Într-o campanie fără tătuci de tip Iliescu-Băsescu aveam speranțe că ne-am putea trezi cu oameni mai puțin axați pe cultul personalității și implicit ceva discuții pe subiect, pe programe, pe direcții, pe ce doare.

În schimb am primit un mare vid, o nebuloasă din care s-au creionat târziu numele de candidați, mult prea târziu pentru ca populația (pe alocuri destul de izolată, și de drumuri și de Internet) să-i poată cunoaște. Am trăit cu impresia că i se așterne un covor roșu înainte lui Crin după ce partidele și-au dat mâna peste țară cu cea mai mare imoralitate posibilă, construind o făptură fără fundament, al cărei singur sens era contra. Contra lui Băse.

Însă PNL n-a mai răbdat până în noiembrie și s-a cărat de la chermeză, iar Crin a fost aruncat în groapa cu lideri liberali fără orizont. Ponta și-a asumat rolul de candidat al PSD și ne-am trezit cu figura sa pe toate blocurile și-n toate intersecțiile. Misiunea sa nu-i ușoară și riscă să cadă în penibilul lui Geoană, abia-abia reușind să se ridice la scorul partidului, deși în orice alegeri candidatul PSD pornește cu un avans considerabil, de vreo 30% voturi deja câștigate, fără a mai fi nevoie să-i convingi pe respectivii alegători. E vorba de pensionari, asistați social, analfabeți, morți aflați pe liste etc.

Poveștile lui Ponta nu țin pentru că nu și-a schimbat discursul. Se raportează în continuare la Băse, care ține deja de domeniul trecutului, pentru că n-are nimic să ne propună pentru viitor. Nici nu mă pot decide ce-i mai penibil, Ponta care-i imită stilul lui Băse sau cel din urmă care vrea să-și prelungească viața politică printr-un vector de imagine jenant și blond.

Diametral opus electoratului agramat al PSD sunt intelectualii de canapea care stau toată ziua cu netu-n brațe. SIgur, componenta online ar trebui să fie importantă în orice campanie, până și la noi fiind exemplul din 2004 cu ardeiul lui Băse. Acum, toți acești urbani, adesea prea leneși să iasă la vot, s-au trezit curtați de doamna Macovei care-și trimite solii din blogosferă s-o proclame candidatul anti-sistem. Ori, nu cumva o fi cea mai simplă chestie asta, să spui că toți sunt de rahat și alte truisme de gen? Oare dacă doamna Macovei dispunea de fondurile unui partid precum PDL, i-ar fi oprit pe cei din staff să dea milioane pe bannere și afișe inutile?

Să clarific un lucru – n-o exclud din calcule și ar merita votul meu în primul tur (când toți vor aștepta să vadă cine-i rivalul lui Ponta în turul 2). Însă mi-ar fi plăcut ca oricare dintre candidații răsfirați ai așa-zisei drepte să dovedească adevărate calități de lider, nu ocolișuri și fețe lungi. Concret, ceea ce m-ar fi convins ar fi fost puterea vreunuia de a aduna toate aceste facțiuni anti-PSD și de a le convinge de pertinența unui unic candidat. Ceea ce le lipsește fiecăruia sunt tocmai oamenii din planul secund, vocile din background, săgețile care să le facă reclamă pe la TV. Așa, toți candidează și toți pierd.

Rivalii lui Iohannis pentru accederea în turul secund dau în neamț, pentru că doar din electoratul său pot să mai atragă ceva (din nou, opțiunea facilă, în loc să dea cu capul până sparg blocul PSD). Cât de jenant va fi marțea viitoare să-i vezi pe toți acești candidați cum dreg busuiocul și ne îndeamnă să-l votăm pe liberal! Însă penibillul absolut îi va reveni lui Tăriceanu, care degeaba trage înspre Ponta, de vreme ce electoratul său nu-l va urma sub nicio formă. Practic, aceștia votează cu Tăriceanu varianta 2004, chiar dacă multe s-au mai schimbat în zece ani.

Mențiuni speciale pentru cei mai contra, Funar, Vadim și alții de teapa lor? Nici măcar. Faptul că le-am scris încă o dată numele pe net le-a dublat expunerea mediatică. Au devenit atât de irelevanți încât nici nu contează spre cine-și vor ghida fosilele votante în turul al doilea. E clar – avem de ales între Ponta, care e contra fantomei politice a lui Băse, deci lipsit de un reper în viitor și Iohannis, care n-are arta discursului de a fi pe cât de contra ar merita guvernul Ponta. Carența asta-l face, în mod paradoxal, altfel.

Mai țineți minte alegerile în care toată lumea aștepta înainte de turul secund spre cine se duc voturile maghiarilor? Aveți emoții acum sau e altfel? Oare prin simplul fapt că e de altă etnie, nu cumva a rezolvat pașnic Iohannis și această dilemă a unor 6-7 procente deosebit de importante?

Avem o campanie anostă, cu candidați care n-au mai nimic de spus. Și-atunci merg spre cel ce tace cel mai bine. Poate și face.