Teambuilding cu piticii

Nu ma pretind scriitoare, dar imi place sa ma joc cu dumnealor, cuvintele. Asta presupune ca uneori (sau deseori, sau intotdeauna) folosesc figuri de stil, reduceri la absurd, exagerari comice ale intamplarilor si trairilor mele. Nu consider necesar sa pun la sfarsitul tuturor articolelor precizarea „e pe bune” sau „pamflet” si nici sa adaug emoticoane „;)” ca sa semnalez ca a fost o gluma. Asta e si ideea, ca cititorul sa se prinda singur daca vorbesc serios sau nu. Aviz celor care iau totul prea in serios: simtul umorului este apanajul oamenilor inteligenti (n-am zis eu asta wink wink).

A, si bineinteles tot ce scriu aici este strict ce gandesc eu si nu reprezinta opinia angajatorului, prietenilor, rudelor, pisicii si a oricarei fiinte pe care o cunosc.