„People do not die for us immediately, but remain bathed in a sort of aura of life which bears no relation to true immortality but through which they continue to occupy our thoughts in the same way as when they were alive. It is as though they were traveling abroad. “ ~Marcel Proust
„You’re lovely, but you’re empty,“ he went on. „One couldn’t die for you. Of course an ordinary passerby would think my rose looked just like you. But my rose, all on her own, is more important than you altogether, since she’s the one I’ve watered. Since she’s the one I put under glass. Since she’s the one I sheltered behind a screen. Since she’s the one for whom I killed the caterpillars (except for two or three for butterflies). Since’s she the one I listened to when she complained, or when she boasted, or even sometimes when she said nothing at all. Since she’s my rose.“ 😀
amu is in pauza la Uni 🙂 astept celalalt Vorlesung 🙂
am inceput si la IM sa fiu,la fel ca acasa,singura care scrie exemplele pe care le spune la curs… si o incercta d 2 ori
sa zica claar ca sta asa d mult pt ii imp ca noi sa avem ac exemple… da daca nu le scrii le uiti…chiar dac te uiti in seara asta,aka in cea in care s-o predat…tot ii greu…
na ja…amu tb sa trec again pe English 🙂 Data Miningg now 🙂 dupa care papa 🙂 hugggg 🙂
E larma si trenul sta gata sa plece
Vagonul se umple de oameni straini
Mi-e inima stransa, e sapte si zece
Ma-ntorc la fereastra si stau ca pe spini
2. Da-i baiete drumul ca n-avem rabdare
E gata, un suier, un repede zvon
Si simt ca se misca cu noi, salutare
Trec umbre grabite de langa vagon
Pod: E clipa cand glasul durerilor tace
Duc mana la frunte si ochii mi-i strang
Si-n suflet deodata un gol mi se face
Da-i baiete drumul ca-mi vine sa plang
3. Acum pe de laturi incep sa ramana
Semnale, macazuri, vagoane si fum
Trec umbre de oameni cu steaguri in mana
Si trenul, navalnic se-asterne la drum
4. Adio, adio, romantica urbe
Adio zadarnic si dulce trecut
Din goana, cand trenul se-ndoaie la curbe
Scot capul afara si lung te salut
Pod: Orasul ramane sclipind in lumina
Biserici si case, deodata apun
In fata ne cade o verde cortina
Si trenul alearga, alearga nebun
5. Se schimba decorul, privelisti sure
Un ses peste care trec umbre de nori
Un drum singuratic, un colt de padure
Cu varfuri uscate si cuiburi de ciori
6. In aria larga se-nvarte pamantul
Si fuge-n rotire intregul teren
Pe netede campuri ne duce ca vantul
Cantoanele albe se uita la tren 😀