SACCSIV – blog ortodox

Sursa: https://www.museumoftolerance.com/education/archives-and-reference-library/online-resources/simon-wiesenthal-center-annual-volume-3/annual-3-chapter-9.html

Ideologia rasială a lui Hitler: Conținut și Surse Oculte

De Jackson Spielvogel și David Redles, Museum of Tolerance (Muzeul Toleranței), Los Angeles

Într-un interviu acordat în 1931 unui editor de ziar din Leipzig, Adolf Hitler a făcut o declarație înflăcărată despre adevărata semnificație a mișcării sale național-socialiste:

Francezul Gobineau și englezul Chamberlain au fost inspirați de conceptul nostru de nouă ordine – o nouă ordine, vă spun eu, sau dacă preferați, o privire ideologică asupra istoriei în conformitate cu principiul de bază al sângelui. Noi nu judecăm după standarde pur artistice sau militare sau chiar după standarde pur științifice. Judecăm după energia spirituală pe care un popor este capabil să o producă, care îi va permite în zece ani să recupereze ceea ce a pierdut în o mie de ani de război. Intenționez să înființez un Reich de o mie de ani și oricine mă susține în luptă este un tovarăș de luptă pentru o creație spirituală unică – aș spune aproape divină. În momentul decisiv, factorul decisiv nu este raportul de forțe, ci forța spirituală folosită. Trădarea națiunii este posibilă chiar și atunci când nu a fost comisă nicio crimă, cu alte cuvinte atunci când o misiune istorică nu a fost îndeplinită. [1]

Această declarație a lui Hitler dă naștere la mai multe întrebări intrigante. Care a fost „principiul de bază al sângelui” care a inspirat „noua ordine” a lui Hitler? Ce înțelegea el prin „energia spirituală” a poporului și cum era aceasta legată de sângele său? De ce și-a imaginat Hitler mișcarea ca generând o „creație spirituală” și chiar „divină” care ar fi îndeplinit o „misiune istorică”? Care a fost relația dintre „principiul de bază al sângelui” și ura fanatică a lui Hitler față de evrei? Și, în cele din urmă, care au fost sursele acestor idei, presupunând, desigur, că Hitler a fost influențat de filosofiile altora? Este posibil ca filosofia rasială ocultă sau ezoterică să fi fost, de fapt, una dintre sursele majore ale ideologiei rasiale a lui Hitler? În această lucrare vom încerca să oferim câteva răspunsuri la aceste întrebări.

Din Mein Kampf și din discursurile lui Hitler reiese că acesta considera conflictul rasial drept factorul determinant al întregii istorii umane.

„Problema rasială oferă cheia nu numai a istoriei mondiale, ci și a întregii culturi umane.” [2]

Rasa nu era doar o chestiune politică care să fie folosită pentru a atrage favorurile maselor, ci „fundația de granit” [3] a ideologiei lui Hitler.

Ideologia rasială a lui Hitler provenea din ceea ce el numea „principiul de bază al sângelui”. Aceasta însemna că sângele fiecărei persoane și al fiecărei rase conține sufletul unei persoane și, de asemenea, sufletul rasei sale, Volk-ul. Hitler credea că rasa ariană, din care făceau parte toți germanii „adevărați”, era rasa al cărei sânge (suflet) era de cel mai înalt grad. Dumnezeu Însuși îi crease, de fapt, pe arieni ca fiind oamenii perfecți, atât din punct de vedere fizic cât și spiritual. [4]

Deoarece sângele (sufletul) arienilor conținea energii spirituale specifice, „energii culturale” sau „elemente primare rasiale” [5], așa cum le numea adesea Hitler, arienii au furnizat cultura care creează frumusețea și demnitatea umanității superioare. Cu alte cuvinte, tot ceea ce omul numește cultură superioară a fost, în cele din urmă, produsul energiilor spirituale și creatoare care există în sângele arienilor. Hitler a declarat:

„Toată cultura umană, toate rezultatele artei, științei și tehnologiei pe care le vedem în fața noastră astăzi sunt aproape exclusiv produsul creativ al arianului. Tocmai acest fapt permite deducția nu lipsită de temei că numai el a fost fondatorul întregii umanități superioare, reprezentând astfel prototipul a tot ceea ce înțelegem prin cuvântul „om”. El este Prometeu al omenirii, din a cărui frunte strălucitoare a izvorât în toate timpurile scânteia divină a geniului…. Excludeți-l – – și poate că după câteva mii de ani întunericul va coborî din nou pe pământ, cultura umană va trece, iar lumea se va transforma într-un deșert. [6]

Cultura umană și civilizația de pe acest continent sunt inseparabil legate de prezența arianului. Dacă el se stinge sau decade, vălurile întunecate ale unei epoci fără cultură se vor coborî din nou pe acest glob.” [7]

Într-adevăr, această dispariție a arienilor era ceea ce Adolf Hitler percepea că se întâmplă în jurul său. Pierderea de către Germania a Primului Război Mondial și problemele economice ulterioare au fost dovezile contemporane vizibile ale declinului arian. Acest declin a avut loc prin păcatul originar al otrăvirii sângelui sau prin contaminarea sângelui (sufletului) arian de către o rasă inferioară:

„Arianul a renunțat la puritatea sângelui său și, prin urmare, și-a pierdut șederea în paradisul pe care și-l făcuse. El s-a scufundat în amestecul rasial și, treptat, din ce în ce mai mult, și-a pierdut capacitatea culturală, până când, în cele din urmă, nu numai mental, ci și fizic, a început să semene mai mult cu aborigenii supuși decât cu propriii săi strămoși…. Astfel, culturile și imperiile s-au prăbușit pentru a face loc unor noi formațiuni. Amestecul de sânge și scăderea nivelului rasial care rezultă din acesta este singura cauză a dispariției vechilor culturi; pentru că oamenii nu mor ca urmare a războaielor pierdute, ci prin pierderea acelei forțe de rezistență care este conținută doar în sângele pur. Toți cei care nu sunt de rasă bună în această lume sunt paie.” [8]

„Șarpele” care a provocat contaminarea sângelui arian pur a fost, desigur, evreul. Cea mai puternică contraparte a arianului este reprezentată de evreu. [9] Pentru Hitler, evreii nu erau, desigur, membri ai unei anumite credințe religioase, ci ai unei anumite rase:

„Evreul a fost întotdeauna un popor cu caracteristici rasiale bine definite și niciodată o religie; doar pentru a progresa, el a căutat de timpuriu un mijloc care să distragă atenția neplăcută de la persoana sa. Și ce ar fi fost mai expeditiv și în același timp mai inocent decât conceptul „deturnat” al unei comunități religioase? Pentru că și aici totul este împrumutat sau mai degrabă furat. Datorită naturii sale speciale originale, evreul nu poate deține o instituție religioasă, dacă nu din alt motiv, deoarece îi lipsește idealismul sub orice formă și, prin urmare, credința într-un aici-de-afară îi este absolut străină. Iar o religie în sens arian nu poate fi imaginată care să fie lipsită de convingerea supraviețuirii după moarte într-o anumită formă.” [10]

Din perspectiva lui Hitler, rasa evreiască nu a fost creată de Dumnezeu ca una dintre rasele originare ale omenirii și era, în mintea sa, ne-Dumnezeiască, inumană, întruchiparea a tot ceea ce era rău. Prin urmare, evreul … nu se oprește din nimic și, în josnicia sa, devine atât de gigantic, încât nimeni nu trebuie să fie surprins dacă, în rândul poporului nostru, personificarea diavolului ca simbol al întregului rău ia forma vie a evreului. [11] Scopul evreilor consta în dominarea lumii, o sarcină care ar putea fi îndeplinită prin otrăvirea sângelui arian. Hitler susținea că evreii foloseau o varietate de metode pentru a îndeplini această sarcină. Cea mai flagrantă a fost încrucișarea, realizată prin „violarea” de către evrei a fetelor ariene și importul evreiesc de negri în Germania pentru a distruge și mai mult puritatea ariană și pentru a realiza acest tip de „dezarmare” a clasei conducătoare din punct de vedere spiritual „a adversarilor săi rasiali”. [12]

Pentru Hitler, rasa evreiască încerca, de asemenea, să otrăvească sângele (sufletul) arian prin utilizarea unor metode sociale, cum ar fi mijloacele culturale și politice. Evreii erau cauza fundamentală a decadenței pe care Hitler o vedea în arta și literatura modernă. Pentru Hitler, arta modernă evreiască era o încercare deliberată de a infecta inconștientul sau eul interior al poporului arian.

„Din punct de vedere cultural, el contaminează arta, literatura, teatrul, își bate joc de sentimentele naturale, răstoarnă toate conceptele de frumusețe și sublim, de nobil și bun și, în schimb, îi trage pe oameni în sfera propriei sale naturi josnice.” [13]

Iar în sfera politică Hitler a perceput cea mai mare amenințare evreiască la adresa rasei ariene. Infiltrarea evreilor în burghezie a făcut din aceștia din urmă marionete pentru executarea planului evreiesc de dominație mondială. Astfel, instituția economică burgheză a capitalismului și instituțiile politice ale liberalismului, democrației, parlamentarismului, libertății presei și internaționalismului erau toate instrumente evreiești de creare a dezordinii în lume, ca o piatră de temelie pentru dominație. [14]

Cu toate acestea, de departe cel mai puternic instrument politic al rasei evreiești a fost marxismul. Marxismul a fost o Weltanschauung rivală care a creat o „viziune asupra vieții” direct ostilă față de tot ceea ce credea Hitler. Pentru Hitler, marxismul susținea că statul are în sine „forța creatoare, formatoare de cultură” [15] , ceea ce înseamnă că statul creează cultura unei națiuni din necesități economice. În viziunea lui Hitler, statul nu putea crea cultura unei națiuni. Deoarece națiunea era manifestarea exterioară a naturii sufletești interioare a unei rase (Volk), statul nu putea fi decât instrumentul prin care o rasă își putea exprima energiile culturale. Funcția principală a statului a fost de a păstra și promova acele elemente spirituale creatoare de cultură ariană care existau în sângele rasei ariene.

Statul este un mijloc pentru atingerea unui scop. Scopul său constă în conservarea și progresul unei comunități de creaturi omogene din punct de vedere fizic și psihic. Această conservare cuprinde în primul rând existența ca rasă și permite astfel dezvoltarea liberă a tuturor forțelor latente în această rasă…. Astfel, cel mai înalt scop al unui stat folcloric este concursul pentru conservarea acelor elemente rasiale originale care conferă cultură și creează frumusețea și demnitatea unei omeniri superioare. Noi, ca arieni, nu putem concepe statul decât ca fiind organismul viu al unei naționalități care nu numai că asigură conservarea acestei naționalități, dar, prin dezvoltarea capacităților sale spirituale și ideale, o conduce spre cea mai înaltă libertate. [16]

Hitler deplângea, de asemenea, marxismul pentru credința sa în egalitatea rasială. Evident, inegalitatea rasială și dominația ariană nu permiteau o astfel de neînțelegere a rolului rasei în istorie. De asemenea, Hitler a denunțat egalitarismul nivelator al marxismului, care, în opinia sa, distrugea principiul natural al inegalității și dominația consecventă a unor indivizi (o elită) asupra altora. [17]

Hitler a considerat că amenințarea marxistă la adresa capacității ariene de a crea cultură nu este o coincidență, ci un plan deliberat de a distruge cultura, de a aduce civilizația în haos și de a permite evreilor să își atingă obiectivul de dominație mondială. Hitler considera că „evreul Karl Marx” știa exact ce politici ar duce la haosul mondial.

De fapt, Karl Marx a fost doar unul dintre milioanele de oameni care, cu ochiul sigur al profetului, a recunoscut în mlaștina unei lumi în descompunere lentă otrăvurile cele mai esențiale, le-a extras și, ca un vrăjitor, le-a pregătit într-o soluție concentrată pentru anihilarea mai rapidă a existenței independente a națiunilor libere pe acest pământ. Și toate acestea în serviciul rasei sale. [18]

În legătură cu ideologia sa rasială și antisemitismul, Hitler vorbea adesea despre o „misiune istorică” sau „superioară” a rasei ariene și a nucleului său de elită, poporul german. Arienii, potrivit lui Hitler, au fost cândva conducătorii pământului, cea mai înaltă rasă a omenirii, înzestrați cu cel mai înalt grad de calități spirituale și singurii capabili să producă o civilizație superioară. [19] Arienii au fost, în esență, oameni-zei pe pământ, dar prin otrăvirea sângelui și-au pierdut poziția conducătoare. Cu toate acestea, ca „misiune superioară” a sa, poporul german era destinat să recâștige această poziție pentru rasa ariană. Pentru a face acest lucru, Germania trebuie să își restructureze fundamentele politice și sociale și să creeze un stat a cărui funcție era să promoveze cultura ariană creând „elementele spirituale” care există în sângele rasei germane. Dacă s-ar face acest lucru, ar putea fi produse ființe umane pure din punct de vedere rasial și, astfel, spiritual, asigurând dominația lumii de către arieni. [20]

Dar, pentru ca acest destin al arienilor să fie împlinit, Hitler credea că trebuie să se facă față unui obstacol major – evreul. Evreul era otrăvitorul sângelui (sufletului) rasei ariene, inhibându-i astfel creșterea spirituală și periclitându-i destinul divin. Deoarece Hitler considera că toate acțiunile evreilor sunt motivate de rasă și, prin urmare, de spirit, a devenit misiunea sa divină să creeze o mișcare spirituală ariană pentru a combate rasa evreiască. [21] Hitler credea că partidul său nazist, fondat ca o mișcare spirituală, va reuși să se ridice la dominația politică germană, deoarece se baza, în mintea sa, pe idealuri veșnic adevărate, înrădăcinate în însuși sufletul rasei ariene. [22] Odată ajunsă la putere, mișcarea nazistă putea crea un stat care să promoveze destinul istoric al rasei ariene. Și prima sarcină a acestui stat arian ar fi eliminarea amenințării evreiești. [23] Acesta este motivul pentru care cariera politică a lui Hitler a început și s-a încheiat cu un avertisment împotriva pericolului evreiesc. Într-o scrisoare datată 16 septembrie 1919, numită „prima scriere din cariera politică a lui Hitler”, acesta a fost foarte clar cu privire la motivele sale: „obiectivul final [al unui antisemitism rațional] trebuie să fie nealterabil eliminarea completă a evreilor” [24]. Chiar la sfârșitul carierei sale, când și-a scris testamentul politic pentru poporul german, preocuparea sa față de amenințarea evreiască era încă pe primul loc în mintea sa: „Soluția finală a „problemei evreiești”, și anume genocidul rasei evreiești din Europa, capătă semnificația cuvenită ca produs final, logic, al ideologiei rasiale a lui Hitler. Odată ce evreii ar fi fost eliminați din Europa, Germania ar fi fost capabilă să producă arieni puri care ar fi fost ființe umane perfecte din punct de vedere fizic și spiritual. Astfel, noua ordine a lui Hitler va fi instaurată cu arieni puri din punct de vedere spiritual, conducători semizei, care, după cum s-a exprimat Hitler în mod enigmatic, „după ce vor intra în posesia acestui pământ, vor avea cale liberă pentru activitate în domenii care se vor afla parțial deasupra și parțial în afara lui”. [26]

Această ultimă afirmație ne amintește că Hitler a sugerat uneori că noua sa ordine are o semnificație mai profundă, cosmică. „Național-socialismul”, a exclamat el odată în fața lui Otto Strasser, „nu ar valora nimic dacă s-ar limita doar la Germania și nu ar pecetlui supremația rasei superioare asupra întregii lumi pentru cel puțin o mie sau două mii de ani”. [27] Chiar și în Mein Kampf, Hitler a sugerat că o astfel de rasă superioară ar trebui să ia „ultimele și cele mai mari decizii de pe acest pământ”. [28] Sunt aceste afirmații fantezistele scăpări de cuvinte ale cuiva care era obișnuit cu lipsa de proporții și moderație? Sau sunt ele reflectarea unora dintre sursele care au influențat dezvoltarea ideilor lui Hitler privind ideologia rasială?

S-a scris atât de mult despre sursele ideologiei rasiale a lui Hitler și despre alte idei ale sale, încât istoriile standard ale celui de-al Treilea Reich și numeroasele biografii ale lui Adolf Hitler par să se mulțumească să repete o litanie bine stabilită de oameni și mișcări care ar fi putut influența gândirea lui Hitler. Într-adevăr, compozitorul Richard Wagner, filosofii Friedrich Nietzsche și Arthur Schopenhauer, politicienii vienezi George von Schonerer și Karl Lueger, filosofii rasiali Joseph Arthur Gobineau și Houston Stewart Chamberlain, naționalismul extrem, darwinismul social și rasismul în general sunt cu toții citați în mod regulat ca fiind principalele sale surse. [29] Deoarece Hitler și-a specificat rareori sursele, cercetătorii au recurs la indicarea similitudinilor și paralelismelor pentru a documenta aceste influențe. [30] Sugestia făcută în anii 1950 de Joachim Besser și la începutul anilor 1960 de George Mosse, conform căreia o examinare a impactului filosofiilor oculte sau ezoterice, curente în special la Viena și München la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, asupra lui Hitler și a național-socialismului timpuriu ar putea fi într-adevăr o linie mai fructuoasă de abordare a problemei, nu a fost urmărită pe scară largă de istoricii universitari. [31] Cu toate acestea, recent, Jeffrey Goldstein și James Webb au subliniat importanța ocultismului în general în apariția ideologiei naziste. [32] Am dori să susținem că filozofia rasială ocultă sau ezoterică poate, într-adevăr, să fi fost una dintre sursele majore pentru ideologia rasială a lui Hitler. [33]

Este posibil ca Hitler însuși să fi fost parțial responsabil pentru îndepărtarea istoricilor de la investigarea influențelor ezoterice. [34] Este de notorietate faptul că Hitler a criticat ocultiștii, francmasonii și astrologii și chiar i-a persecutat pe unii dintre ei atunci când a ajuns la putere. Cu toate acestea, în monologurile sale nocturne adresate oaspeților săi adunați, Hitler și-a dezvăluit credința în ideile pe care aceste grupuri le propagau. Ample dovezi în acest sens sunt oferite de referirile sale la reîncarnare, la continentul pierdut al Atlantidei și la teoria gheții mondiale a lui Hans Horbiger, precum și de convingerea sa că miturile și legendele timpurii despre dezastre cosmice și lupte între giganți și zei sunt de fapt amintirea vagă a omenirii despre un dezastru care a distrus o omenire care poseda deja un grad avansat de civilizație. [35]

O mare varietate de grupuri oculte sau ezoterice și filozofii au existat în țările vorbitoare de limbă germană din anii 1890 până în anii 1920. Una dintre cele mai influente școli de gândire a rezultat din munca depusă de rusoaica Helena Blavatsky. [36] Blavatsky, care se cufundase profund în credințele spirituale ezoterice din întreaga lume, a format o filosofie ezoterică universală pe care a numit-o Teosofie (Înțelepciunea zeilor). Ea a văzut-o ca pe renașterea unei cunoștințe oculte străvechi, derivată dintr-o civilizație anterioară, avansată, care a cunoscut o unitate între știință și religie. În 1875, Blavatsky și colonelul Henry Olcott au fondat Societatea Teosofică în New York. Scopul acesteia era să colecteze și să difuzeze această cunoaștere secretă a legilor care guvernează universul. După înființarea primei loje teosofice în 1884 în Germania, mișcarea s-a răspândit rapid în această țară.

(more…)