Mourinho versus Guardiola, Messi versus Cristiano… In ultimii ani a existat mereu o tendinta a presei de a reduce duelul dintre cei doi giganti ai Spaniei la o pereche de stele, fie din teren, fie de pe banca, in conditiile in care vorbim de loturi de sute de milioane de euro, de zeci de jucatori care daca ar juca la alte echipe ar deveni vioara intai (a se vedea Yaya Toure la CIty, Ozil la Arsenal sau Higuain la Napoli), iar in configuratia unui Clasico raman doar membri ai cortegiului regal al lui Lionel sau Cristiano. Cand te cheama Iniesta, Xavi, Casillas sau Xabi Alonso, trebuie sa fie destul de frustrant.

De anul acesta s-a mai profilat un duel. Succesul aduce bani, banii consolideaza succesul, iar ambele echipe au decis in vara lui 2013 sa se intareasca cu cate o „perla”. Se observa profilul similar de jucator cautat: galezul Bale seamana in joc cu portughezul care trona deja pe Bernabeu, iar micutul si spectaculosul Neymar e a doua varianta de a patrunde prin driblinguri naucitoare inspre careul advers dupa modelul brevetat de un anume argentinian cu numarul 10 pe tricou ce era deja pe Camp Nou.

Daca asemanarile sunt mai mult decat evidente in jocul ambelor „perechi de milioane”, mai ales dupa un sezon aproape complet de acomodare, m-as opri totusi si asupra deosebirilor vadite, care tradeaza anumite tendinte.

Sub influenta lui Mourinho, latura urata a caracterului lui Cristiano Ronaldo a primit unda verde (ceea ce Ferguson si Boloni au incercat mereu sa starpeasca, dincolo de aerele de vedeta, e vorba de acea incrancenare negativa). Presa madrilena i-a cantat in struna portughezului, numindu-l „generalul”, iar el a raspuns si aseara cu un aer de antrenor secund si o sapca de „coach” pe masura. In opozitie, Messi a fost mereu privit ca „baiatul bun”, povestea usor lacrimogena a baiatului plecat de acasa de mic, povestea de succes fara glamour, ci doar prin talent dublat de munca. Se stie gluma de la decernarea balonului de aur de anul trecut, cu the good, the bad and the ugly (Ribery).

Cu Ronaldo accidentat si cu Messi absent, desi era pe teren, finala Cupei Spaniei era un moment excelent pentru noile diamante, Bale si Neymar, sa straluceasca si sa incline balanta de o parte sau de alta. Bale a dat cea mai clara justificare a cotei sale in minutul 85, cand a adus de unul singur trofeul la Madrid, iar Neymar a ratat egalarea in minutul 90, trimitand in bara. Nu ma intereseaza comparatiile simpliste, prea des intalnite in presa din ultima vreme („asta inseamna ca Bale este un transfer mai reusit decat Neymar”), pentru ca e stupid sa analizezi atat de superficial. Poate maine Neymar da gol si Bale doar bara. Sau, daca privim in context, Bale se duela cu tanarul (si accidentatul) Marc Bartra, in timp ce Neymar a fost tinut de experimentatii Sergio Ramos si Pepe.

Mai interesant ar fi de privit cum cei doi granzi se uita putin in curtea celuilalt. Daca in dualitatea Messi-Ronaldo e clar cine e portretizat drept bun si cine e rau (in mod exagerat, desigur), sosirea lui Bale la Madrid si cea a lui Neymar la Barca pondereaza situatia in mod evident. Bale mi se pare mult mai curat decat Cristiano, fiind un produs mult mai usor de identificat cu imaginea „blanco”. Se stie faptul ca fanii adevarati, de zeci de ani, ai Madridului nu-l inghit pe Cristiano si il privesc ca pe un mercenar care totusi aduce trofee. Cristiano nu are nimic din aura lui Juanito, di Stefano sau chiar Casillas si ar pierde un duel al popularitatii in randul merengues cu portarul madrilen la orice ora. Gareth Bale este altfel, este mai pregatit sa asimileze valorile clubului (inclusiv modestia de a se pune in slujba echipei) si sa devina un simbol veritabil,care sa fie apreciat in unanimitate de suflarea madridista. Cu alte cuvinte, Bale e mai aproape de caracter de Messi. Fara stiri cu masini, cu fotomodele, cu mofturi.

Neymar a venit cu aura de superstar al Braziliei, cu o personalitate puternica si deja bine definita, de nou idol al baietasilor de cartier. Privire patrunzatoare, cercei, freze, sepci intoarse, contracte de imagine foarte banoase, atitudine usor golaneasca si pe teren. Brazilianul atenteaza clar la segmentul lui Ronaldo, nu la cel al lui Messi, iar asemanarile cu starul portughez sunt multe si nu neaparat magulitoare. Ce mai, Barcelona si-a luat un jucator cu atitudine de Ronaldo in corp de Messi iar Realul invers.

S-ar putea ca peste cativa ani sa fie exact opusul perioadei Mourinho/Guardiola: Barcelona sa fie baietii rai ai lui Neymar iar Realul nobilii printului de Wales…