O interesanta comparatie intre cele petrecute in 1969 si cele ce se petrec astazi
Global Research: The Preposterous Nature of “Reality”: Digital Madness, Spying on Americans, Massive Drug Use, “No Peace Movement as War Rages”. Edward Curtin
Natura absurdă a ‘realității’: nebunia digitală, spionarea americanilor, consumul masiv de droguri și ‘nicio mișcare pentru pace pe măsură ce războiul se întețește’
De Edward Curtin, 11 Octombrie 2024, Global Research
Farfurie zburătoare de la National Archives and Records Administration / Administrația Națională a Arhivelor și Documentelor (Din domeniul public)
Nu este ceva ieșit din comun să te ocupi cu ceva aparent lipsit de sens atunci când ești inundat de gânduri nebunești, cugetări ocazionale aparent fără rost, care nu duc la vreun rezultat. Idei care ne pun pe gânduri. A le respinge, însă, este o greșeală. În cazul meu, acești oaspeți nepoftiți mă vizitează de obicei atunci când mă plimb sau când stau în pat chiar înainte de culcare.
Recent, în timp ce traversam din nou râul Housatonic pe podul acoperit din lemn din Sheffield, Massachusetts, mi-a venit în minte cuvântul ‘preposterous’, care de obicei este înțeles ca însemnând ceva absurd, foarte prostesc sau stupid. Fiind un fericit excentric și obsedat de limbă, m-am gândit la etimologia sa, care din latină înseamnă înainte-înapoi sau înainte-după, ceea ce face ca ‘preposterous’ să fie în sine un cuvânt despre absurd, fără sens, ceea ce părea potrivit gândurilor care se apropiau de mine din sens opus în timp ce eu mergeam mai mult înapoi decât înainte spre a le confrunta. Am vrut să arunc mai întâi o privire pentru a mă asigura că nu mă împiedic de ceva mai absurd decât un cuvânt.
Când am ieșit de pe pod, am trecut pe lângă o placă comemorativă a unei observații OZN raportate de 40 de persoane și a unei presupuse răpiri la 1 septembrie 1969 a lui Thomas Reed, care susține că atunci când avea nouă ani, el și familia sa au fost luați pentru scurt timp la bordul unui OZN în formă de disc, în timp ce conduceau pe drumul de țară dintre lanurile de porumb și mlaștinile de care se apropiau. Deși această poveste ciudată și fascinantă nu este punctul central al reflecțiilor mele, dacă vă interesează, puteți citi despre ea aici.
Am menționat-o din cauza a ceea ce a evocat placa în mine și a naturii aparent absurde a afirmației lui Reed și a ciudățeniei acelor mulți oameni care au spus că au văzut același OZN. Nu îi judec, pentru că eu cred că cei 40 de oameni au văzut ceva, dar ce anume au văzut nu știu. Trebuie să recunosc că mă bucur că nu am fost teleportat în timpul plimbării mele recente, pentru că nu aș fi fost îmbrăcat corespunzător pentru o astfel de întâlnire.
Ceea ce mă intrigă la poveștile lor este că s-au întâmplat pe vremea când, la fel ca astăzi, lumea părea că scapă de sub control.
A facut CIA teste cu LSD pe pasagerii sistemului de metrou din New York?
Citez din articolul Did the CIA test LSD in the New York City subway system?:
Pe 28 noiembrie 1953, Frank Olson, un insipid si aparent inofensiv cercetator guvernamental de 42 de ani, a facut un salt mortal de la geamul camerei sale cu numarul 1018A din hotelul Statler din New York, aterizand pe o trecere de pietoni de pe Strada Seventh Avenue chiar opusa de la Statia Penn.
Sfarsitul infam al lui Olson a fost declarat ca o sinucidere absolut comuna a unui birocrat guvernamental depresiv care a venit in Orasul New York in cautarea unui tratement psihiatric, si deci a atras putina atentie in acel moment.
Dar 22 de ani mai tarziu, raportul Comisiei Rockefeller a fost dat publicitatii, avand detaliate o lista intreaga de abuzuri domestice ale CIA. Adevarul urat a iesit la iveala: moartea lui Olson a fost rezultatul faptului ca a fost drogat cu LSD pe ascuns cu cateva zile inainte de catre colegii lui.
Dezvaluirea socanta a dus la scuzele Presedintelui Gerard Ford catre vaduva lui Olson si cei trei copii ai acestuia, sotia acceptand suma de 750.000 de dolari ca plata civila pentru moartea sotului ei. Dar acest gest de mea culpa din 1975 a esuat sa inchida acest batator la ochi capitol al natiunii americane.
In loc, a generat mai mult interes in ceea ce priveste o serie de salbatice experimente de „control al mintii” asupra unei populatii inconstiente de aceasta de-a lungul a trei decade.
O mare parte din acest complot s-a desfasuat in New York, potrivit lui H.P. Albarelli Jr, autorul a „O greseala teribila: Uciderea lui Frank Olson si Experimentele Secrete ale CIA din Razboiul Rece”.
„Pentru mine, in multe privinte povestea lui Olson este doar o poveste din New York”, spune Albarelli, un fost avocat in administratia Carter, care a scris extensiv in privinta situatiilor de spionaj si razboi biologic.”CIA a fost creata si initial compusa din oameni bogati care veneau din Wall Street si firme de avocatura din New York”.
Olson a fost un cercetator cu functie in Divizia de Operatiuni Speciale a CIA, la Ft. Detrick, Md., care dezvolta cercetari top secrete in legatura cu LSD-25, un nou drog puternic ale carui proprietati erau putin intelese. Puteau drogurile psihedelice fi folosite pentru a-i face pe combatantii inamici sa puna jos armele, sau sa functioneze ca un ser al adevarului pentru prizonierii necooperanti?
Albarelli si-a petrecut mai multe de 10 ani trecand prin sita mai mult de 100.000 de pagini de documente guvernamentale si cea mai ametitoare „descoperire” a lui este, conform afirmatiilor sale, faptul ca comunitatea de spionaj a condus teste de aerosol de LSD in incinta sistemului de metrou din orasul New York.
„Experimentul era destul de socant- socant ca CIA si Armata ar de drumul la LSD asa, printre oameni inocenti si nestiutori ”, declara Albarelli catre The post. Un raport declasificat al FBI de la biroul de teren din Baltimore datat 25 august 1950, detine cateva elemente tentante de suport pentru aceasta afirmatie. Experimentele cu AB (Arma Biologica) ce urmau sa fie conduse de reprezentanti ai Departamentului Armatei in sistemul de metrou al New York-ului in septembrie 1950, au fost amanate pe timp nedefinit,” precizeaza memo-ul, o copie pe care autorul a pus-o la dispozitia The Post.
Un coleg al lui Olson, Dr. Henry Eigelsbach, i-a confirmat lui Albarelli ca testul cu LSD din metrou a avut, de fapt, loc in noiembrie 1950, desi la o scala mai mica decat cea planificata initial. Putin se stie, totusi, despre test – ce traseu, cati oameni si ce s-a intamplat.
Acest experiment a avut loc cu aproape un an inaintea infamului incident din august 1951 din micul orasel Pont St. Esprit, din sudul Frantei, cand cetatenii au fost loviti de un caz de nebunie de masa.
De-a lungul a doua zile, aproape 250 de rezidenti a apelat la ingrijire spitaliceasca dupa ce au avut halucinatii fara pricina aparenta. 32 de pacienti au fost transportati la azile de nebuni iar 4 au murit. Otravirea cu mercur sau cornul secarei (Claviceps purpurea), o ciuperca sau painea stricata a fost citata ca vinovata. Dar cornul secarei este unul dintre ingredintele centrale ale LSD. Si, destul de curios, Olson si amicii sai din guvern erau in Franta cand a izbucnit nebunia.
Albarelli ni-l introduce deasemenea pe George Hunter White, un agent al Biroului de Narcotice, un precursor al Admnistratiei de Constragere a Drogurilor, el fiind in „contact special” cu CIA.
A fost White, colegul lui Olson crede Eigelsbach, cel ce a fost in spatele testului din noiembrie din metroul New York- la fel ca si un al doilea test, cu doi ani mai tarziu, sustine Albarelli.
„George White in 1952 a deversat a mica cantitate de aerosol LSD intr-o garnitura de metrou. El a fost multumit cu rezultatele asa cum este indicat de jurnalul sau, dar raportul sau despre incident a fost distrus de CIA in 1973.”, spune el.
Dar inregistrarile cele mai importante despre aceste probleme fiind distruse de CIA sau intrate sub umbrela necesitatii de securitate nationala, ramane dificil de dovedit daca aceste presupuse teste la metrou au avut loc.
Totusi , portretul facut de Albarelli lui White – un mitocan, fumator in serie, umflat de gin nemernic cu o atractie pentru opium, prostituate si traficanti de droguri mafioti – arata aparent ca daca ar putea cineva sa testeze LSD pe un public inocent, acesta ar fi persoana.
White a instituit o casa sigura a CIA la numarul 18 pe strda Bedfort, in satul Greenwich, alcatuita din doua apartamente unite printr-o usa mascata de o oglinda in amandoua partile. Pozand ca marinar sau artist la inceput, el a recrutat in mod regulat straini la adunarile sociale din aceasta locatie, unde acestia au consumat substante psihedelice, de multe ori fara sa fie in cunostinta de cauza. Scopul era acela de a vedea daca White putea sa extraga informatii cu succes de la ei si sa evalueze rezultatele, conform unui document CIA.
In timp ce facea aceste experimente, White era cunoscut ca fiind un chefliu.
Aceasta casa sigura era putin mai jos pe strada, de baruletul in care vorbea lejer, acum defunct al lui Chumley, unde White l-a dus odata pe James Jesus Angleton, fostul sef al CIA.
Vestea buna pentru oamenii din New York era faptul ca la iesirea impleticita din barul lui Chumley, era un drum scurt pana acasa – si nu trebuiau sa foloseasca metroul ca sa ajunga acolo.
Cititi va rog si:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
13 comments