mai astia parca-s vorbiti. nu bine ne-o luam peste nas in on-line pentru viciul nostru fumatul, care este atat de nasanatos, de costisitor s.a.m.d. astazi mi-o iau si in off-line. nu stiu de ce naiba ii „fute’ atata grija de sanatatea noastra si de buzunarul nostru. m-am dus sa le fac reguli cum sa-si cheltuiasca banii? nu. m-am dus sa le spun cum sa doarma in casa lor ca sa fie sanatosi ? nu. si atunci ce mama dracului vor de se baga in viata mea. sa vina sa-mi impuna cum sa traiesc si ce sa fac, ca altfel D-ne D-ne o sa-mi bage un picior in fund de nu ma mai opresc decat in bratele Necuratului. si vin si zic ei si…, daca o sa se intample asta mie o sa mi se intample nu voua „rahatilor” cu ochi. mai bine sa va „futa’ grija de viata voastra nu de a mea, atata timp cat nu va calc pe bataturi lasati-ma dracului in pace cu mustrarile voastre. hai pa si cand va vine mintea la cap mai vorbim de cate in luna si in stele.

Era acolo, bine infipt in perete. in fiecare zi l-a studiat pe toate partile, era atras de el mai mult ca de orice din ce-l inconjura. l-a folosit, chiar de cateva ori, uneori peisajul se schimba doar partial pastrand unele decoruri din vechea lui viata, alteori se schimba totul. acum din nou se „invartea” pe langa el. plin de emotie il studia din nou, a indraznit chiar sa-l atinga, ceea ce nu mai facuse de mult. emotiile il copleseau cu fiecare secunda in care prelungea contactul fizic cu el. gandurile lui se invalmaseau mai ceva ca apa in cascada Niagara. oare sa o faca? sa inchida ochii si sa apese, sa declanseze schimbarea, emotia necunoscutului il facea sa-i tremure mana. Gata o sa apese ,fie ce-o fi, camera in care se afla de 10 ani nu-i mai spunea nimic, era timpul sa foloseasca din nou intrerupatorul. a privit in jur, fiecare coltisor era incarcat de amintiri,cunoscut pana in ultimul detaliu, stia ca nimic nou nu o sa mai intample aici. Da, era Timpul…a apasat…

Ideea mi-a venit de aici

A fost doar titlul, cand l-am scris, habar nu aveam ce o sa scriu in continuare. idei sunt asa cum v-am mai spus,partea grea vine in momentul in care incerci sa le pui in ordine. ORICAND ma simt bine in pielea mea, asa cum sunt. nu am cautat sa fiu sau sa par altceva decat sunt, nu sunt cel mai destept dar nici cel mai prost dintre cei care se perinda pe pamantul asta. ORIUNDE, ei aici e o problema ca nu oriunde ma simt in pielea mea. nu cred ca sunt singurul care intr-o anumita situatie s-a simtit prost. nu ascund faptul ca sunt un tip pragmatic de felul meu, fandoselile nu-mi fac bine la ten ))). si vine partea grea acum, nu mi-am dorit niciodata sa ajung in prim-planuri, sa fiu un propagandist, sunt un tip care nu-i plac reflectoarele sau sa fiu in atentia publica. nu am stofa de „lider”, adica sa ies in fata si bla bla bla, stiti voi. asta nu inseamna ca nu-mi sustin parerile, dar nu as putea fi niciodata unul care sa vorbeasca o jumate de ora si sa nu spun nimic de fapt. pentru ca in primul rand ceea ce scot pe gura trebuie sa cred eu si apoi ceilalti,cand nu ma cred eu ce zic atunci s-a dus totul de rapa. nu o sa ma vedeti niciodata iesit pe strada inainte de alegeri spre exemplu facand propaganda pentru partid, cand pe mine respectivul lider nu m-a convins si stiu ca prin actiunea mea doar perpetuez minciuna lui, nu as putea sa privesc in ochi omul din fata mea sa-i spun voteaza cu respectivul ca e cel mai bun. nu stiu ce ati inteles voi din ce am scris, astept opiniile voastre

– ioi copchile ,vezi cate avem noi in comun
– in comun?!!! nu „maica” te inseli tare de tat, nu avem in comun nici macar originea, io-s de pe Marte matale de pe Venus
– ce zici copile? cum sa fiu io da pa Venus, io-s de colea de peste deal din satul cela
– no „maica” ase sa zice ca barbatii sunt de pe Marte si femeile da pa Venus, mi-o zas mie Mircea, il stii nepotu lu’ tanti Floarea, ala de la oras.api daca el o zas ase, ase o fi
– mai bine dute tu copile si scoboara niste malai din pod daca tat esti aci, ca nu are cine si lasa prostiile astea ca numa’ ti straca de cap daca ii lua de bune tat ce zac domnii aistea de la oras
– bine maica ma duc da sa nu zaci ca nu t-am spus
D-ne pazeste-l sa nu sa strace de cap cu tatu’ zise „maica” facandu-si de tri’ ori cruce cu gesturi largi ,aproape teatrale

Venim singuri pe lume si la fel si plecam. intre astea doua momente este viata noastra cu bune cu rele. De-a lungul vietii facem si desfacem prietenii. nu stiu care sunt criteriile voastre de a va imprietenii cu altii, nici macar pe ale mele nu le stiu. suntem intr-o cautare „vesnica” de prieteni, lasam in urma pe unii, ne facem alti prieteni, rezidual pastrand anumite prietenii chiar daca fizic nu ne mai aflam in imediata apropriere cu ei. ce cautam de fapt? eu unul caut prieteni mai destepti ca mine, o sa zambiti amuzati, dar in primul rand am fost vesnic „nemultumit” de mine, vroiam mai mult. atunci cand te inconjori de prieteni care nu au nimic sa-ti spuna pentru ca tu stii mai multe ca ei te plafonezi, parerea mea. e cam aiurea ce am scris dar cei care ma cunosc stiu exact ce am vrut sa zic. recunosc de multe ori in stabilirea unei prietenii sunt foarte subiectiv. in primul rand persoana respectiva trebuie sa-mi placa fizic, daca mi-e antipatica fizic s-a dus totul de rapa, poate sa fie si premianta Nobel. atentie vorbesc de prietenie nu de toate relatiile interumane. o categorie speciala a prietenilor este a celor din copilarie, chiar daca fizic asa cum am spus-o suntem departe, ei sunt speciali. acelea sunt cele mai sincere prietenii cred din viata unui om, pentru ca sunt degrevate de orice subiectivism care intervine ulterior la maturitatea unui om. bla bla bla, voi intelegeti ceva din ce aiurez eu aici? e complicat mai ales pentru mine sa explic ceva care este atat de complex. poate ma completati voi. piatra am aruncat-o in apa, face valuri 🙂

Stateam eu linistit ieri in casa mai vizionand ceva la televizor, mai pe ‘net, mai introducand cate un lemn pe foc cand suna telefonul
– Salut d-nu, ce faci?
– io fac bine, prin casa, da tu pa unde ametala umbli, ca te-am tot sunat pa numarul de Vodafone si de sarbatori da nu suna, nu ti-o spus Tina?
– apai cartela de Vodafone e mai mult scoasa decat in telefon., ca am trei cartele si doar doua telefoane. esti dispus sa faci o plimbare?
-unde mah, unde ai cursa?
– ia aci mai incolo de Farcasa la Barsau de Sus daca ai auzat de el
– de unde ametala sa aud, nu cunosc satele prin partile alea
-ok uite eu acum am iesit din Huedin mai dureaza pana ajung in Jibou, ca drumul e destul de nasol
– bine bre, cred ca peste vreo ora jumate ajungi, suna cand treci de intersectia de la Tihau
inchid telefonul si-mi continui activitatile de la care am fost intrerupt. pe la 5 fara 20 sun eu sa vad cam pe unde o ajuns cu tirul
-no unde ai ajuns?
-pai tocmai vroiam sa te sun ca am trecut de Tihau
– bine bre, vrei sa-ti iau ceva din oras?
– pai ia-mi o cafea
bun iau cafelele intre timp ajunge si Cosma ca despre el e vorba, e var cu sotul lui nepoata-mea, si „pe cai ca se filmeaza”. La Benesat pe cand sa trecem calea ferata iaca si o dandana „cine a pus …macaraua in drum?”. aia se ocupau cu ridicarea pe bucati din cate am vazut eu a unei Rabe care nu stiu cum a ajuns in sant si din ce am reusit sa vad era destul de „sifonata”. cand am ajuns noi in bratul macaralei era agatata lama pentru deszapezire care o fost atasata Rabei. stau aia pe loc si trecem pe sub bratul macaralei cu bine fara sa ne „agatam” de ceva. Si da-i bice mai departe. trecem si de Ulmeni si fiind intuneric….
– Mah ,zic eu , cred ca am ajuns in Farcasa, opreste ca uite unul pe trotuar sa-l intrebam pa unde ametala o luam la stanga spre Barsau. Aloo d-nul a cata strada pe stanga o luam spre Barsau?
– pai mai mergeti inainte pana in Farcasa
– da nu suntem in Farcasa?
– nu, sunteti in Gardani
– f..i mortii masii de intuneric si lipsa indicatoare cand ai mai mare nevoie de ele. multumesc de informatie
intre timp Cosma vorbea cu beneficiarul transportului de ciment si zice ala ca ne asteapta in Farcasa sa ne ghideze. bai zic eu in ce fund da parau te-o bagat astia cu cimentul asta. m-am lamurit rapid ca dupa ce se posta ala cu masina in fata noastra pe post de ghid. cu chiu cu vai ajungem si in satul ala unde se apuca aia sa ne descarce. trecem cu vederea ca motostivuitoristul era prieten la ora aia cu Bachus ca si celalalt om care era chiar mai rau si descarcam paletii cu saci. unde mai pui ca unul dintre paleti cand l-a pus jos l-a pus atat de bine in buza vaii, ca era acolo o vale, incat era sa se tot duca in rapa. si plecam inapoi cu inima stransa ca aveam o mica panta de urcat care culmea mai era si in curba. gol fiind tirul era o mare problema cu zloata de pe jos. eu cu pumnii stransi Cosma cupland diferentialul urcam cu greu panta respectiva si scapam, deja ma gandeam ca in noaptea aia nu o sa dorm in patul meu. ajungem si in Jibou si cobor desi nu va spun ce tentat eram sa ma duc la Suncuius la ai mei. Cosma nu s-ar fi suparat in mod sigur sa ma aiba companion pana in Bihor. poate data viitoare.

Poza preluata de pe Dale Culturale

S-a dus o fiinta. ca ea mai sunt multi altii. nu pot sa nu empatizez cu acesti semeni carora moartea implacabila le curma firul vietii. in asemenea momente in sinea ta te revolti si ii ceri „socoteala” lui Dumnezeu. de ce Doamne frangi aripi care abia au apucat sa se deschida, de ce Doamne curmi destine inainte de a se implini, la ce le-ai mai dat viata daca le-o iei atat de repede?
si in momente din astea imi dau seama cat de fragili suntem, idealuri,vise, fapte devin iluzii desarte in fata mortii. oamenii?!! fire de nisip in praful cosmic
Dumnezeu sa te odihneasca Cosmina, pe tine si pe toti cei care au plecat inainte de vreme.

Glasul ei in urechi ii rasuna
Si astazi din vremile de altadata
Ochii lui si acum vad ‘nainte
Mainile ei trudite si…calde
Sarac suflet ce ratacesti
Si astazi de dor
De-a mamei fiinte…

Blogurile mele sunt ale mele, nu sunt websituri sau ziare on-line. deci pentru toata lumea sa fie clar ca aici eu comand nu altii. Sunt un om ca oricare altul cu greseli, cu sensibilitati pe care e bine sa nu le atingi. Aici fac exact ce vreau eu si nimeni niciodata nu o sa-mi impuna mie ce sa fac. cine nu ma intelege sau se crede superior este liber sa nu mai intre aici, blogosfera e mare, nu am considerat niciodata ca sunteti obligati cu ceva fata de mine sau eu fata de voi. astea fiind zise va anunt pe aceasta cale ca am activat moderarea completa si aici, deci nici un comentariu nu o sa mai apara pe blog inainte sa-l aprob eu, si aprob exact ce vreau eu nu ce vor altii. sunt singurul stapan si mai este o singura persoana cu statut special aici, restul sunt vizitatori si in consecinta asta sa va fie comportamentul, de vizitatori si nu de stapani

o urmarea de ceva vreme, stateau in aceeasi zona. intr-o zi a reusit sa o ademeneasca intr-o magazie unde si-a facut toate poftele. era atat de dulce la cei 10 ani care-i avea,a inbracat-o si i-a spus sa mearga acasa, in gandul lui soarta ei fiind pecetluita. a asteptat sa se indeparteze si a dat drumul cainelui, nu ar fi avut nici o sansa in fata lui iar el scapa de teama ca ea ar fi spus cuiva ca o violase. dar planul de acasa nu s-a potrivit cu cel din targ. in timp ce fata se apropia de casa ingrozita de ce i s-a intamplat nici macar banuind ca grozavie se afla in spatele ei, a aparut parca de niciunde tatal ei care a tinut piept furiei dezlantuite a fiarei. ingrozita de scena din fata ei a inceput sa urle iar mama ei a iesit din casa a luat-o pe sus si au intrat in casa privind pe geam nepunticioase la ce se intampla in strada. nu mai era nimic de facut ,tatal ei o aparase pana la moarte,. grozavia violului se blocase undeva in memoria ei iar in mental a ramas doar grozavia sa-si vada tatal sfasiat de coltii cainelui. nu dupa multa vreme mama ei a hotarat sa lase totul in urma si-a luat fiica si s-au mutat departe de aceste locuri care le trezeau amintiri urate despre seara aceea. nu stiau ca undeva deasupra lor plana o umbra neagra care o sa le schimbe viata si in viitor. S-au mutat in O un oras mare din vest despartit in doua de un rau frumos. aveau un apartament cu 2 camere la ultimul etaj a unui bloc cu 5 nivele. anii au trecut si fata, acum de vreo 14 ani statea cateodata pe balcon pierduta in ganduri, undeva in subconstientul ei cand isi aducea aminte de noaptea aceea stia ca mai este ceva, dar nu putea ajunge la acel ceva, nu i-a spus mamei niciodata despre framantarile ei. de undeva dintr-un bloc la un etaj inferior, cineva ii urmarea miscarile infrigurat, teama nu-l parasise nici macar o clipa in toti anii astia. teama ca ea si-ar fi amintit ce i-a facut, nopti in care se trezea transpirat cu senzatia ca politia pune mana pe el. victima si agresor, acum nu se mai stia cine e victima.tot teama il facea sa-si faca tot felul de planuri in gandul lui, vroia sa mai profite odata de ea si dupa aceea sa o omoare cu mana lui, nu-si mai permitea inca un esec ca cel de atunci. intr-o noapte si-a luat inima in dinti si a urcat pe blocul ei, era chiar deasupra camerei ei, gandul ca era atat de aproape de ea ii dadea fiori, ii despartea doar planseul de 25 de cm, se misca cu grija dar tot a reusit sa loveasca ceva care era pe planseu, a inlemnit in linistea noptii parca s-a auzit Niagara, sau avea doar el impresia asta
S-a trezit speriata din somn ,traia cu impresia ca cineva este pe bloc, statea ghemuita cu inima batand gata sa-i sparga pieptul, nici nu a stiut cat timp a trecut stand cu urechile ciulite, nu s-a mai auzit nimic.intr-un tarziu de atata incordare a adormit, dimineata avand impresia ca a visat….

Din ciclul ce am visat azi noapte