You are currently browsing the tag archive for the ‘control’ tag.
După orice prim pas, urmează paşii doi, trei şi patru.
Nu şi la Al Anon, nu şi în codependenţă, nu şi pentru mine.
După primul pas a urmat din nou primul pas, a doua zi dimineaţă. Apoi din nou seara, primul pas. Apoi zi de zi, uneori oră de oră şi situaţie de situaţie, continui să-mi exersez cu conştinciozitate dansul format dintr-o doar singură mişcare.
“Doamne, dă-mi seninătatea să accept ceea ce nu pot schimba, curajul să schimb ceea pot şi înţelepciunea să le deosebesc”.
Trebuie uneori să-mi reamintesc din minut în minut că ceea ce se întâmplă pe lângă mine face parte din categoria lucrurilor pe care “nu le pot schimba”. Dorinţele, bucuriile, prostiile, greşelile, comportamentele altor oameni nu sunt ceva ce ţin de mine, ergo nu mă doare capul, ergo respir şi accept, ergo îmi dispare tensiunea din braţe, din picioare şi din suflet asociată cu nemulţumirea.
Şi poate, apoi, din nou mintea mea:
“Uuuuuuuuuuuuf, da’ de ce nu mă sună?”
Aşa că mă ridic din nou, răbdătoare, în două picioare, fac pasul, mă aşez în liniştea mea. Imaginea care m-a ajutat cel mai mult până acum a fost să desenez un cerc în jurul meu şi să mă gândesc “Asta pot controla. Ce este în afara cercului nu.”
Este adevărat, sunt momente în care nu funcţionează. Încerc să nu-mi port pică pentru ele, ci reiau dansul de la început, ca un profesor îngăduitor pentru mine însămi.
Pasul 1.
De la început.
Pasul 1.
De la început.
Pasul 1, pasul 1, pasul 1.
Şi cu toate că fac un singur pas, permanent, SIMT cum merg din ce în ce mai departe.
măcar alcoolicii pot spune precis “sunt abstinent de 2 ani, 4 luni şi 10 zile”. au un moment precis pe care pot să-l pipăie, să-l prindă între degetul mare şi cel arătător şi să-l ridice ca pe un cartonaş în faţa celor cărora le vorbesc. se lasă de un ceva şi lucrurile stau destul de clar – te-ai lăsat sau nu te-ai lăsat.
noi, codependenţii, de ce ne lăsăm, mai exact? ce este în paharul ăla pe care îl înghiţim cu obsesie zilnică? ce este substanţa aceea care pare ATÂT de gustoasă în primele secunde dinainte şi lasă atât de mult amar în sufletele noastre după?
din punctul acesta de vedere cu alcoolul, cu drogurile, cu mâncarea, cu dependenţa de cumpărat pantofi este mai simplu. nimeni nu se întreabă ce este ăla alcool, ce sunt ăia pantofi. ştii. şi te laşi.
drogurile codependenţilor sunt multe: atenţia celorlalţi, aprobarea celorlalţi, notele de la şcoală, încurajările, iubirea, crizele, sfaturile, aşteptările, grija, cerinţele celorlalţi, dorinţele încă neformultate ale celorlalţi, controlul, vinovăţia, responsabilitatea pentru ceilalţi… multe.
uneori înghit drogul şi nu-mi dau seama decât după aceea. dacă aş fi fost dependentă de şosete, aş fi ştiut: poftim, iată o şosetă, iată o şoşetă fascinantă desigur, dar nu, astăzi mă abţin de la şosete.
cu alte cuvinte, la noi abstinenţa îmbracă o formă mult mai bâjbâită. uneori se poate, alteori nu, de cele mai multe ori nu-i clar ce-i aia. alcoolicii au o vorbă: “abstinenţă senină”. cred că noi trebuie mai întâi să ne descurcăm tare bine la partea de “senină”.
Iubirea provoaca dependenta 
Recent Comments