Autorul fotografiei: Alex Howitt. Propusă de: Ioana Dinescu. Jurizare: Cezar Ciobîcă. Așteptăm haiku-uri până la data de: 20.02.2026, la adresa: [email protected].
Dintre multele poeme primite ”la redacție” (mai exact, 60 la număr) de ce tocmai pe acesta îl declar câștigător? Păi, pentru eleganță, simplitate și tonul jucăuș, adică tot atâtea criterii ce definesc un haiku bun. Și pentru excelenta punte ridicată între el și imagine.
Dar să începem, ca întotdeauna, cu fotografia. Vedem (și simțim) o iarnă roz, liniște înghețată de apus și colțul unei case cu două ferestre luminate. Mai e și un pic de mare, niște bărci și un cer spectaculos. În rest, nici țipenie…. Toată această atmosferă își găsește o ”traducere” cum nu se poate mai potrivită în primul vers, ”noapte polară”. Următoarele două sunt transcrierea ludică a celor două ferestre luminate. Căsuța pare într-adevăr că s-a trezit și admiră peisajul.
Poemul surprinde, dincolo de frumusețea imaginii, esența unui moment, pe care l-am putea denumi de transcendență: noaptea polară, adică o noapte a nopților, în care întunericul capătă dimensiuni și accente cosmice, pe de o parte. De cealaltă, lumina din interiorul casei care vine să restabilească echilibrul și să alunge spaimele aduse de atotputernicia tenebrelor. Un fel de David al becului învingându-l pe Goliathul beznei! Ochii deschiși înseamnă lumina din interiorul casei la propriu, dar dându-i un sens figurat, putem citi aici și iluminarea sinelui în momentul acela ”satori-an” în care, copleșiți fiind de splendoarea vreunui peisaj natural, ne simțim ”strămutați” în alte dimensiuni.
Poemul aparent simplu, ca o introducere la o poveste pentru copii, poate fi citit, iată, pe mai multe straturi, iar în combinație cu fotografia capătă dimensiuni de-a dreptul spirituale.
Felicitări, Paul-Mircea Iordache, și te mai așteptăm!
Jurizare și comentariu: Ioana Dinescu.
Mențiuni primesc următoarele poeme:
Nr. 13
ultimul retuș…
înghețând pe șevalet
amintirile
Daniela Topîrcean
Nr. 40
prima zăpadă
reparând barca –
înc-un kintsugi
Ana Drobot
Nr. 47
alean de iarnă –
doar într-un vechi goblen
mai vine Moș Crăciun
Mircea Moldovan
Nr. 48
pahare cu brandy –
în hanul de pe chei
se sparge gheața
Cecilia Birca
Felicitări menționaților și tuturor celor care au participat!
Nr. crt.
Poeme
Autor
1
noapte de iarnă – cu ferestre luminate marea cea mare
Valeria Merca
2
iarnă la castel – corabia reginei în voia valului
3
liniștea din zori – până departe pe lac trosnetul gheții
Mihaela Cojocaru
4
drumul spre casă – ferestre luminate drept călăuză
Béa Hurmuz
5
capătul lumii – luntrașul așteptându-și ultimul client
Andrei Andy Grădinaru
6
cui Groenlanda?… asfințitul rezolvând controversele
7
satul de pescari – bătrânii își încheie rugăciunile
8
pustiu de iarnă – pictorul pune puțină viață la ferestre
Mihai Moldoveanu
9
la gura sobei – dragonul din poveste pus din nou pe jar
Cristina Pietraru
10
aproape amurg… peste nouă mări și țări fiul rătăcitor
11
iar la strâmtoare – capătă greutate fiece luntre
Mona Gheorghe
12
încălzind la piept ultima fotografie – frig pătrunzător
Magda Țocu
13
ultimul retuș… nghețând pe șevalet amintirile
Daniela Topîrcean
14
lucire albă și strălucire oranj – pictez un hotar!
Gertruda Damatar
15
umbrele serii – cursa marinarului la gura sobei
Luminița Petrea
16
liniște pe țărm – lumina pișcă treptat gerul din geam
Camelia Blaj
17
noapte polară – căsuța laponilor cu ochii deschiși
Paul-Mircea Iordache
18
cochetărie – aurora polară se-oglindește-n lac
19
tărâm încremenit – doar aurora polară dansează
20
timp oprit în loc – lumina din geam doar tăcere
Irina Țipordei
21
prieten pierdut – fulgii acoperă-ncet toți trandafirii
Iulia Ralia
22
spectacol pe cer – aurora boreală concurând curcubeul
Valer G. Pop
23
fiord în noapte – turiștii retrași la programul de noapte
24
catastrofă ecologică – bărcile pescarilor înghețate la țărm
25
foc înăuntru – tabloul artistului ferit de îngheț
Clara Toma
26
amurg arămiu – corabia ajunsă în ultimul port
Mihai Talașman
27
hora unirii – cerul dansând cu marea în același ritm
Vasilica Grigoraș
28
apus iminent – doar lumina stăpână dincolo de timp
29
apus la mal alb- în bărcile tăcute ard ferestrele
Ileana Nemeș-Pop
30
stare de război- abandonată la mal barca pescarului
Marin RADA
31
nopțile albe- o candelă de veghe sub o icoană
32
râul înghețat – un velier cu pânze viața mea
33
buget ȋngheţat – investitorii cam trag barca pe uscat
Rodica P. CALOTA
34
totu-i înghețat- ferestrele și cerul ard mocnit
ELENA STĂNESCU
35
la gura sobei- pe oglinda lacului se-aprnde cerul
36
ispita vremii – mai fumegă candela în schitul părăsit
Ion Cuzuioc
37
noaptea geroasă – barcagiul cu luna căutând adăpost
38
frigul iernii – bunica topește Sloiuri de gheață
39
inimi de gheață – desenez în zăpadă o viață în doi
Ana Drobot
40
prima zăpadă reparând barca – înc-un kintsugi
41
privirea caldă înghețată în timp – autoportret
42
ore de pace – dinspre vechiul radio cotele apelor
Tania Gogan
43
naufragiați – luminat de amurg vechiul far
44
amurg pe ponton – cu miezul înghețat povesti pescărești
45
doar imortele în mâinile trudite – secrete de familie
Mircea Moldovan
46
glas de sirenă – sub icoană-ngenuncheați mama și fiul
47
alean de iarnă – doar într-un vechi goblen mai vine Moș Crăciun
48
pahare cu brandy – în hanul de pe chei se sparge gheața
Cecilia Birca
49
ajunși în amurg – amintiri despre casa de turtă dulce
50
Pescarul beat mort- Doar vechiul barcaz știe Drumul spre casă
Constantin Iliescu
51
Povești cu pescari- Bătrânul mai prinde o Noapte polară
52
Chemarea mării- Mă reține mai iute Ciorba de pește
53
la gura sobei singurătate în doi – apus înghețat
Liliana Palade Matei
54
de-a lungul vieții tot felul de pețitori – ea tot de gheață
Mirela Brăilean
55
pescar o viață – are balta pește dar nu mai e cârlig
56
ruga de seară – o barcă sparge gheața în drum spre liman
Mihaela Băbușanu
57
ziua inimii – în bătaia vântului macii din lan
Cecilia Cioran
58
amurg liniștit − o dantelă de gheață fiordul ascuns
Nicolae Dumitru
59
cărbunii aprinși – în oglinda bunicii eu tot mai tânăr
Dacă privești cu destulă atenție și cu oarece implicare afectivă imaginea oferită/dată, n-ai cum să nu observi că umbra generoasă a unui arbore secular (probabil un stejar, quercus sessiliflora) este proiectată artistic pe o construcție impozantă (de ce nu, o veche cetate medievală), acoperind-o asemenea unui macrameu de proporții impresionante.
Pornind de la aceste elemente, am făcut imediat legătura cu textul de mai sus, care, după părerea mea, se pliază cel mai bine și cu atmosfera de wabi-sabi degajată subtil, și cu aceea de yugen ce face referire la misterul însingurării care te învăluie și te provoacă să analizezi elementele din peisaj, animate ori inanimate (cetate, arbore, bătrâna) ca martori-cheie la fel de fel de întâmplări petrecute demult și aflate într-un întuneric placid, parțial sau total…
Femeia, bătrână ca și cetatea, are ochi, dar aceștia nu mai văd deloc înspre afară, ci numai înspre interior, înspre acel univers lăuntric care a acumulat destulă experiență practică, dar și emoțională. Și cetatea este afectată, în felul ei, bineînțeles, de ablepsie, fiindcă ochii care o însuflețeau sunt goi, stinși în muta vâltoare a altor timpuri…
Ceea ce te atrage și te impresionează în partea a doua a textului este faptul că, în ciuda faptului că suferă de cecitate, femeia continuă să împletească obiectul de artizanat respectiv, de parcă n-ar avea nimic, ceea ce demonstrează că această preocupare a devenit pasiune, artă instinctuală. În plus, în circumstanțele date, putem presupune că împletitul a devenit o formă de supraviețuire, de luptă împotriva depresiei, a pesimismului, a fatalității, dar și un mod constructiv de a se conecta la lumea exterioară și de a-și etala atât migala, măiestria, cât și forța interioară.
Pe de altă parte, ultimul vers subliniază, printre altele, ideea de memorie încă fresh (neafectată deocamdată de Alzheimer, de pildă), de perfecțiune care, datorită automatismelor îndelung exersate, au dus și la crearea de lucruri de valoare, memorabile. Oricum, în cele din urmă, numai boala ori moartea o va face pe bătrână să greșească într-un fel, să scape vreun ochi…
Una peste alta, imaginea și textul, într-o simbioză plăcută pentru cititorii avizați au parcă ceva din aura întunecată a filmelor noir.
Trăim, din păcate, într-o lume tot mai oarbă (surdă, mută) la nevoile celorlalți, fiindcă ne închidem conșțiința în temnița ingratitudinii și a autosuficienței. Soluția? Nu scăpați niciun ochi atunci când împletiți (legături, relații, prietenii etc.) căci împletitul presupune reunire, împreunare a mai multor fire, care, în final, pot alcătui o imagine de bun augur, binecuvântată…
Dacă ar fi fost să trimit și eu ceva, aș fi scris:
șezătoare-n post –
în jurul războiului
se țes iar intrigi
În numele Ioanei și al meu, fie ca în 2026, anul calului de foc, să aveți inspirație, potcoave bune și energie suficientă pentru a putea merge, după caz, la pas sau la trap pe hipodromul vieții, unde obstacolele abia așteaptă să fie surmontate c-un nechezat de bucurie.
Jurizare și comentariu: Cezar-Florin Ciobîcă, Botoșani, 29.12.2025
Felicitări câștigătoarei, menționaților și participanților curajoși!
Mențiuni:
Nr. 5
zvon de asediu –
doar umbra stejarului
deschide ochii
Andrei Andy Grădinaru
Nr. 9
seară la bunici –
până noaptea târziu
teatru de umbre
Valer G. Pop
Nr. 25
păcate grele –
doar boabele rozariului
mai sparg tăcerea
Mircea Moldovan
Nr. 30
ceasul din turn-
cuibul de rândunică
la ora zero
Marin Rada
Nr. 36
schit uitat de lume –
doar umbrele-n vânt
primenind zidul
Cecilia Birca
Nr.
Poem
Autor
1
rămas o umbră – aninată de a mea privirea tatei
Mirela Brăilean
2
bătrâna oarbă – în lucrul de împletit niciun ochi scăpat
3
lumini și umbre – strecurat prin ferestre tâlcul tainelor
Andrei Andy Grădinaru
4
slujbă în amurg – se-adaugă-n acatist încă o umbră
5
zvon de asediu – doar umbra stejarului deschide ochii
6
foșnet de frunze – prin vitralii doar umbra singurătății
Nicolae Crepcia
7
timp de restriște – oblăduind cetatea umbra unui pom
Daniela Topîrcean
8
ajun de Crăciun – la casa de copii ajung părinții
Magda Țocu
9
seară la bunici – până noaptea târziu teatru de umbre
Valer G. Pop
10
vestigii istorice – doar copacul secular rămas de pază
11
supraviețuitor – traversând istoria cu secretele lui
12
șotron pe stradă– prea devreme pentru smerenie
Luminița Lidia Al Hok
13
temnita rece- gândul eliberării prinde iar contur
Mihaela Băbușanu
14
Iluzii deșarte – prin perete de beton omul invizibil
Ion Cuzuioc
15
zi pe sfârșite – între mine și umbră doar timpul îndărăt
16
orbul găinilor – dibuind linia vieții înspre lumină
17
ruga de seară – prinsă-n cleștele vremii grija de peste zi
Ecaterina Pupăză
18
pe la chindie – căutând printre umbre rosturi trecute
19
sunet de clopot – cu rădăcini întinse cronica vremii
Tania Gogan
20
moștenirea – generația pierdută în trend ascendent
21
Crăciun auster – ramul cel mai inalt atinge o stea
22
apus de soare – preotul pierde șirul mătăniilor
Nicoleta Șurpanu
23
24
ziua-n asfințit – ecoul colindelor în toată casa
slujbă de Crăciun – o pasăre imitând corul de îngeri
25
păcate grele – doar boabele rozariului mai sparg tăcerea
Mircea Moldovan
26
epilog fatal – ieșind din zidul rece Ana lui Manole
27
lumini și umbre – un cariu se aude în toaca de la schit
28
turnul tăcerii- doar umbrele crengilor aruncate pe zid
Marin RADA
29
turnul de piatră – prin lucarne lumina de Înviere
30
ceasul din turn- cuibul de rândunică la ora zero
31
strajeri de umbra – vanatoare de vise pe metereze
Ana-Maria Ninulescu
32
noaptea dintre ani – pe peretele bisericii umbra bunicii
Mihai Moldoveanu
33
orașul gri – ultimul vis din an dispare discret
Ana Drobot
34
seara de iarnă – pe chipul povestitorului umbra de îndoiala
35
sfârșit de an – clopotul batând pentru frunzele căzute
Cecilia Birca
36
schit uitat de lume – doar umbrele-n vânt primenind zidul
La mulți ani, plini de haiku-uri bune, muze și inspirație vă dorim!
În aproape toate edițiile acestui concurs observ același fenomen: unele poeme au o ”idee” interesantă, originală, proaspătă, dar puntea către imagine e cam subțire. Altele au ”rădăcini” puternice în fotografia propusă, dar n-au ”idee”, n-au nimic original sau convingător de spus în plus. Iar altele, care au și ”rădăcini”, și ”idee”, scârțâie grav în privința formei. Puține îndeplinesc toate criteriile, iar acelea de obicei primesc mențiuni sau se suie pe podium.
La selectarea unui poem, un criteriu de bază (în viziunea mea) este legătura cu fotografia. Dacă aceasta nu poate fi argumentată elocvent, poemul, chiar dacă bun în sine, nu are șanse mari, căci el trebuie să trăiască în osmoză cu imaginea, și nu de capul lui….
Senryul lui Cati Pupăză îndeplinește cu brio această cerință. Uitându-ne la fotografie, ”vedem” conturați cu claritate niște bătrâni înțelepți (bătrâni fiindcă uscați), cu capetele (pline de dinții semințelor ce cad) înclinate spre centrul unui cerc, în care Înainte Stătătorul pare a fi figura centrală cu șapcă și fular.
Da, vremurile sunt grele, căci după toamnă vine iarna (”the winter is coming”….pentru cunoscători!…:)). Iarna bătrâneții, a războiului, a cine știe ce altor calamități. Iar bătrânii care au văzut multe la viața lor, trebuie să ia din timp decizii, să prevină, să eludeze soarta, înainte de a fi prea târziu, înainte ca frigul să le macine tulpina iar păsările să le fure ultimul ”dinte” din alveole. Decizii dificile, ce nu pot fi luate fără controverse, căci nu degeaba ”Șeful” își acoperă fața cu șapca și flutură steagul roșu!
Măcar bătrânii de floarea soarelui par mult mai înțelepți și mai responsabili decât bătrânii sau mai puțin bătrânii noștri politicieni!
Un poem aparent glumeț, dar cu un sâmbure de tristețe, aparent simplu, dar perfect construit pe imaginea dată, care încântă prin jocul de idei și balansul jucăuș între fotografie și text! Felicitări, Cati Pupăză!
Mențiuni primesc următoarele poeme:
Nr. 10
tot proaspete
părerile de rău –
ultima recoltă
Mihaela Iacob
Nr. 16
din nou acasă –
cu brațele deschise
doar sperietoarea
F. Unțanu
Nr. 29
prinzând rădăcini
pe meleaguri străine –
un pierde-vară
Tania Gogan
Nr. 50
sfârşit de vară –
mai stăruie în urechi
,,La vie en rose”
Luminița Petrea
Nr. 59
soare cu dinți –
și sperietoarea
poartă pălărie
Valer G. Pop
Felicitări mențiunilor și tuturor curajoșilor!
Nr.
Poem
Nume
1
din nou in Kansas – regăsesc în câmp un prieten vechi
Ana Drobot
2
drumul regăsit – sperietoarea gonește orice-ndoială
3
tomnaticul – rătăcită în deșert Fata Morgana
Tania Gogan
4
vremuri apuse – cu look-ul schimbat manechinul
5
viață second-hand – îmbătrânit în rele hoțul de zdrențe
Mircea Moldovan
6
floare bătrână – întrezărit pe un bostan chiar chipul morții
7
woodstockul nostru – amețiți câțiva cosași imită cucul
8
toamnă lungă – într-o altă ipostază floarea soarelui
Gabriela Cecilia Cioran
9
vechiul ilic umflat de-un vânt fără mireasmă- toamnă târzie
Mihaela Iacob
10
tot proaspete părerile de rău – ultima recoltă
11
ciocârlia – chiar și sperietoarea jos pălăria
Cristian Pietraru
12
cinemateca – mama îndrăgostită de Mărgelatu
13
lampă bio – la capul ciobanului un licurici
14
Lacrimi prelinse din ochii sperietorii – roua dimineții
V. Moldovan
15
Recolta strânsă – o sperietoare păzind buruienile
16
din nou acasă – cu brațele deschise doar sperietoarea
F. Unțanu
17
criză de…creier – i-aș trimite pe to(n)ți în țara lui Oz
18
controverse la Sfatul bătrânilor – timpuri grele
Ecaterina Pupăză
19
între două lumi– amintind trecerea o pată de culoare
20
semințele seci – același ecou al verii de la an la an
Vasilica Grigoraș
21
țarina goală – până și sperietoarea cu capul plecat
22
trendul în modă – pălării demodate de la o vreme
23
soare auriu și umbră roz în iarbă – la temeri răspuns
Dămătăr Gertruda
24
vânt ce adie pe câmp adună culori – roz vrea speranța
25
moară cu ulei – floarea soarelui jos pălăria
Ion Cuzuioc
26
buricul pământului – cu capul în traistă hai hui pe drumuri
27
târg de vechituri – cerșetorul scoate cardul să achite
28
din nou acasă – mișcată de vânt poarta lui Oz
Tania Gogan
29
prinzând rădăcini pe meleaguri străine – un pierde-vară
Fotografia propusă, destul de provocatoare, pe cei mai mulți i-a dus cu gândul la personaje din lumea basmului (dragoni, zmei, monștri, Cenușărese etc.), la petrecerea de Halloween sau chiar la motive biblice. Într-adevăr, prin forma obiectului din prim-plan, imaginea te forțează să faci asocieri cât mai inedite, astfel încât să nu cazi în păcatul de a crea un text care să descrie banal o realitate ternă.
Am ales drept câștigător un poem simplu, dar care degajă o atmosferă plină de nostalgie. În prima parte, facem cunoștință cu un senior care citește. Ceea ce lecturează, un volum de povești, ne poate face să credem, asta este prima pistă, că este vorba de un bunel care-i citește, înainte de culcare, ceva palpitant unui nepoțel. Avem o imagine elocventă, nu-i așa?, numai bună de pus în ramă sau într-un album.
Finalul poemului însă ne demonstrează că ipoteza de lucru a fost falsă, că de fapt realitatea este alta: ceea ce-o face pe persoana în vârstă să citească este solitudinea, absența partenerului de viață, a cuiva drag din familia lărgită, care ar fi putut să-i edulcoreze, măcar temporar, starea de recluziune.
În plus, atenție la ce citește bătrânul! Povești! Nu ziarul, nu o scrisoare sau vreo pagină de jurnal, nu o carte de rugăciuni, ci Povești. Cu alte cuvinte, prin scufundarea în lectura acestora, se umărește parcă evadarea din realitatea bolnăvicioasă, din banalitatea mundană, pentru a se putea teleporta într-o lume imaginară, care să vindece asemenea unui medicament paliativ. Poate că-n situația dată poveștile, basmele sunt calea cea mai nimerită de a se întoarce la vârsta fără seamăn a copilăriei, pentru a-și lua doza de voioșie și optimism, atât de necesare primenirii sufletului.
Singurătatea nu este un azil de maximă securitate, ci târâmul celor creativi care știu să găsească ieșiri de urgență în caz de plictiseală cronică.
Jurizare și comentariu: Cezar F. Ciobîcă
Mențiuni primesc următoarele poeme:
Nr. 1
la gura sobei –
în jarul aproape stins
dragonul din basm
Mirela Brăilean
Nr. 19
mirosul iernii –
alături pe bancă
o umbră chircită
Magda Țocu
Nr. 28
raiul pe pământ –
la marginea grădinii
o piele de șarpe
Cecilia Birca
Felicitări câștigătorului, mențiunilor și celor ce s-au încumetat să participe!
NR.
POEM
AUTOR
1
la gura sobei – în jarul aproape stins dragonul din basm
Mirela Brăilean
2
balaur fioros – despăturind hârtia alt origami
Valeria Bobolea
3
maternitate – ocrotit la piept ecoul unei primăveri
Daniela Topîrcean
4
sfârșit de program – dragonul își numără banii de pâine
Andrei Andy Grădinaru
5
flăcări mocnite – costumul de festival cu nasturi lipsă
Ca și în alte dăți simt nevoia să încep prin a sublinia faptul că linia de demarcație între poemul câștigător și unele dintre mențiuni este foarte subțire. O spun nu pentru a coborî înălțimea piedestalului pe care stă premianta, ci pentru a ridica la justa lor valoare mențiunile. Există acolo poeme care mi-au făcut departajarea foarte dificilă. În particular, vă rog să acordați atenție specială numerelor 19 și 22, care spun cu delicatețe o poveste fascinantă.
Iar după această introducere care trebuia să fie de fapt o ”post-ducere”, să ne întoarcem la câștigător. De la prima aruncătură de ochi haiku-ul satisface toate pretențiile mele în privința coerenței imagine – poem. Da, fotografia e labirintică din toate punctele de vedere. Fără să știm exact ce vedem, sugestia labirintului se impune cu forță privitorului. Iar faptul că nu știm, intrigă și lasă creierul nostru să intre într-un joc – labirintic, cum altfel? – de căutare a variantelor și posibilităților plauzibile: ce să fie, o ușă, un grătar, o bucată de ornament…. sau ce?
O floare de tei, rătăcită parcă în această lume estetică, sintetică și simetrică, este un simbol al naturii vii prinse în artificialul mort al construcției umane. Natura urăște simetria, unghiul și linia dreaptă, repetiția identică. Poemul surprinde cu originalitate și redă în mod subtil și laconic acest antagonism. Doar câteva cuvinte construiesc o lume întreagă. Un ipohondru este o esență a constructului uman din care natura, în toate formele ei, este alungată. Ipohondrul stă în casă, cu ferestrele închise, să nu tragă curentul, să nu intre praful, să nu bată soarele. Mâncarea e bine fiartă, nimic nu are coajă, apa e filtrată. Pământul e nesigur și murdar, betonul e suportabil căci poate fi spălat. Vântul, ploaia….manifestări naturale periculoase, care dau răceli și gripe. Până și răsăritul și apusul, chiar și primăvara sau toamna, ar trebui combătute, căci sunt fenomene tranzitorii, ”de prag”, iar pragurile sunt întotdeauna primejdioase. Natura în sine este, privită prin ochi ipohondrici, doar un izvor dubios de germeni și surprize neplăcute.
Într-adevăr, prinsă și reglementată între zidurile constructului uman, natura, primăvara, se pierd, se rătăcesc. Bucățica timidă de cer văzută printre ”frunțile” blocurilor de beton, ploaia care cade – supărător și neoportun – pe asfalt, ghioceii pe care nu-i mai vedem decât rar, gata culeși și strangulați bine de un fir de ață, prin piețe unde nu ne mai prea ducem, căci avem supermarketuri de beton și sticlă, florile de tei care-și împrăștie mireasma printre gaze de eșapament și canale înfundate…..labirintul urban are o mie de fețe și bucle unde primăvara, și odată cu ea legătura noastră ombilicală cu natura, se rătăcește definitiv.
Un poem convingător prin laconism, putere de sugestie și originalitatea interpretării imaginii, originalitate care nu afectează însă puntea solidă între text și fotografie.
Felicitări, Daniela Topîrcean! Așteptăm recidive! Felicitări și mențiunilor, foarte bune spre excepționale, precum și tuturor celor care și-au găsit curajul să participe.
Jurizare și comentariu: Ioana Dinescu
Mențiuni primesc poemele:
Nr. 14
pe ultimul drum –
la reverul hainei o floare de tei
Cezar Florescu
Nr. 16
rămas captiv –
inelul de logodnă
printre amintiri
Denis-Valeria Bobolea
Nr. 19
artă modernă –
salvând aparențele
tabloul din geam
Andrei Andy Grădinaru
Nr. 22
aburi de tei –
spre labirintul urban
toate ferestrele
Tania Gogan
Nr. 24
micul grădinar –
studiind o floare
printr-un cod QR
Magda Țocu
Nr. 35
învigorare –
peste alb și negru
verde împărat
Vasilica Grigoraș
Poem
Autor
1
rătăcind pe-alei puțin din căldura verii – umbrele noastre
Ana Drobot
2
două blonde – zațul cafelei fierbinți numai povești
3
vorba dreaptă a celor trei cărări – in vino veritas
Mircea Moldovan
4
mai bine lăsau testamentul nedeschis – de-a v-ați ascunselea
5
coșmar repetat – tata caută mereu o mustărie
6
lumină slabă – aproape depănat ghemul de ață
Tania Gogan
7
de-a Baba oarba – prin pâcla verzuie câteva umbre
8
modus vivendi – printre dune de nisip baobab înflorit
Ion Cuzuioc
9
statu – quo – sprijinind universul copacul vieții
10
în musafirie – peste gardul azilului ,,Regina-nopții”
11
slujbă-n cimitir – copiii jucându-se de-a v-ați ascunsa
Florentin Unțanu
12
noapte la muzeu – paznicul rămas tablou lângă un nud
13
noaptea minții – prin ploaia de stele mulți duși cu sorcova
Cezar Florescu
14
pe ultimul drum – la reverul hainei o floare de tei
15
ipohondrie – rătăcită-n labirint primăvara
Daniela Topîrcean
16
rămas captiv – inelul de logodnă printre amintiri
Denis-Valeria Bobolea
17
poza de profil – buzunarul de la piept c-un fir de-acasă
Andrei Andy Grădinaru
18
schimbări în decor – căzut la datorie ultimul vlăstar
19
artă modernă – salvând aparențele tabloul din geam
20
criză profundă – ieșire doar cu firul Ariadnei
Nicolae Crepcia
21
în fundătură – jur-împrejur urletul minotaurului
22
aburi de tei – spre labirintul urban toate ferestrele
Tania Gogan
23
oglindă moștenită – în diagrama alb negru toată povestea
24
micul grădinar – studiind o floare printr-un cod QR
Magda Țocu
25
prinsă în mreje – la masa paingului călugărița
Mirela Brăilean
26
nu înarmării – peste un ram de măslin șiruri de tancuri
27
labirint senin, fiecare colț aduce o nouă speranță
Valer G. Pop
28
alei reci – ecoul pașilor curge poarta nu se vede
29
flori la răscruce, pașii mei prind curaj nou — drumul se deschide.
30
înc-o capcană- amețit de căutări îmi caut banii
Elena Stănescu
31
fluturii perverși se ascund în meandre- mitologică
32
partidă de șah – bunica n-a terminat lucrul la gherghef
Mihai Moldoveanu
33
aer proaspăt – ieșit din tipare un nou concept
Mihaela Iacob
34
taina vieții – pe drumuri încâlcite dram de speranță
Vasilica Grigoraș
35
învigorare – peste alb și negru verde împărat
36
linii abstracte – un bob de speranță schimb de imagine
Cecilia Cioran
37
prins în labirint – un licăr de speranță toamnă târzie
38
un fir de iarbă iesirea din labirint – drumul furnicii…
Valeria Tamaș
39
atâtea drumuri – tot căutând ieșirea viermele cepei
40
masa tăcerii – pânza păianjenului filtrând lumina
C. Pietraru
41
codice QR până și în ADN – imunitate
Silvestru Miclăuș
42
smoc de pătrunjel pentru câteva prânzuri – apă-ntr-un pahar
43
încă nu știm dacă s-au copt semințele – anotimp fragil
haikuind.wordpress.com 
