Suferinta se accentuase in ultimii ani, medicamentele din sertar s-au inmultit peste masura ca si bolile de care suferea. pe masura ce anii treceau spitalizarile deveneau tot mai dese, le-a pierdut numarul, mergea si la bai odata pe an dar nu rezolva mare lucru, poate doar o ameliorare de moment. A devenit extrem de irascibil, nimic nu-i mai placea si primii care aveau de suferit erau cei din casa, mai ales fiinta de langa el cu care trecuse prin viata timp de aproape 4 decenii. era si ea bolnava dar egoismul din el era mai tare si boala ei trecea pe plan secund cand era vorba de el. Si intr-o zi de toamna tarzie Ea pleca fara prea multe cuvinte, nu-si revenea din soc, cum l-a putut parasi pe el?!! el trebuia sa plece primul ca era mult mai in varsta ca ea, cu vreo 16 ani, si acum egoismul care puse stapanire pe el in ultimii ani si-a facut simtita prezenta. ce rost mai avea viata fara ea? era gol pe dinauntru, gandul lui era mereu la Ea si la cat suferise in tacere alaturi de el. si a venit si ziua in care foarte linistit s-a lasat pe spate in pat si a plecat si el grabindu-se pe urmele ei, doar au trecut 13 zile de cand ea plecase, a lasat totul in urma, oricum lumea asta nu mai avea parca nici un sens fara Ea, femeia care a fost alaturi de el aproape toata viata