțească și să ne sprijine în eforturile noastre în slujba Evangheliei. Vă mulțumim!” a spus Papa Leon.
Acest articol a fost publicat inițial de ACI Prensa, partenerul de știri în limba spaniolă al CNA. Acesta a fost tradus și adaptat de CNA.
Andrés Henríquez este un scriitor venezuelean specializat în religie și politică, cu mai mult de cinci ani de experiență în mass-media bilingvă. Este membru al Federației Regnum Christi.
9 decembrie: Pomenirea zămislirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu de către Sfânta Ana. Încă una din diferențele dintre ortodocși și catolici (ce cred în IMACULATA CONCEPȚIE)
În luna decembrie, în ziua a noua, pomenirea zămislirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu de către Sfânta Ana.
Domnul şi Dumnezeul nostru, vrând să-Şi gătească Luişi biserică însufleţită şi casă sfântă pentru sălăşluirea Lui, a trimis pe îngerul Său la drepţii Ioachim şi Ana – căci din aceştia avea să se nască Maica Sa după trup – şi a arătat mai dinainte că va zămisli cea stearpă şi cea care nu avea copii, pentru ca să adeverească zămislirea Lui din Sfânta Fecioară. Astfel, Sfânta Fecioară Maria a fost zămislită din făgăduinţă, dar din unire şi din sămânţă bărbătească. Numai Domnul nostru Iisus Hristos a fost zămislit fără unire şi fără sămânţă bărbătească şi S-a născut din Sfânta Fecioară Maria mai presus de înţelegere, aşa cum numai El ştie; fiind Dumnezeu desăvârşit a luat trup desăvârşit, aşa precum şi la început a făcut şi a plăsmuit firea omenească.
Prăznuim dar această zi cu aducere aminte de cuvintele spuse drepţilor Ioachim şi Ana de îngerul care le-a binevestit sfânta zămislire a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea din nimic, a prefăcut în fapte aceste cuvinte; a trezit pântecele cel sterp spre rodire şi a făcut în chip minunat maică născătoare de copii pe aceea ce îmbătrânise fără să nască. Dumnezeu a dat acest rod vrednic de ruga drepţilor Ioachim şi Ana, din care avea să vină însuşi Dumnezeu în trup spre naşterea din nou a lumii. Dumnezeu a binevoit ca aceşti întelepţi părinţi să nască pe Fecioara, pe cea hotărâtă mai înainte de veac, pe cea aleasă din toate neamurile să fie Născătoare de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.
Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie09.htm
Foarte important: Sfânta Fecioară Maria a fost zămislită din făgăduinţă, dar din unire şi din sămânţă bărbătească. Apusul insa, in ratacirea sa constanta, a tot schimbat invatatura pana a ajuns si la … Imaculata Concepţie, conform careia si Maica Domnului s-a zamislit oarecum similar cu Mantuitorul. Sărbătoarea Imaculatei Concepţii, sărbătorită pe 8 decembrie în fiecare an, a fost stabilită de Papa Sixtus IV în 1476, dar aceată doctrină nu a fost definită atunci ca o dogmă, astfel fiecare catolic avea dreptul să creadă sau nu în ea, fără a fi acuzat de erezie. Imaculata Concepţie a fost definită ca dogmă de către Papa Pius IX în 1854, în constituţia sa din 8 decembrie, intitulată Ineffabilis Deus.
Vatican News: Papa Francisc: Către o dată comună a Paștelui, sărbătoarea lui Cristos și a noastră
Vatican News: Papa Francisc: Către o dată comună a Paștelui, sărbătoarea lui Cristos și a noastră
În 2025, Sărbătoarea Învierii va coincide pentru catolici și ortodocși, care urmează calendarele gregorian și, respectiv, iulian. De asemenea, se vor împlini 1700 de ani de la Consiliul Ecumenic de la Niceea, în timpul căruia a fost promulgat Simbolul de credință și a fost abordat subiectul datei Paștelui. ”Sărbătoarea comună să nu mai fie o excepție, ci să devină o normalitate”, a spus papa grupului Pasqua Together 2025 (n.n. Paștele împreună 2025), primit în audiență, joi, 19 septembrie 2024
Tiziana Campisi/E. Asmarandei – Cetatea Vaticanului
20 septembrie 2024 – Vatican News. Anul 2025 va fi particular, deoarece Paștele, în cele două calendare diferite, gregorian și iulian, folosite de catolici(care vor sărbători Jubileul) și ortodocși, va cădea în aceeași zi și, prin urmare, celebrarea sa „va fi comună pentru toți creștinii”. De asemenea, se vor comemora 1700 de ani de la primul Conciliu Ecumenic, Conciliul de la Niceea, „care, pe lângă promulgarea Simbolului Credinței, a abordat și problema datei Paștelui, din cauza diferitelor tradiții deja existente la acea vreme”. Aceasta este o „ocazie importantă”, care „nu trebuie lăsată să treacă în zadar”, recomandă papa Francisc grupului Pasqua Together 2025, primit joi, 19 septembrie 2024 în audiență.
A persevera în căutarea unei posibile comuniuni
Grupul Pasqua Together 2025 reunește realități și comunități de diferite confesiuni creștine cu scopul de a invita Bisericile să celebreze Paștele la o dată comună, pentru a se pregăti pentru al doilea mileniu al răscumpărării, în 2033 și pentru a promova alte inițiative similare. Participanților la întâlnire, Papa le-a explicat că în mai multe rânduri că, „i s-a făcut apel să caute o soluție” cu privire la data Paștelui „astfel încât celebrarea comună a Zilei Învierii să nu mai fie o excepție, ci să devină normalitate”. De aici și încurajarea adresată „celor care pornesc pe această cale să persevereze și să depună toate eforturile în căutarea unei posibile comuniuni, evitând tot ceea ce ar putea duce la diviziuni între frați”.
Paștele este sărbătoarea lui Cristos
Francisc subliniază că „Paștele nu se întâmplă din inițiativa noastră sau în funcție de un calendar sau altul” și explică semnificația Învierii lui Cristos: Evenimentul Pascal a avut loc pentru că Dumnezeu „atât de mult a iubit lumea încât l-a dat pe Fiul său unic, pentru ca oricine crede în el să nu se piardă, ci să aibă viața veșnică”. Să nu uităm primatul lui Dumnezeu, „primerear”, faptul că El a făcut primul pas. Să nu ne închidem în schemele noastre, în planurile noastre, în calendarele noastre, în Paștele „nostru”. Paștele este al lui Cristos!”.
Planificând împreună ca ucenici ai lui Isus
Trebuie să cerem „harul de a fi din ce în ce mai mult” ucenici ai lui Cristos, invită Papa în textul discursului său, „lăsându-L să ne arate calea de urmat și acceptând cu umilință invitația, făcută deja într-o zi lui Petru, de a merge pe urmele Sale și de a nu gândi după oameni, ci după Dumnezeu”.
Prin urmare, să încercăm să reflectăm, să împărtășim și să planificăm împreună, ținându-L pe El înaintea noastră, recunoscători pentru chemarea pe care ne-a adresat-o și dornici să devenim, în unitate, martorii Săi, astfel încât lumea să creadă.
Plecând ca apostolii de la Ierusalim
Este necesar „să mergem împreună”, conluzionează Francisc, iar pentru aceasta ar fi oportun „să pornim din nou, ca apostolii, de la Ierusalim, locul din care anunțul Învierii s-a răspândit în lumea întreagă”. Acolo, Papa ne îndeamnă să ne întoarcem „pentru a ne ruga Prințului Păcii, pentru ca el să ne dăruiască, astăzi, pacea sa”.
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Carte eretica de pus pe foc: “URMAREA LUI HRISTOS” de TOMA DE KEMPIS. Ne explica Sfantul IGNATIE BRIANCIANINOV. Atentie mare la IMAGINATIE, la PARERI si la “DESFATAREA DUHOVNICEASCA”
Pentru cititorii mai noi, repostez un articol din 2015:
Fratilor, sa nu bem din baltoaca ereticilor. Avem izvoare limpezi: STALPII ORTODOXIEI.
Asta e Toma de Kempis:
Iata ce putem citi lahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Thomas_a_Kempis:
Fericitul Thomas a Kempis[3], în germană Thomas von Kempen, (n.Kempen, Renania de Nord-Westfalia, Germania, 1379/1380 – d. 24 august1471[1], Sint-Agnietenberg bij Zwolle, Overijssel, Țările de Jos) a fost un călugăr creștin augustinian, din Evul Mediu. I se atribuie una dintre cele mai cunoscute cărți de devoțiune creștină Imitatio Christi / De Imitatione Christi[4], redactată în limba latină medievală.
[…]
Biserica Catolică l-a beatificat, fiind sărbătorit la 25 august, în fiecare an.
Cea mai cunoscută lucrare atribuită lui Thomas a Kempis este Imitatio Christi[9]. În cei peste 500 de ani câți au trecut de la redactarea ei, după Biblie, Imitatio Christi este cartea de îndrumare spirituală cea mai tipărită, în cele mai multe limbi și în cele mai multe exemplare[10]. În limba latină a fost tipărită în peste 2000 de ediții. Leibniz scria undeva că Imitatio Christi este „una dintre cele mai bune cărți care s-au scris cândva”. Atât credincioșii catolici, credincioșii ortodocși, cât și credincioșii protestanți o admiră și se înfruptă din bogăția spirituală pe care o degajă.
Traduceri în limba română a lucrării Imitatio Christi
- A Thomii dela Câmp, De Urmarea lui Hristos, patru cărți, Tiparul seminarului, Blaj, 1812, traducere de Samuil Micu; este prima traducere cunoscută în limba română.
- Urmare lui Iisus Hristos, Tipografia lui I. Kopainig, 1845, traducere de Gavril Munteanu, (reeditată în 1901, 1938, 1944);
- Imitațiunea lui Cristos, Bacău, 1902, traducere de P. N.;
- Imitațiunea lui Cristos, Iași, 1932, traducere de I. B., la Institutul „Presa Bună”;
- Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, Arhiepiscopia Romano-Catolică București, 1992, traducere de Andrei Brezianu;
- Urmarea lui Hristos, Tipărită cu Binecuvântarea Preasfințitului †Eftimie Episcopul Romanului, Editura „Bunavestire”, Bacău, 1997, reeditare a traducerii lui Gavril Munteanu.
E demn de știut că prima traducere cunoscută în limba slavonă a lucrării Imitatio Christi e datorată unui român, boierul cărturarUdriște Năsturel, cumnatul domnitorului Matei Basarab. Traducerea a fost realizată și tipărită în secolul al XVII-lea, laMănăstirea Dealu[11].
Comentariu saccsiv:
Iata insa ce ne invata Sfantul Ignatie Briancianinov despre cartea „Urmarea lui Hristos”:
Cartea scandaloasă despre orgasme a cardinalului Fernández „Pasiune mistică: Spiritualitate și senzualitate”
Life Site News: Scandalous book on orgasms surfaces from Cardinal Fernández
ANUNȚ DE ULTIMĂ ORĂ: a ieșit la iveală o carte scandaloasă despre orgasme a cardinalului Fernández
‘Experiența plină de bucurie a iubirii divine’ nu înseamnă ‘că un homosexual va trebui neapărat să înceteze să mai fie homosexual’, a scris cardinalul Fernández.
De Michael Haynes, 08 Ianuarie 2024, LifeSiteNews
Cardinalul Victor Fernández, noul prefect al DDF
Nota redacției: ATENȚIE! Limbaj explicit conținut în articolul de mai jos.
ORAȘUL VATICAN (LifeSiteNews) – O carte cu conținut sexual explicit scrisă în anul 1998 de cardinalul Victor Manuel Fernández, în care acesta compară modul în care ‘particularitățile bărbaților și ale femeilor în orgasm apar într-un fel și în relația mistică cu Dumnezeu’, a reapărut recent. Lucrarea minimalizează, de asemenea, natura imorală a homosexualității.
9 decembrie: Pomenirea zamislirii Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu de catre Sfanta Ana. Inca una din diferentele dintre ortodocsi si catolici (ce cred in IMACULATA CONCEPTIE)
În luna decembrie, în ziua a noua, pomenirea zămislirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu de către Sfânta Ana.
Domnul şi Dumnezeul nostru, vrând să-Şi gătească Luişi biserică însufleţită şi casă sfântă pentru sălăşluirea Lui, a trimis pe îngerul Său la drepţii Ioachim şi Ana – căci din aceştia avea să se nască Maica Sa după trup – şi a arătat mai dinainte că va zămisli cea stearpă şi cea care nu avea copii, pentru ca să adeverească zămislirea Lui din Sfânta Fecioară. Astfel, Sfânta Fecioară Maria a fost zămislită din făgăduinţă, dar din unire şi din sămânţă bărbătească. Numai Domnul nostru Iisus Hristos a fost zămislit fără unire şi fără sămânţă bărbătească şi S-a născut din Sfânta Fecioară Maria mai presus de înţelegere, aşa cum numai El ştie; fiind Dumnezeu desăvârşit a luat trup desăvârşit, aşa precum şi la început a făcut şi a plăsmuit firea omenească.
Prăznuim dar această zi cu aducere aminte de cuvintele spuse drepţilor Ioachim şi Ana de îngerul care le-a binevestit sfânta zămislire a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea din nimic, a prefăcut în fapte aceste cuvinte; a trezit pântecele cel sterp spre rodire şi a făcut în chip minunat maică născătoare de copii pe aceea ce îmbătrânise fără să nască. Dumnezeu a dat acest rod vrednic de ruga drepţilor Ioachim şi Ana, din care avea să vină însuşi Dumnezeu în trup spre naşterea din nou a lumii. Dumnezeu a binevoit ca aceşti întelepţi părinţi să nască pe Fecioara, pe cea hotărâtă mai înainte de veac, pe cea aleasă din toate neamurile să fie Născătoare de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie09.htm
Foarte important: Sfânta Fecioară Maria a fost zămislită din făgăduinţă, dar din unire şi din sămânţă bărbătească. Apusul insa, in ratacirea sa constanta, a tot schimbat invatatura pana a ajuns si la … Imaculata Concepţie, conform careia si Maica Domnului s-a zamislit oarecum similar cu Mantuitorul. Sărbătoarea Imaculatei Concepţii, sărbătorită pe 8 decembrie în fiecare an, a fost stabilită de Papa Sixtus IV în 1476, dar aceată doctrină nu a fost definită atunci ca o dogmă, astfel fiecare catolic avea dreptul să creadă sau nu în ea, fără a fi acuzat de erezie. Imaculata Concepţie a fost definită ca dogmă de către Papa Pius IX în 1854, în constituţia sa din 8 decembrie, intitulată Ineffabilis Deus.
Pe cine asteapta crestinii moderni? Pe Hristos la a doua Sa venire sau pe antihrist?
Orthodox Christianity: FOR WHOM ARE MODERN CHRISTIANS WAITING: CHRIST IN HIS SECOND COMING, OR THE ANTICHRIST?
PE CINE AȘTEAPTĂ CREȘTINII MODERNI: PE HRISTOS LA A DOUA SA VENIRE SAU PE ANTIHRIST?
O prelegere ținută în fața studenților Academiei Teologice din Moscova.
De Prof. Alexei Osipov, publicat pe Orthodox Christianity
„Pe cine așteaptă mai mult creștinii moderni: pe Hristos cu binecuvântările Sale duhovnicești, dar care nu a îmbunătățit cu nimic viața pământească a oamenilor, nu a rezolvat problemele lor zilnice – politice, economice, sociale sau culturale – sau pe Antihrist, care promite să facă toate acestea? Acei creștini de toate confesiunile, care văd sensul vieții lor și al credinței înseși în primirea unui maxim de binecuvântări pământești, îl vor primi, desigur, pe acest rege al lumii pământești ca salvator. Voi nu credeți? Ei bine, uitați-vă la ceea ce caută cel mai mult creștinii moderni din întreaga lume – desigur că ei caută o abundență de binecuvântări pământești; și care nu puțini creștini, chiar și în Rus’, așteaptă un țar ortodox, care va face ordine în țara noastră și ne va da totul!”
Comisia mixtă internațională de dialog teologic între Biserica Ortodoxă și „Biserica” Romano-catolică s-a întrunit în Egipt
Întrunirea Comisiei mixte internaționale de dialog teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-catolică are loc în perioada 1-8 iunie în Alexandria, Egipt. Evenimentul este găzduit de Patriarhia greacă ortodoxă a Alexandriei.
Delegația Bisericii Ortodoxe Române prezentă la eveniment este formată din Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, și Pr. Conf. Univ. Patriciu Vlaicu.
În cadrul acestei sesiuni a dialogului este analizat raportul dintre Sinodalitate și Primat în mileniul al II-lea.
Comisia abordează această perioadă din perspectiva tematicii stabilite pentru a avea o înțelegere comună a modului în care realitățile din cele două părți ale creștinătății au evoluat și care sunt învățăturile care pot fi obţinute pentru valorizarea sinodalității în cadrul căreia se manifestă primatul.
Întâlnirea anterioară a Comisiei mixte internaționale de dialog teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-catolică a avut loc la Chieti, Italia, în perioada 15-21 septembrie 2016.
Comisia amintită s-a întrunit pentru prima dată în anul 1980, în insula Patmos.
Comentariu saccsiv:
Un scurt istoric al acestor intalniri la:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
17 comments