Part I
„eu nu confund Iisus sau apostolii cu biserica. Biserica este o
institutie care a monopolizat imaginea si invataturile acelor oameni de
demult, dar noi suntem liberi sa alegem ce gindim. Daca alegem sa
credem ca lucrurile care valoreaza enorm pentru milioane de oameni sunt
doar rodul unei escrocherii intelectuale, derulate de-a lungul a doua
milenii, inseamna ca mintea noastra este cam limitata.”
e adevărat că răspunsul lui uvoii (la comentarii), cu românii, gresia şi rinichiul,
mi s-a părut delicios, dar, poftim, ca să nu se spună că forţăm
comparaţii îndepărtate pentru a arunca subiectul în derizoriu:
sînt milioane de inşi care cred că Iisus s-a înălţat. sînt alte
milioane care zic că nu-i adevărat – evrei îi cheamă. mai sînt o
mulţime care jură că Mahomed avea un cal zburător. a, şi nu mai vorbesc
de mormoni, care-s şi ei o mulţime, deşi cartea aia a lui Moron e
haioasă de te-ndoaie. dar ia să vină un mormon la tine să-ţi spună că
nimeni nu vine la Domnul decît prin James Smith. ce faci? îl scuipi
între ochi? îl contrazici cu duhul blîndeţii? oricum nu poţi, că ăla
îţi va spune urgent: nene, noi sîntem milioane care credem în James
Smith ăsta. tu, se vede treaba, ai o gîndire limitată.
(apropo, că nu s-a dat un răspuns fundamental aici: limitată de ce
anume? că, la o adică, toţi avem gîndirea limitată, avînd în vedere că
folosim doar cîteva pîrlite de procente din capacitatea creierului
nostru. la ce anume te referi, stimate, cînd spui ‘gîndire limitată’?)
eu, de pildă, luînd în braţe ateismul, am tendinţa de a considera că
toţi creştinii, prin simplul fapt de a crede în adevărul unor fapte de
basm, au o gîndire limitată. dar nu mă las cu nici un chip pradă
acestei tendinţe, dat fiind că am cunoscut, pe viu sau doar prin
operele lor, atîţia creştini despre care nu pot, oricîtă ‘rea-voinţă’
aş avea, să spun că au o gîndire limitată. pentru că n-au.
pot însă să spun că are o gîndire limitată ăla care vine să-mi zică:
‘dacă nu crezi ce credem eu şi alţi două milioane şase sute paişpe mii
de inşi, atunci ai o gîndire limitată’
Part II:
„Nimic nu e sfint
pe lume, in afara de ce alegi tu ca este sfint pentru tine. Atunci acel
lucru actioneaza in viata ta cu puterea unui sfint. Parerea mea.”
ceea ce e cu totul altceva. foarte aproape de teoria la care subscriu:
(…dar pe care o s-o scriu mai pe seara, ca am treaba acum. grr…)
____
era s-o las baltă dintr-o mare lene, dar dacă tot mi-a comentat a&m, m-am
dus să caut citatul. ăsta e, am scos personajele:
…chiar nu ştiu dacă există un Dumnezeu. Şi
Hristos, şi Fecioara Maria. Buddhistul caută în sine. Creştinul, în ceruri.
Indianul, în mescal. Există Puterea
Supremă? Nu ştiu, dom’le! Şi ce dacă? Ce-mi pasă mie dacă există sau nu cel
care mi-a dat poruncă să iubesc fără să fac rău? Şi ălorlalţi din jur să mă
iubească fără să-mi facă rău?
Vorba lui (…): de
ce să-mi fie rău, cînd poate să-mi fie bine? De ce să fiu rău, cînd pot să fiu
bun? De ce să ne facem rău unii altora, cînd puteam să ne facem bine? Sau să nu
ne facem nimic, pur şi simplu! Începea să aibă sens, pînă şi pentru mine.
Începeam să cred, fără a începe să fiu credincios.’
că asta era ideea. şi mulţi cred fără a fi credincioşi. just ask!
decembrie 14, 2005
Categorii: Uncategorized . . Autor: vidal . Comments: 3 comentarii
Computeatralis 
