Muntii TIANZI, sit UNESCO din Zhangjiajie (provincia Hunan), sunt faimoși pentru formațiunile lor spectaculoase de cuarț, sculptate de milioane de ani de eroziune. Cei peste 3000 de piloni înalți, subțiri, par să sfideze gravitația (ei au inspirat peisajele din filmul Avatar).
Accesul
Accesul se face cu cel mai inalt lift exterior din lume – liftul Bailong (inaugurat in anul 2002), lift din sticla, care urca 326 m intr-un minut.
Toate caile de acces si intrarile in locurile publice (muzee, telecabine, statii de toate felurile, inclusiv gari si aeroporturi) sunt super monitorizate, si la intrare, si la iesire. Daca ai uitat pasaportul la hotel, nu poti vizita nimic in ziua respectiva (se scaneaza documentele, uneori si chipul).
Revenind la cel mai spectaculos lift exterior din lume – chiar este un obiectiv turistic in sine, nu doar un mijloc de transport!
Padure de stanci de cuart
De pe platforma din varf se deschide un peisaj uluitor, o pădure de mii de coloane de cuart (vezi filmul Avatar).
Returul se face tot cu telecabinele – cel mai lung (2084 m) si mai inalt traseu de telecabine din Parcul National Zhangjiajie (dureaza 10 min).
Dar acesta a fost doar inceputul programului nostru! Ramaneti cu noi, continuam prezentarea Chinei montane, o creatie a Domnului absolut fabuloasa – completata spectaculos de amenajarile turistice, cu solutii tehnice extrem de ingenioase si creative, ale poporului chinez!
Iata o posibila destinatie pentru Dumneavoastra in Noul An 2026. Doamne ajuta!
Eșarfe etiopiene de o calitate excepțională, care se vând online în toată lumea , dar la Addis Abeba sunt de patru ori mai ieftine. Vorbim despre o afacere canadiano- etiopiana veche de 30 de ani, care valorifică și pune în valoare bogata moștenire culturală est-africană: arta textilelor prelucrate și vopsite manual, folosind tehnici arhaice, tradiționale, autentice!
Dacă vă amintiți, în numărul 46 al revistei Viața Ortodoxă (octombrie 2024) v-am povestit despre vizita pe care tocmai o făcusem în nordul Etiopiei, la mănăstirea ortodoxă rupestră cu cel mai dificil acces din lume. Biserica Abuna Yemata Guh, deja bine-cunoscută pentru spectaculozitatea locației sale, este situată la mijocul unei stânci verticale, la 300 metri înălțime față de locul în care a început escaladarea (adică la nivelul maxim al unui bloc cu 100 de etaje!).
În numărul 46 din luna octombrie 2024 al revistei Viața ortodoxă ați putut citi apelul Maicii Giyorgis din Axum, orașul sfânt etiopian care păstrează Chivotul Legii, oraș care, în perioada 2020 – 2022, a trecut printr-un război sângeros și distrugător – război religios, împotriva ortodoxiei…
Pe Maica Gyiorgis am cunoscut-o în dimineața de 28 octombrie 2024, zi în care am vizitat muzeul Bisericii Ortodoxe Maica Domnului din Sion și când, la rugămintea noastră, călugărul care păzește Chivotul Legii (cel mai sacru obiect al cultului mozaic, aflat în Etiopia de 3000 de ani) a venit până la marginea curții sale, pentru a ne binecuvânta. Acest călugăr este singurul pământean care poate privi Chivotul Legii, nici măcar Patriarhul Bisericii Ortodoxe Etiopiene, sau Președintele Etiopiei nu au voie să îl vadă!
De fapt, Maica Gyiorgis venise atunci și acolo deloc întâmplător, pentru a ne solicita ajutorul (cu binecuvântarea acelui călugăr) pentru refacerea unor mănăstiri distruse, care au lăsat sute de monahi etiopieni fără adăpost și fără biserici…
Crucea este identificată de poporul etiopian ca fiind, în cel mai înalt grad, simbolul creștinismului. Însă despre crucile etiopiene nu se pot spune teoretic prea multe, pentru că deocamdată lipsesc studii serioase, aprofundate. Orice călător în Etiopia sau orice colecționar de artă observă însă cu înfrigurare autenticitatea și măiestria reprezentării Sfintei Cruci, ca element de patrimoniu etiopian de valoare inestimabilă.
Indiferent că este vorba despre cruce de purtat la gât (obligatoriu pentru orice creștin, de la momentul botezului) sau despre cruce de procesiune sau de binecuvântare folosită de cler, indiferent că este făcută din lemn sau metal (fier, cupru, bronz, argint sau aur), Sfânta Cruce este venerată de etiopieni asemenea icoanelor – și există și sfinte cruci făcătoare de minuni, așa cum există si icoane făcătoare de minuni (Crucea Regelui Lalibela, din sec XII, despre care vorbim mai jos, este una dintre acestea).
Crucile etiopiene sunt printre cele mai fascinante obiecte de artă sacră din Africa și au o importanță centrală în viața liturgică și spirituală a Bisericii Ortodoxe Etiopiene Tewahedo. Ele sunt așadar mult mai mult decât simple simboluri decorative – reprezintă chiar credința, identitatea și legătura cu tradiția biblică a poporului etiopian.
Lalibela
La Lalibela (UNESCO), complexul unic în lume de 11 biserici săpate în piatră în sec. al XIII-lea, de la nivelul stâncii în jos (la 2500 m altitudine), Sfânta Cruce pare a fi elementul simbolistic central, indiferent că vorbim despre planul arhitectural al Bisericii Sfântului Gheorghe – în forma de cruce (fără egal în lumea creștină!), despre ferestre având diferite forme de cruci, săpate în pereții de piatră ai bisericilor, sau de rafinatele decorațiuni interioare ale acestor biserici uimitoare! Remarcabilă este reprezentarea Crucii în interiorul Stelei lui David, care ne duce (alături de multe alte elemente specifice) la ideea că ortodoxia etiopiana pare a fi veriga necunoscută de noi până acum între Vechiul și Noul Testament.
Crucea Regelui Sfânt Lalibela (sec XII) este una dintre cele mai prețioase artefacte istorice și religioase din Etiopia. Se află în Biserica Bet Medhane Alem (Casa Răscumpărătorului Lumii) din Complexul Lalibela, are o lungime de 60 cm și cântărește 7 kg. Este realizată dintr-o bucată de metal (aur, sau bronz placat cu aur), coroana îi simbolizează pe cei 12 apostoli în mijloc cu Iius Hristos, îngerii susțin această coroană, iar la baza crucii sunt figurate palmele lui Adam. Credincioșii vin duminica la slujbă, sperând să fie binecuvântați cu această sfântă cruce. La cerere, poate fi prezentată și pelerinilor, care de asemenea pot fi binecuvântați cu ea. În anul 1997 Crucea Regelui Lalibela a fost furată și vândută cu 25,000 $ unui colecționar belgian, dar în anul 1999, după demersuri diplomatice, a fost restituită statului Etiopian.
In continuare redăm câteva informații despre tipurile de cruci etiopiene, simbolistica acestora, diferența dintre crucea bizantină și crucea etiopiană, iar la final veți găsi imagini dintr-un magazin de suveniruri de artă sacra etiopiană, pe care îl vom vizita la Axum.
Am luat de curând legătura cu Maica Giyorgis din Axum. Maica este cea care se ocupă de ridicarea Bisericii Sfântului Ioan Botezătorul din prima capitală a Etiopiei, cu ajutor financiar din România. Aflând faptul că poporul român se confruntă cu o posibilă perioadă de restricții economice, ne-a transmis un mesaj – care vine din partea unui reprezentant al monahismului Etiopian dintr-o zonă greu încercată de război, atrocități împotriva populației creștine majoritare, privațiuni economice maxime și inechități solciale. Iată ce ne transmite Maica Giyorgis:
Annus Mundi sau ab Origine Mundi – anul de la Facerea lumii
Calendarul bizantin a fixat data Creației cu 5508 ani înainte de Hristos. Acest calendar este calculat în baza tradiției iudaice, bazată pe Vechiul Testament, versiunea Septuaginta (cărțile Vechiului Testament, traduse din ebraică în greacă în secolul al III-lea înainte de Hristos).
Biserica Ortodoxă a calculat anii de la Facerea lumii astfel:
Întâia vârstă a lumii, de la facerea lui Adam până la Potop – 2262 ani
A doua vârstă a lumii, de la Potop până Ieșirea fiilor lui Israel – 1632 ani
A treia vârstă a lumii, de la Ieșire/ Exod până la zidirea Templului din Ierusalim (în anul al 4-lea al domniei lui Solomon) – 601 ani
A patra vârstă a lumii, de la zidirea Templului până la risipirea lui, robia Ierusalimului – 424 ani
A cincea vârstă a lumii, de la risipire până la Întâia Venire a Domnului nostru Iisus Hristos – 589 ani
Semnificație: 5508 ani au trecut de la Creație (Facerea lui Adam) până la Întâia Venire a Domnului nostru Iisus Hristos.
Biserica Bizantină, concentrată asupra păstrării patrimoniului tradițiilor creștinismului primar, a continuat această numerotare a anilor până în secolul al XVIII-lea, în Patriarhia de Constantinopol era bizantină fiind în uz de la anul 692 până la anul 1728. Țările Române au fost ultimele din Europa care au renunțat la acest calendar, la începutul secolului al XIX-lea. În Etiopia Anul Bizantin este înca an oficial.
Prima lună a anului bizantin a fost septembrie, data de 1 septembrie fiind Anul Nou.
Vi se pare cunoscută data de 11 septembrie? În anul anul 2001, atunci când a avut loc celebrul atentat terorist, nici un etiopian nu se afla la serviciu în clădirile Turnurilor Gemene din New York, pentru că etiopienii din America sărbătoareau… Anul Nou!
Amintiți-vă că și noi ortodocșii sărbătorim Anul Nou bisericesc pe data de 1 septembrie, dar fără fastul care se acordă acestei sărbători în Etiopia! ENKUTATASH, Anul Nou etiopian este deopotrivă o sărbătoare a Sfântului Ioan Botezătorul, dar și a reînnoirii naturii (terminarea sezonului ploios, începutul primăverii). Trei zile de rugăciuni, psalmi și imnuri religioase și o mare procesiune pe străzile tuturor localităților marchează începutul Anului Nou Etiopian.
Ție, înger ales pe pământ, care prin minunată nevoință și pe Îngerii cerești i-ai uimit de admirație, rugătoare chemare ridicăm și prin mijlocirea Ta milostivire cerem de la Domnul. Ajută-ne, sfinte al lui Dumnezeu, să ne curățim de păcat și cu sufletul să devenim locuitori ai Împărăției Cerurilor, ca să putem cu recunoștință să-ți cântăm Ție:
Bucură-te, sfinte Petru Koriški, nevoitor preaînalt și mare făcător de minuni!
“ Lazăr era evreu de neam, din ceata fariseilor, și, după cum s-a găsit undeva, fiul fariseului Simon, de loc din satul Betania. Domnul nostru Iisus Hristos pe când petrecea pe pământ pentru mântuirea neamului nostru, s-a împrietenit cu el în astfel de împrejurări: Hristos venea adesea în casa lui Simon şi vorbea cu el mai cu seamă despre învierea morţilor. Cu acest prilej Lazăr s-a împrietenit cu Domnul mai mult; dar nu numai el, ci şi cele două surori ale lui, Marta şi Maria.
Sfânta Lumină a Învierii Domnului, așa cum se coboară ea în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, este cea mai mare minune pe care Dumnezeul cel Viu ne-o dăruiește nouă creștinilor ortodocși în fiecare an, în mijlocul ultimei zile din Săptămâna Patimilor: o lumină nefirească, coborâtă din cer, mai puternică decât lumina zilei!
2017, A ȘASEA OARĂ …
Știam la ce să mă aștept în ceea ce privește ”asaltul” din Sâmbăta Mare, către ușa de intrare a celui mai sfânt loc de închinare al creștinilor, în zi de maximă aglomerație pe straduțele înguste de piatră ale Cetății Sfinte a Ierusalimului, în care desfășurarea de forțe a armatei israeliene – pegătită să stopeze orice posibil atac sau atentat – era fără precedent!
În luna februarie 2025, imediat după încheierea acordului de pace dintre Israel și Hamas din 15 ianuarie, am vizitat Țara Sfântă împreună cu două grupuri de pelerini români.
Primul grup, din 9 februarie 2025
Cu primul grup am rămas doar în zona centrală – Ierusalim, Bethleem, Ierihon si Apa Iordanului – și am fost singurul autocar de turiști la Locurile Sfinte, în toate zilele de program. A fost liniște peste tot, iar la Sfântul Mormânt au fost pelerini care au intrat și de șapte ori în interiorul celui mai sacru loc al creștinătății!
Al doilea grup, din 24 februarie 2025
Al doilea grup a început programul în 24 februarie și am vizitat în plus și nordul Israelului – Tabor, Nazaret, Galileea. De data aceasta, pe parcursul programului ne-am întâlnit și cu alte câteva autocare de pelerini, toți români. Pentru că, după încetarea conflictului dintre Israel și Palestina, care ne-a ținut departe de Locurile Sfinte în ultimii doi ani, doar românii au demarat pelerinajele în Țara Sfântă, ca turism de masă. Probabil din acest motiv, Patriarhul Iierusalimului a decis sa primească în audiență, pentru binecuvântare, toate grupurile mari de români care au vizitat în luna februarie Țara Sfântă.
Iată, pe scurt, primele impresii și noutăți – mai ales pentru cei care au fost deja pelerini în Țara Sfânta și doresc să revină:
Cuvânt la întâlnirea cu pelerinii româniaPreafericitului Părinte Patriarh al Ierusalimului, Theophilos al III-lea
Miercuri 26 februarie 2025, două grupuri de români (90 persoane) au fost primite la Reșdința Patriarhală din Ierusalim de către de Preafericitul Părinte Patriarh al Ierusalimului, Teofil al III-lea. Titulatura sa completă este aceea de Patriarh al Sfintei Cetăți a Ierusalimului și al întregii Palestine, Israel, Siria, dincolo de râul Iordan, Cana Galileii și Sfântul Sion.
După obișnuita binecuvântare, Preafericitul Părinte a ținut un cuvânt introductiv, care pe final a devenit chiar critic la adresa autorităților care guverneaza această lume.
Redăm cunântul Preasfericitului Părinte Patriarh Teofil al III-lea, după cum urmează:
Mergem în pelerinaj în Țara Sfantă, ne umplem sufletul de bucurie pentru ca am ajuns să călcăm pe urmele pașilor Mântuitorului, în țara Sa… Sau ne minunăm de ce vedem (realitatea bate orice închipuire!), ne închinăm și ne rugăm (toți avem probleme, mai mari sau mai mici). Dar ce luăm de acolo, pentru a ne prelungi starea de bucurie, pentru a face mici cadouri celor dragi care ne așteaptă acasă, sau chiar pentru a ne tămadui, trupește și sufletește? Pentru că știm: Dumnezeu poate tamadui, dacă dorește!
Concret, care sunt „suvenirurile” specifice Țării Sfinte?
(Prețurile sunt orientative, depinde de unde cumpărați aceste suveniruri)
Mănunchiul de 33 de lumânări
Cele 33 de lumânări reprezintă vârsta Mântuitorului la momentul Pătimirii Sale. Mănunchiul se aprinde în Biserica Sfântului Mormânt de la Lumina Sfântă păstrată în Biserică (cea coborâtă din cer în Sâmbăta Mare, în fiecare an). Apoi lumânările se sting și se iau acasă. Atunci când sunt pericole (furtună, probleme personale de orice fel) sau nevoi, boli, aprindeți acest mănunchi de lumânări pentru câteva secunde, rugați-vă scurt, intens și stingeți focul. Dacă este vijelie, veți constata că se risipesc norii…
Etiopiencele sunt foarte frumoase, cu adevărat urmașele Reginei din Saba! Iar rochiile lor de biserică, toate împodobite cu Sfânta Cruce, sunt atat de speciale, încat dupa ce le-am văzut și fotografiat în ajunul Bobotezei la Castelele din Gondar (obiectiv UNESCO), am plecat direct la piață, sa facem cumpărături ! Veniți cu noi !
Va mai amintiți apelul Maicii Giyorgis din Axum, orașul sfânt etiopian care păstrează Chivotul Legii și care a trecut printr-un razboi sângeros și distrugător (razboi religios, împotriva ortodoxiei) in perioada 2020 – 2022?
Acum nici doua luni, Maica Gyiorgis ne solicita ajutorul pentru refacerea unor mănăstiri distruse, care au lăsat sute de monahi etiopieni fără adăpost și fără biserici…
Cele câteva donații trimise din România (și doar de aici) au fost bine primite și rapid valorificate: în Axum a început construcția Bisericii SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL, în curtea unei mănăstiri distruse de razboi, iar lucrările merg cu o viteza remarcabilă!
L-am întâlnit pe călugărul păzitor al Chivotului Legii, la Axum
La Axum, în nordul Etiopiei, aproape de granița cu Eritreea, am vizitat locul în care etiopienii susțin că păstrează, de 3000 de ani, Chivotul Legii – cel mai sacru obiect al cultului mozaic, care cuprinde Tablele Legii cu cele Zece Porunci primite de Moise de la Dumnezeu pe Muntele Sinai, toiagul lui Aaron și mană cerească – hrana evreilor în decursul celor 40 de ani de rătăcire în deșert. Conform Bibliei etiopiene, Chivotul Legii a fost adus în Etiopia de Menelik I, fiul Regelui Solomon și al Reginei din Saba, atunci când acesta, însoțit de fiii marilor preoți evrei, a trebuit să plece de la curtea tatălui său – unde fusese crescut și educat, pentru a fi înscăunat în regatul mamei sale (actualmente Etiopia, Eritreea, parte din Yemen…).
„Primi pași i-am făcut cu oarecare teama, dar odată pornita, nu știu ce s-a întâmplat, am simțit o putere și o fericire lăuntrică, o stare de trăire de pe alt tărâm… Nu reușesc sa descriu în cuvinte, știu doar ca m-am trezit în biserica, în fata Maicii Domnului, multumindu-i.”(Valentina Bulgaru, 25 oct 2024)
Concluzia: doar dacă ai credința (si probabil o conditie fizica normala) și te lași total în mâinile Maicii Domnului, poți escalada acest munte. Nu ai cum prin forțe proprii. Valentina spune: „eram pe marginea prăpastiei și parca aș fi fost aici, pe pământ, în siguranță. Vedeam hăul și nici nu mi-a pasat. „
Iar J.H. (ea nu a urcat multă vreme, i-a fost teama, dar are o problema grea și la un moment dat și-a spus ceva de genul: ori la bal, ori la spital! ) spune; ” nu m-am uitat nicăieri pe unde am mers, decât am făcut, din aproape în aproape, ce mi-a spus călăuză, am pus mâinile și picioarele unde mi-a aratat și m-am trezit în biserica. Da, e greu, dar … se poate.”
Anul trecut, în 2023, de sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt m-am aflat în Ierusalim, iar duminica (4 iunie 2023) dimineața am participat la Sfânta Liturghie, oficiată de Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului și al întregii Palestine, la Biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim.
”Pentru oricare păcătoși vei mijloci la Mine, să se ierte păcatele lor”…
Sec IV (Valea Nitriei, Egipt): A FOST PARUSIA (A DOUA VENIRE A MANTUITORULUI), PENTRU MANTUIREA UNUI SINGUR SUFLET, la rugaciunea Sfantului Paisie cel Mare !!!
Pornind de la intamplarea de mai jos (citat din Sinaxar, Viata Sfantului Paisie cel Mare, 19 iunie), credinciosii care au rude, cunostinte, prieteni trecuti la Domnul, dar fara sanse de mantuire, se roaga Sfantului Paisie cel Mare, pentru scoaterea lor din iad – pentru mantuirea lor (“misiune imposibila”).
In turism, Egiptul (una dintre cele mai importante destinatii turistice din lume) inseamna:
Piramidele, Sfinxul si sute de temple multimilenare (civilizatia Egiptului Antic, pagan – turism cultural)
Plaje insorite si apa limpede a Marii Rosii, plina de corali si vietati marine colorate (turism de vacanta)
Muntele Sinai, locul sacru in care Dumnezeu a vorbit direct omului – locul in care Moise a primit Tablele Legii cu Cele Zece Porunci, valabile si azi (intr-un Top 10 american, al locurilor/privelistilor din lume pe care nu trebuie sa le ratezi intr-o viata, se afla si Rasaritul de soare pe Muntele Sinai)
Fuga in Egipt – traseul episodului biblic din primii ani ai vietii Pruncului Iisus – cand Acesta, impreuna cu sfanta Sa mama si dreptul Iosif, au fost nevoiti sa fuga de furia regelui Irod. Priogonit in propria Sa tara, Iisus a gasit protectie si dragoste in Egipt, aceasta fiind cea de a doua tara pe care Iisus a strabatut-o in timpul vietii sale pamantesti, pamant sfant care pastreaza pana azi, cu evlavie, urmele fizice ale prezentei Mantuitorului (pelerinaj crestin).
Foto: Rasarit de soare pe Muntele Sinai (2285 m)
Ne propunem sa va ilustram cateva opriri / obiective dintr-un program care sa cuprinda cat mai multe din din toate acestea, cu speranta ca veti intelege de ce Egiptul – strabatut de la sud la nord de fluviului Nil (unul dintre cele trei fluvii din Gradina Raiului) este absolut fascinant!
Actorii Cristi si Gabriela Iacob, care au vizitat de cateva ori Egiptul in acest fel, si-au lasat inima acolo!
SATUL NUBIAN
Din Bucuresti, Tarom oferta zbor direct spre Cairo (2h50min), de treoi ori pe saptamana.
Daca zburam din Bucuresti sambata / duminica, duminica dimineata incepem programul Egiptul Crestin cu Sfanta Liturghie, la Biserica grec-ortodoxa a Sf Mare Mc Gheorghe din Old Cairo.
Apoi putem continua cu o croaziera pe Nil. Vom ajunge de la Cairo in sudul Egiptului, la Aswan, cu avionul (durata zbor 1h35min).
Primul obiectiv: Satul Nubian Elephantine, viu colorat, cu oameni zambitori, cu case fara acoperisuri. Satul in carle nu ploua niciodata? … satul in care se poate ajunge doar navigand pe Nil si in care nubienii cresc pui de crocodili in bazinele de acasa. Deja plonjam in alta lume!…
Sankt Petersburg, 2008. Pelerinajul numit Rusia Nordului Extrem.
Marti 24 iunie, dimineata la ora 9 : iata-ne si pe noi, grupul de 36 de romani, la poarta cimitirului Smolensk din Sankt Petersburg, cumparand flori pentru a le duce la mormantul Sfintei Xenia. Stim ca sfintele sale moaste odihnesc inca sub pamant, dar deasupra lor a fost construita o capela in care zilnic la ora 10 se oficiaza o panihida pentru pomenirea sfintei si … rezolvarea problemelor noastre.
Genială, mântuitoare ”conversie”: de la Xenia la Andrei!
Sfânta Xenia a trăit în al 18-lea secol, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a doua.
Biserica Ortodoxa a inchinat Sfantului Ioan Botezatorul mai multe sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).
Manastirea ruseasca Eleon de pe Muntele Maslinilor din Ierusalim, ridicata pe locul in care Maica Domnului si Sfintii Apostoli s-au aflat atunci cand Mantuitorul S-a Inaltat la cer (locasul ortodox al Inaltarii Domnului) cuprinde in interiorul ei o bisericuta ridicata pe locul primei si celei de a doua aflari a capului Sfantului Ioan Botezatorul. Constructia acestei capele s-a terminat in 1907.
Autoarea cartii ”Cancerul, o calatorie prin urechile acului”. Final de jurnal…
(Foto: Ileana Gafton, Crăciun 2020)
Cancerul în vreme de pandemie (3)
Eu am să scriu cât pot. Nu mă simt bine deloc.
Geamul salvator (12.04.2021)
Cel mai greu a fost faptul că pandemia mi-a tăiat dreptul să-mi văd familia. Nu aveam nici cum să-i văd pe ai mei. Trei săptămâni i-am văzut doar pe camera telefonului. La un moment dat, mi-am dat seama că pot veni să mă vadă dacă înconjurau clădirea. Am numărat cu fiica mea geamurile din spatele clădirii. Erau foarte multe la Spitalul Militar din Brașov. Cine cunoaște zona știe ce vorbesc. Am scos mâna pe geam ca să identifice geamul la care stau. Așa m-au găsit. Fiica mea a venit cu nepoțica. Vă dați seama ce am simțit să-i văd în carne și oase. Și acum mă trec fiorii. La propriu, nu numai mental. Și aici am avut o problemă, deoarece fiind spital militar, geamurile erau blocate ca să nu sară pe geam și să fugă militarii din spital. Mi s-a părut ciudat, dar n-ai ce-i face. Geamul se deschidea cât să scoți numai capul pe el, nu și umerii și corpul,așa că eu puteam să-mi văd familia numai dacă stătea fix în fața mea. E bine și așa. I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru tot și am zis „Slăvit fie Dumnezeu, Slăvit fie Dumnezeu, Slăvit fie Dumnezeu, în numele Tatălui, al Fiului, al Sfântului Duh, Amin.”
Doamne ajută la toată lumea și m-am rugat pentru toți bolnavii și pentru toți cei care mă îngrijesc.
Autoarea cartii ”Cancerul, o calatorie prin urechile acului”. Final de jurnal…
Ileana a povestit recent că psihoterapeutul ei de la Hospice Casa Sperantei i-a sugerat să aibă o activitate, ceva ce îi place ei foarte mult să facă. Ce altceva putea să răspundă o ziaristă pentru care scrisul a reprezentat vocația, pasiunea și modul ei de a-și afla rostul în lume, de a-și înmulții talanții primiți de la Domnul? Raspunsul a fost prompt și scurt: „Vreau să scriu!”
A scris greu, chinuindu-se fizic, pentru ca era bolnav în fază terminală, cu metastaze generalizate (și la creier), după 20 de ani de luptă și biruință asupra cancerului, perioadă în care Ileana a smuls ani de viață din ghearele morții deja anunțate din anul 2000. A transmis pe Whatsapp (ultima data in 16 aprilie 2021), fragmentat, mesajul pe care a dorit să îl lase lumii.
Jurnalul a inceput sa fie publicat, cu acordul ei, in revista noastră (Viata Ortodoxa nr 4/2021), revistă pe care experimentata ziaristă Ileana Gafton Dragoș a sprijinit-o, generoasă, încă din faza de proiect. Mai ales că era vorba despre un proiect de spiritualitate ortodoxă. Când am trimis la tipar acel număr 4 al revistei Viața Ortodoxă, Ileana trăia și nimeni nu știa ce va urma…
Autoarea cartii „Cancerul, o calatorie prin urechile acului”. Final de jurnal…
Am cunoscut-o pe Ileana Gafton prin anul 2000, când ea, ca ziaristă brașoveană cu state vechi în meserie – pe atunci lucra la ziarul ”Bună Ziua Brașov” -, a fost delegată în județul alăturat, să pună umărul la lansarea noului ziar ”Bună Ziua Covasna”. Ne-am simpatizat și am rămas cumva în legătura. Prietenia noastră a început brusc, la scurtă vreme, atunci când ea, internată în Spitalul de oncologie din Brașov, m-a sunat spunându-mi diagnosticul: cancer cu metastază în fază terminală, cu speranță de viață pronosticată de medici extrem de scurtă: între trei zile și trei săptămâni.
În cartea ”Cancerul – o călătorie prin urechile acului” publicată după 11 ani (în anul 2011) de la momentul evocat mai sus, Ileana poveștește ce a urmat în perioada imediat următoare: ” În trei săptămâni am suferit două intervenții chirurgicale dificile, una dintre ele punându-mă la zid. Am facut chemoterapie, am suportat consecințele devastatoare ale acestui cumplit tratament, mi-a căzut părul, mi-am pus perucă și am luat drumul căutărilor de speranță, respectiv am umblat pe la doctori prin toată țara, am umblat pe la biserici și pe la diferiți terapeuți care practicau medicina alternativă. Fiecare mi-a explicat că speranța de viață este zero și că doar Bunul Dumnezeu mă mai poate ajuta. Și așa a și fost, pentru că tot ce a urmat după aceea mi-a confirmat că era singura cale…”
Supraviețuitoare prin credință, Ileana a luptat cu boala ei, care a regresat, apoi a recidivat în diverse forme extrem de agresive. În cei 20 de ani de când se luptă cu această boală aparent incurabilă, a trecut prin moarte clinică și, de câteva ori, prin experiențe la limita vieții. Având credință puternica în Dumnezeu, El a scos-o din moarte de fiecare data, medicii constatând mereu și mereu incredibila putere de rezistență și regenerare a trupului, atunci când sufletul știe să se încredințeze total Dătătorului de Viață!
Între timp, Ileana și-a continuat activitatea jurnalistică cu pasiune, produce de mulți ani revista Inside Brașov și siteul de știri www.coronapress.ro, ia premii de excelență în jurnalism, dă salarii unei echipe redacționale și se bucură cu maxima intensitate de fiica și de nepoțica ei.
Doar că la începutul anului 2020, la momentul declanșării pandemiei de Coronavirus, după 20 de ani de luptă cu cancerul, Ileana a recăzut în boală….
Si superlativele ar putea continua, ca si concluzie a unei zile de vizita surprinzatoare (nu ne asteptam la nimic special) si plina de bucurii!
Ce stiam de dimineata, cand am inceput vizita:
ca peninsula Gibraltar, cu stanca sa spectaculoasa de 420 m peste nivelul marii, este ca un dinte crescut din pamant european si care se apropie foarte mult de Africa, creind o stramtoare de 14 km latime, care separa Marea Mediterana (la est) de Oceanul Atlantic (la vest) si Europa (la nord) de Africa (la sud).
Este un punct strategic foarte important si deopotriva punct comercial foarte profitabil, pentru ca anual trec pe aici milioane de tone de marfuri si milioane de pasageri!
Neindoielnic, Norul care apare in fiecare an pe Muntele Tabor, dimineata, la finalul Sfintei Liturghii oficiata la Praznicul Schimbarii la Fata a Mantuitorului nostru, este Lumina pura, lumina necreata, similara cu Lumina Sfintei Invieri. Indraznesc sa fac aceasta afirmatie, ca participant nemijlocit (in 2008, 2010, 2017) la procesiunea care are loc in fiecare an in noaptea de 18/19 august, la biserica greceasca de pe Muntele Tabor (Tara Sfnta, calendar pe stil vechi).
Toata lumea care merge in pelerinaj in mijlocul lunii august in Israel, infruntand calduri cumplite (40 – 50 grade Celsius) o face pentru a vedea Norul care apare dimineata – acesta fiind una dintre minunile anuale care au loc in Tara Sfanta, amintind de marile evenimente ale crestinatatii, dar mai ales amintindu-ne de prezenta Dumnezeului nostru Celui Viu: de Boboteaza se intoarce apa Iordanului, de Pasti apare Lumina Invierii, la Schimbarea la Fata a Mantuitorului apare Norul prin care Dumnezeu Tatal a vorbit, dand acelasi mesaj ca la momentul Botezului (Acesta este Fiul meu iubit, pe Acesta sa-L ascultati), de Craciun apare pe cer, la Bethleem, Steaua Magilor…
Vorbim despre NOR, desi la clima arida din Orientul Mijlociu, in cea mai caniculara luna a anului (august), meteorologic este imposibil sa se formeze nori, si mai ales in fiecare an exact la aceeasi data si in acelasi loc!
Fotografiile facute de multi participanti la acest moment minunat arata de fapt granule, particole, aglomerari de lumina, sesizabile in fotografii (nu si cu ochiul liber), nefiresti pentru un condens de apa…
De altfel, comentand relatarile pelerinilor, Parintele Roman (de la Asezamantul Romanesc de la Ierusalim), ne spunea ca Lumina a fost prezenta intotdeauna, in toate aparitiile Mantuitorului nostru, de la nasterea Sa in pesterea din Bethleem ( care s-a umplut de Lumina sfanta), pana la momentul Inaltari sale la Cer!
Dar haideti sa vedem cele mai recente marturii pe care le avem, documentate de participantii din grupul Miriam Turism din vara torida a anului 2023 (inainte de declansarea conflictului din Gaza, care a oprit mai apoi fluxul pelerinajelor in Tara Sfanta).
Părintele Petru începe să povestească… Muții încep să vorbească, tumorile și multe feluri de boli se tămăduiesc, cuplurile infertile nasc copii, sindromul Down se vindecă, bolnavii psihici se liniștesc, fumătorii și dependenții de droguri scapă de aceste adicții
În ciuda excepționalei frumuseți a locului și a frescelor (cele mai autentice fresce sârbe ale secolului al XVI- lea);
în ciuda faptului că este singura mănăstire din Serbia care nu a fost niciodata demolată – complexul monahal rupestru din secolul al XIII-lea fiind păstrat astfel în forma sa originară;
în ciuda rolului important pe care l-a jucat în câteva momente ale istoriei sârbilor,
dar mai ales în ciuda excepționalei prezențe aici a moaștelor Sfântului Petru din Koriș,
Mănăstirea Țrna Reka (Râul Negru) a rămas aproape necunoscută credincioșilor timp de 700 de ani. Cauza acestei izolări este locația extrem de ascunsă, în sălbăticia unei păduri seculare din sud-estul Serbiei. Doar relativ recent, odată cu construirea podului de pe lacul Ribaric și repararea căii de acces prin pădure, sihastria tainica medievală a intrat în circuitul pelerinajelor
Sfântul Arhanghel Mihail și Sfîntul Petru din Koriș
Una dintre cele mai speciale persoane pe care le cunosc, Doamna Profesor Universitar Anca Ghiață, care a vizitat peste 80 de țări ale lumii, mi-a spus odată că, pentru dumneaei, cel mai frumos loc de pe pământ este Boka Kotorska din Muntenegru – loc pe care a dorit să il revadă dupa zeci de ani de la prima sa vizită…
Cel mai frumos loc din lume, la 950 km de București?
Preotii din curtea bisericii (jos, la intrarea bisericilor sapate in stanca) reprezinta oamenii din lume, preotii de sus (de la nivelul solului) reprezinta ingerii. Cantarea lor impreuna este un simbol al unitatii dintre cer si pamant.
Sunt dansurile Regelui David, vechi de 3000 de ani, finalul ceremoniei de Craciun la Lalibela – dimineata, dupa Sfanta liturghie de toata noaptea.
Oraselul Lalibela are 20.000 de locuitori, dar pentru sarnatoarea Nasterii Domnului vin anual inca 30.000 de pelerini. Frumusetea procesiunilor din complexul bisericilor sapate in stanca din Lalibela (UNESCO) face ca acest loc sa devina centrul sarbatorii etiopiene a Craciunului.
Sfântul Luca al Crimeii, somitate medicală de renume mondial, inventatorul metodei de anestezie locală și, în a doua parte a vieții, ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse (care însă a practicat medicina – chirurgia – tot timpul vieții sale) sfătuiește în jurnalul său: ” Beți agheasmă cât mai des posibil. Este cel mai bun și cel mai eficient medicament. Spun asta nu în calitate de episcop, ci ca doctor, din experiența mea în medicină”.
După operație
24.06.2022. Când m-am trezit din anestezie, după operație, eram întinsă pe un pat – era liniste, lumină, curat, nu mă durea absolut nimic. Iar alături, în partea dreaptă, mai era o femeie în aceeași situație.
Mi s-a făcut sete și am cerut plasa cu care am venit la intervenția chirurgicală. La plecarea din salonul de spital către sala de operație, o îngrijitoare mă sfătuise ce să pun în plasă: șosete, telefonul, apă – pentru că mi se va face sete. Atunci am luat în grabă o stică goală și am pus vreo 200 ml aghiasmă (tocmai primisem o sticlă de doi litri, de la o bună prietenă) și am adăugat și o stică de 0,5 litri cu apă plată.
Aflasem că după anestezie trebuie să bei apă rar, câte o înghițitură, ca sa nu declanșezi reacția de vomă. Eu mi-am ales din plasa mea sticla cu aghiasmă și am început să beau – chiar îmi era sete. Nu am băut totul odată, dar nici în prea multe reprize; până am auzit o asistenta țipând la mine: ”nu mai beți atâta apă, doar câte o înghițitură, doamnei de alături deja îi este rău!” Și a vrut să-mi ia sticla din mână. Cu un gest de copil care refuză să dea jucăria, am dosit cumva sticla cu aghiasmă (câtă mai era) și asistenta m-a lăsat în pace. După ce am terminat aghiasma am trecut la apa plată. Am stat la ATI vreo 36 de ore și nici un momet nu am simțiti vreo durere sau greață. A fost totul incredibil de bine – mie de durere îmi fusese cel mai frică…
Va invitam in Insula Socotra – cel mai straniu loc de pe Pamant, cu peisaje superbe si uneori ciudate, cu o bio-diversitate de exceptie, 70% din teritoriul insulei fiind site natural protejat UNESCO!
Terminasem pelerinajul nostru in Rusia si ultimele 2 zile erau dedicate Ucrainei – Marea Lavra din Kiev si apoi Poceaev – locul in care Maica Domnului s-a aratat la doi pastori pe la anul 1600, iar urma talpii ei s-a pastrat pe piatra, de sub piatra izvorand apa… Acestea doua erau obiectivele noastre de final de pelerinaj (eram deja de 12 zile pe drumurile Rusiei).
Asadar am intrat in Ucraina noaptea, in primul oras de langa granita microbuzul a oprit pe marginea drumului ca sa dormim cateva ore, iar dimineata pe la ora 10.30 am cautat sa vedem ce se poate vizita in Cernigov – acesta era orasul in care ne aflam. Orasele ucrainiene seamana cu orasele / cartierele romanesti construite pe vremea lui Stalin: cladiri masive, geamuri nu prea mari, ceva magazine, parcuri cu frunze ruginii…
Imaginați-vă că trăiți în secolul al V-lea sau al VI-lea și că, asemenea multor creștini din acele vremuri (atât bărbați cât și femei, mai ales de origine nobilă, însoțiți de obicei de o numeroasă suită) doriți să vă închinați la Locurile Sfinte legate de prezența, Patimile și Invierea Mântuitorului nostru. Dorința este cu adevărat realizabilă, chiar și în condițiile în care se călătorea foarte mult pe jos, iar pelerinajele durau ani întregi.
Sfânta Împărăteasă Elena a pus bazele cultului Locurilor Sfinte în anul 326, când a vizitat Ierusalimul, construind, la porunca Împaratului Constantin, primele lăcașuri sfinte de pelerinaj. În urmatorii 300 de ani cât a durat cârmuirea bizantină (326 – 630) Palestina s-a umplut de biserici și mănăstiri construite pe Locurile Sfinte, astfel încat nu a mai rămas nici un eveniment biblic care să nu fi fost reprezentat topografic.
Sf Yared (505-571) este sfantul muzician care a adus cantarea sacra Bisericii Etiopiene, prin revelatie. De asemenea, este creditat ca fiind cel care a inventat sistemul de notatie musical etiopian. Muzica bisericeasca scrisa de Sf Yared in sec al VI-lea este cantata si astazi si reprezinta muzica sacra traditionala etiopiana.
Manastirea Ghighiu de langa Ploiesti este binecunoscuta in Romania, atat pentru izvorul tamaduitor, cat si pentru icoana Maicii Domnului „Siriaca”, grabnic ajutatoare si mare facatoare de minuni.
Avem o buruiana noua la marginea curtii, langa un gard, langa apa – nici vecinii nu o cunosc. Seamana cu urzica moarta, dar… nu e, florile acesteia au forma de crucecu laturi egale! Noutate absoluta pentru noi toti.
Traditia spune ca de Armindeni, la portile caselor se pun ramuri verzi de fag, de salcie, de stejat pentru a proteja gospodaria de fortele malefice, pentru spor si sanatate. Asa am facut si noi azi. Se socoteste ca portile cerului se deschid odata cu portile insemnate, pentru a primi bogatiile anului.
Imediat dupa marele praznic al Sfintei Invieri a Mantuitorului nostru – evenimentul major al umanitatii cazute, careia iata de acum i se deschide din nou calea catre Imparatia Cerurilor – ierarhii si preotii nostri ortodocsi au gasit de cuviinta sa ne mangaie pentru faptul ca nu am avut acces la biserica de Inviere si au reinceput procesiunile cu icoanele facatoare de minuni ale Maicii Domnului si cu sfintele moaste, atat in manastiri cat si in eparhii…
Miercuri 22 aprilie – Sf Mucenita Filofteia, Jud Arges
Marti 21 aprilie, a treia zi de Pasti – Manastirea Sihastria
Luni 20 aprilie, a doua zi de Pasti – Protoieria Onesti, Pe Valea Oituzului
In Joia Mare, dimineata, in curtea din fata Bisericii Sfantului Mormant, Biserica Grec-Ortodoxa a Ierusalimului organizeaza in fiecare an Procesiunea Spalarii Picioarelor Ucenicilor, procesiune in care Patriarhul Ierusalimului spala picioarele a 12 episcopi – in amintirea pildei consemnate in Evanghelia dupa Ioan, cap 13, 3-17
Este intre mine si Tine, Iisuse: bucuria Invierii Tale a fost imensa, coplesitoare si a rupt toate lanturile cu care sufletul a fost legat, in aceasta perioada opresiva in care statul ne-a impiedicat sa ne manifestam credinta ortodoxa, stramoseasca, in plina perioada pascala!
Inca intreaga planeta este blocata, absurd, de aceasta epidemie COVID19, iar Romania s-a aliniat. Dar spre deosebire de celelalte popoare, noi ortodocsii avem „scapare” in fata aberantelor constrangeri administrative, paralizante: fugim catre Cer, vertical, in rugaciune, si CREDEM cu Toma ca Domn si Dumnezeu este Iisus care iata, tocmai a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand!
Tocmai de aceea, revenind la statisticile zilnice cu care monitorizam epidemia COVID19, pentru analiza indicatorilor ne stabilim o noua perioada de referinta, la care ne raportam incercand sa intelegem ce se intampla in realitatea romaneasca : perioada Patimilor si a Invierii lui Iisus, 17-19 aprilie 2020.
Armele ortodoxiei impotriva epidemiei: lumea ortodoxa reia traditia sfintelor procesiuni, cu ajutorul carora stramosii nostri au depasit perioade grele, de restriste, de stramtorari din istoria tarilor noastre.
CRAIOVA, 25.03.2020
Astazi de Buna Vestire (25.03.2020), Mitropolitul Olteniei IPS Irineu, impreuna cu alti doi preoti, au plecat in procesiune in Craiova cu Icoana Maicii Domnului din Biserica Madona Dudu si cu racla cu moastele Sf Nifon.
Ultima oara, aceasta icoana facatoare de minuni a fost scoasa in procesiune in timpul epidemiei de ciuma de la inceputul anilor 1800 (acum mai bine de 200 de ani).
Pravila de rugaciune “BOGORODICINAIA”( Nascatoare de Dumnezeu)
adica citirea de 150 de ori a cantarii aduse din ceruri de catre Arhanghelul Gavriil ca inchinaciune Preasfintei Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, la momentul Bunei Vestiri.
« Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-Te ! Ceea ce esti plina de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui Tau, ca ai nascut pre Mantuitorul sufletelor noastre ».
Aceasta pravila a fost data de Maica Domnului insasi in veacul al VII-lea si odinioara era savarsita de catre toti crestinii. Mai pe urma insa a fost data uitarii.
Preacuviosul Serafim de Sarov a amintit de acesta pravila. In chilia lui s-a gasit o carticica veche cu descrierea minunilor petrecute cu oamenii care implineau acesta pravila.
Citirea de 150 de ori a rugaciunii « Bogorodicinaia » ii aduce crestinului un mare folos. Domnul ne-a aratat cat de puternica este rugaciunea Preacuratei Sale Maici inaintea Lui si cat de eficient este ajutorul acordat de Ea; in cele mai dificile imprejurari si cu totul pe neasteptate Ea ne-a intins mana Sa izbaviotoare…
Citirea de 150 de ori a rugaciunii « Bogorodicinaia » indeparteaza mania lui Dumnezeu si chiar verdictul judecatorului Cunoscator-de-inimi este amanat.
O, ce mare indrazneala ! « Bogorodicinaia » din focul patimilor ne scoate, din fundul beznei ne ridica; cu acesta rugaciune nicicand nu vom pieri, in foc nu vom arde, cei tulburati sufleteste ne vom tamadui, cei intinati cu pacatele ne vom curati, cei omorati de patimi vom invia si vom canta cu bucurie : « Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-Te ! »
Se citeste IN FIECARE ZI, timp de 40 de zile, sau de cate ori simtiti nevoia ajutorului Maicii Domnului!
La inceputul acestei pravile se citesc rugaciunile :
Manastirea DEBRE DAMO, ETIOPIA Cea mai importanta si faimoasa manastire etiopiana (sec VI). Acces: escaladarea unui perete de 15 m, pe franghie. Acces permis doar barbatilor.
Trei colgi din grupul nostru au reusit sa escaladeze peretele vertical de stanca si au vizitat manastirea din sec VI, fotografiile lor surprinzand aspecte din manastirea de pe platoul din varful stancii.
„Marea revelatie din vizita noastra in Etiopia a fost intalnirea, pentru prima oara in viata, cu DANSURILE DAVIDICE.
Stiam, desigur, ca dansul sacru facea parte din ritualul evreilor vechi-testamentari si ca insusi regele David cantase si jucase in fruntea imensei procesiuni care aducea Chivotul Domnului in Ierusalim, dar eram departe de a banui ca aceste dansuri nu constituie o simpla pagina de arheologie biblica, ci exista aici, in Etiopia, codificate si pastrate cu strasnicie in doar cateva manuale, din care le-au invatat generatii si generatii de preoti, de-a lungul a trei milenii, pana-n zilele noastre.