You are currently browsing the tag archive for the ‘simptom’ tag.
“Codependent No More” este cartea in care, cu mai putin de un an in urma, imi citeam o descriere fidela intinsa pe 15 pagini, la capitolul “caracteristicile codependentului”.
- ii place sa dea, nu stie sa accepte
- se simt obligati sa acorde ajutor, sa dea sfaturi sau sa rezolve problemele celor din jur si se infurie sau se simte dezamagit atunci cand ceilalti nu le urmeaza sfatul
- se tem sa nu faca greseli
- iau decizii foarte greu
- se gandesc si se ingrijoreaza foarte mult pentru altii
- cred minciuni, se mint pe ei insisi
- se intreaba deseori de ce li se pare ca innebunesc
in fine, un portret atat de detaliat al meu incat la sfarsitul capitolului am lasat cartea jos, ingrozita, cu ochii in lacrimi si cu o stampila pe viata pe fruntea mea:
SUNT CODEPENDENTA
Pana atunci, nu mai citisem nici o carte de self-help si le respingeam cu superioritate si intelectualism pe toate. Erau prostii. Expresii precum “gaseste fericirea in tine insati”, “iubeste-te”, “lasa lucrurile sa se intample” mi se pareau cele mai mari gogosi din lume, vandute de doamne trecute de varsta a doua si care nu au gasit altceva mai bun de facut la varsta pensiei.
“Codependent No More” m-a socat, m-a dat peste cap, mi-a deschis ochii, m-a facut sa ma privesc in oglinda cu cei mai speriati ochi posibili, apoi mi-a dat speranta. Melodie Beatie, autoarea, care s-a invartit si ea suficient timp in cercul acesta inchis ca o catusa, al grijei fata de persoanele alcoolice, explica aproape stiintific ceea ce ni se intampla, explica pas-cu-pas toti pasii care trebuie facuti si ofera o descriere amanuntita a Programului in 12 Pasi care ne ajuta sa ne gasim fericirea in noi insine.
Ca sa va faceti o idee, Melody Beatie vorbeste despre vindecarea noastra, a codependentilor, explicandu-ne cum putem incepe sa avem grija de noi, cum sa ne detasam, sa ne eliberam de puterea magnifica pe care o exercita asupra noastra alcoolicul, despre cum sa nu ne mai consideram victime, cum sa acceptam, cum sa incepem sa ne ascultam emotiile, cum sa ne eliberam furia s.a.m.d.
Am sa revin la carte de multe ori, o recomand cu caldura tuturor celor care vor sa inteleaga codependenta si sa se inteleaga pe ei insisi, dar deocamdata sa va spun unul din citatele mele preferate. Una dintre multele persoane codependente pe care le-a intalnit si le-a ajutat a spus asa:
“Am spus, de atatea ori, ca nu pot trai fara EL. M-am inselat. Toti cei patru soti ai mei s-au dus, iar eu traiesc in continuare bine-mersi”.
Nu stiu daca este tradusa la noi, dar poate fi comandata de pe amazon.co.uk.
deci, cam cat efort ati depus anul acesta in cadourile de Craciun?eu una m-am dat peste cap, lucru pe care il fac cu ocazia fiecarui cadou pentru acei special someones. adica cei fara de care nu poti trai. ma gandesc muuuult timp la cadoul perfect, ma framant, cumpar prea multe, ezit pana in ultimul moment ce anume sa fac cadou, cheltui prea multi bani, pe unii ii coplesesc cu cele mai personalizate, frumoase si pline de semnificatii daruri, pe altii ii expdiez cu un gel de dus sau ceva asemanator.
cand inmanez cadourile in ajunul craciunului, trec peste multumiri cu o fluturare de mana. asa sunt eu, modesta. si apoi accept cadoul celuilalt cu cea mai mare bucurie afisata, cand inauntrul meu sunt cumplit de nemultumita – este clar ca cealalta persoana nu s-a agitat la fel de mult ca mine.
toate astea ma faceau sa ma cred extraordinar de generoasa, pana am aflat ca si acesta este un simptom al codependentei. in primul rand, mi-am dat seama ca nu fac cadouri din generozitate, dintr-o inima prea plina, ci pur si simplu pentru ca vreau ceva inapoi: mai multa dragoste, mai multa atentie, mai multa gratitudine si recunoasterea eforturilor pe care le fac. daruiesc mereu nimicuri, fara sa mai astept ocazii speciale – dar vreau in schimb recunostinta. ma dau peste cap ca sa ajut, credeam eu pentru ca sunt saritoare si buna la suflet – dar am instant pretentia de la celalalt sa primesc recunostinta / iar apoi, cand imi refuza ceva, scot ochii cu “uite cate am facut eu pentru tine, iar tu nu poti nici macar sa…”
iar asta nu se mai numeste generozitate. se numeste business. troc. “persoana fizica, draguta, saritoare, schimb atentie coplesitoare si cadouase zilnice pe dragoste”.
m-am gandit mult cum am ajuns sa fim asa si de ce ar fi aceasta o caracteristica a celor care au trait langa alcoolici. si mi-am dat seama ca atunci cand eram mica, mereu trebuia sa fac ceva pentru a primi dragostea. nu se intampla pur si simplu, ci doar cand luam un zece, cand spalam vasele, cand eram cuminte, cand desenam frumos si asa mai departe… si de aici, ideea ca daca fac mai multe, daca as putea sa indeplinesc si dorinta asta, daca va vedea cat de mult tin la el sau la ea facand atatea eforturi, poate atunci isi va da seama in sfarsit cat ma iubeste. si voi primi dragostea atat de mult “meritata”
cu o singura exceptie, cea pe care o auzim din toate cartile, filmele, melodiile: dragostea nu se cumpara. nici macar cu cadouri, nici macar cu atentie, servicii, favoruri si nici macar cu daruri de craciun.
Iubirea provoaca dependenta 
Recent Comments