Papagalul Remus Cernea, simbolul disperării cu care încearcă unii să discute „probleme” care nu există în România

29 februarie 2016

Dacă nu ştiaţi încă, azi am asistat la un nou episod din serialul de mare stupiditate „Remus Cernea cel băgat în seamă de ambasade dar ignorat de români”.  Pe scurt,  la a treia tentativă de a trece prin Parlament legea cu parteneriatul civil, Cernea a încercat să facă puţin circ, convocând o „dezbatere” la care nu dezbătea nimeni nimic, dar la care au participat reprezentanţii a 8 (OPT) ambasade.  Trecem peste sceneta penibilă cu cerut prietena în parteneriat civil (care parteneriat nu există legal, legea picând de două ori) , pupat prietena pentru camerele de luat vederi samd, pentru că nici orientarea sexuală a lui Cernea şi nici relaţia lui cu respectiva domnişoară nu interesează pe nimeni.  Ce ar trebui să ne intereseze însă este incredibila susţinere de care se bucură acest păcălici pe la diverse ambasade şi pe la Bruxelles, doar pentru simplul motiv că este dispus să se facă nonstop de râs în încercarea de a impune în România o legislaţie care nu are nici o treabă cu realităţile româneşti.

Pentru că, să fim serioşi, dacă mâine s-ar găsi un parlamentar isteţ care să ia proiectul lui Cernea şi să schimbe acolo doar câteva cuvinţele, descriind parteneriatul civil ca pe o uniune strict heterosexuală, atât Cernea cât şi ambasadele care-l susţin şi promovează ar sări în sus de 100 de metri. Ce-i interesează pe ăştia nu este situaţia legală a sutelor de mii de cupluri de români heterosexuali care trăiesc în concubinaj, miza reală fiind introducerea pentru prima oară în legislaţia românească a unui act normativ care să ofere drepturi cuplurilor homosexuale.

Sigur că, dacă acceptăm ideea că doi adulţi aflaţi în deplinătatea facultăţilor mintale pot face fix ce vor dpdv sexual,  câtă vreme totul e liber consimţit şi se desfăşoară într-un spaţiu privat, pare greu de respins pe motive logice acest proiect al parteneriatului civil. Pe de altă parte însă, de ce anume ar trebui atunci să limităm această libertate la cupluri? Poligamii (fie ei heterosexuali sau homosexuali) de ce să fie discriminaţi? Ei de ce să n-aibă dreptul să facă fix ce îi taie capul şi de ce statul să nu le protejeze uniunea în acelaşi mod în care ar trebui (în viziunea establishmentului european) s-o facă pentru cuplurile gay?

Iar dacă asta este o non-problemă pentru că nu sunt sificient de mulţi poligami în România, cine stabileşte începând cu ce număr devin relevante problemele unei minorităţi sexuale? Remus Cernea? Ambasada Olandei? Parlamentul European? Nu ar trebui ca aceste probleme să intre în dezbaterea publică din România  în momentul în care evoluţia societăţii ROMÂNEŞTI impune acest lucru?

Până una-alta poate ar trebui să ne uităm câţi kilometri de autostradă avea Olanda  când a legalizat uniunile homosexuale? Sau şi mai bine, care era ponderea locuinţelor care beneficiau de apă curentă şi canalizare la momentul respectiv?

Nu de alta, dar băgându-le cu de-a sila românilor pe gât tot felul de Citește restul acestei intrări »


Unde altundeva decât la rugby îi mai bat românii pe ruşi cu 30-0?

27 februarie 2016

Azi, în cel mai deplin anonimat, s-a desfăşurat la Iaşi meciul dintre echipele naţionale de Rugby ale României şi Rusiei, contând pentru Cupa Europeană a Naţiunilor (tuneu care ţine practic loc de preliminarii pentru viitoarea Cupă Mondială).  Programată la o oră la care se joacă de obicei meciurile de fotbal din divizia B (14.00) , partida s-a desfăşurat pe stadionul Emil Alexandrescu din  Iaşi, în prezenţa unui număr infim de spectatori şi nu a putut fi urmărită decât de abonaţii Dolce.

În ciuda totalului dezinteres al TVR „stejarii” şi-au văzut de treabă şi au demolat Rusia cu un sec 30-0, obţinând şi punctul bonus ofensiv pentru patru eseuri marcate. De fapt, au făcut ce era de aşteptat să facă o echipă naţională care se încăpăţânează să ne ducă la fiecare turneu final al unui Campionat Mondial pe care, în ultima vreme, îl mai depăşesc dpdv al numărului de telespectatori doar CM de fotbal, Olimpiada de vară, UCL şi încă vreo 2 competiţii de interes planetar.

Scorul este foarte corect în raport cu cele întâmplate în teren  şi prezintă cu atât mai mult interes cu cât rezultatele bune ale rugby-ului românesc la nivel de echipă Naţională vin în flagrantă contradicţie cu modul în care acest sport este pur şi simplu îngropat intenţionat din punct de vedere mediatic.

Întrucât nu mă număr printre cei care zbiară (de cele mai multe ori din interes) că TVR ar trebui condusă pe principii comerciale, mi se inacceptabil modul în care televiziunea NAŢIONALĂ ignoră un sport în care avem Citește restul acestei intrări »


Pedofilul condamnat Gregorian Bivolaru a fost capturat în Franţa

26 februarie 2016

Condamnat definitiv în 2013 la 6 ani de închisoare cu executare pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane şi de acte sexuale cu minori, pedofilul Gregorian Bivolaru a fost prins azi în Franţa şi urmează să fie extrădat în România.  În felul acesta intră într-o nouă etapă unul dintre cele mai ruşinoase capitole din istoria Justiţiei Române, întrucât Bivolaru a fost „făcut scăpat” din ţară, deşi fusese dat în urmărire generală şi în consemn la frontieră pe 1 iunie 2004, asta după eşuarea unei alte tentative de ieşire ilegală din Eomânia! Mai mult decât atât, după ce a fost prins în Suedia în 2005, Bivolaru a reuşit să obţină azil politic în această ţară  exclusiv datorită unor „bâlbe” de care s-au acuzat reciproc Parchetul şi  Ministerului Justiţiei (condus la acea vreme de Monica Macovei).  Detalii despre modul halucinant în care Citește restul acestei intrări »


Mircea Badea vs Zoso sau trafic real versus trafic imaginar

25 februarie 2016

Acum două zile Mircea Badea a postat pe pagina lui de facebook un link către postarea mea din 2012 în care discutam despre felul în care Zoso s-a „spovedit” pe forumul fanclub despre furtişagurile pe care le-ar fi comis în Metro. Rezultatul a fost că pe respectivul link s-au dat (direct de pe facebook)  7491 de click-uri, după cum se poate vedea în screenshotul de mai jos:

7491 de accesări de la linkul lui Mircea Badea

7491 de accesări de la linkul lui Mircea Badea

Întâmplarea face ca în urmă cu câţiva ani, numitul Petcu Adrian Valentin, cunoscut în mediul online drept Zoso/Vali Petcu să fi scris la adresa mea nişte mârşăvii tipice pentru acest imund personaj. Marea lui greşeală a fost că a adăugat şi un link spre acest blog, lucru care mi-a permis, mulţumită facilităţilor oferite de wordpress,  să constat în mod obiectiv cât trafic generează o postare de pe site-ul  zoso.ro.  La vremea respectivă individul se lăuda cui stătea să-l asculte  ar avea 3000 de vizitatori unici pe zi (acum se laudă cu vreo 5000) dar postarea la adresa mea şi linkul către acest site au relevat o realitate cu totul diferită de aceste pretenţii ridicole. Citez  din textul pe care l-am scris la momentul respectiv:

„În prima zi (postul a fost pus pe site dimineaţa la prima oră) , pana la ora 00.11 (ora Romaniei), zoso.ro mi-a furnizat 378 de hituri iar zoso.ro/2007/10/ziarul-gndul-adaposte… inca 75. ” 378+75=453 de hituri mari si late. Ciudat cum de pe un post cu titlu spectaculos, facut pe un site care se lauda cu mii de unici pe zi, doar 453 de oameni au simtit nevoia sa dea click pe un link care continea informatii foarte relevante pentru cazul adus in discutie. (…)

Mai mult, numărul celor care dau click pe un post de-al lui zoso pentru a-l citi în întregime şi a vedea comentariile este extrem de mic, sub 17% din totalul vizitatorilor. (75 din 453)”

Oameni buni, aţi înţeles bine: autointitulatul „cel mai citit blog din România” a generat, într-o vreme în care se lăuda cu „peste 3000 de unici pe zi” doar 453 de click-uri, iar din astea doar 75 (da, şaptezeci şi cinci) aparţineau unor oameni care se obosiseră să citească tot textul postat de Zoso.  Asta în timp ce pagina de facebook a lui Mircea Badea a generat, dintr-un Citește restul acestei intrări »


În sfârşit se strânge laţul în jurul lui Mircea Sandu

24 februarie 2016

Foarte  pe scurt despre speţa în sine: DIICOT cercetează fosta conducere a FRF pentru că o parte din banii folosiţi la construirea bazei de pregătire de la Buftea ar fi fost „sifonaţi” către Raluca Sandu, întâmplător fiica şefului de atunci al FRF. Detalii pe larg puteţi citi aici.  Apărarea lui Mircea Sandu, dacă i se poate spune aşa, constă în afirmaţia că el nu are habar dacă firma israeliană care a primit contractul pentru construirea bazei a semnat apoi vreun contract de consultanţă cu firma Ralucăi Sandu.  Probabil cetăţeanul Sharon Zaid Hanan, care reprezenta constructorul SC Baran România SRL, a simţit nevoia să-i dea 1 milion de euro Ralucăi Sandu pe ochi frumoşi (pe care de altfel fata îi are) , nu pentru că altfel n-ar fi obţinut în veci contractul.

Acum să vă explic şi satisfacţia din titlul acestei postări: în 1990, când Mircea Sandu a devenit preşedinte al FRF, România  făcea egal cu Argentina lui Maradona la CM de fotbal. La nivel de cluburi,  o echipă românească (Steaua) avea în palmares Cupa Campionilor Europeni câştigată în 1986 plus încă o finală jucată în 1989, o altă echipă românească (Dinamo) avea în palmares o semifinală CCE (pierdută contra lui Liverpool în 1984) şi juca semifinala Cupei Cupelor chiar în 1990. Generaţia de fotbalişti crescută ÎNAINTE de venirea lui Mircea Sandu la cârma FRF avea să ducă România în sferturi la CM 1994 şi să asigure ieşirea din faza grupelor la CM 1998 şi Euro 2000. Pentru aceste succese de după 1990 numitul Mircea Sandu (ştiaţi că îl mai cheamă şi Traian?)  şi-a asumat creditul, deşi nici unul dintre fotbaliştii importanţi care au contribuit la obţinerea lor nu fusese crescut în perioada în care el a condus FRF.

În 2014, la finele acestei perioade care parcă nu se mai termina, publicul românesc aproape că uitase cum e să ai Naţionala calificată la un turneu final (o singură calificare şi aia obţinută cu arbitrul în tot intervalul 2000-2014)  iar „performanţele”  la nivel de club erau jalnice. Mai mult, nivelul întrecerii interne s-a prăbuşit îngrozitor: dacă în anii 1987-1990  echipele „de linia a doua” puteau obţine măcar pe teren propriu victorii de palmares contra granzilor Europei (în toamna lui 1988 Oţelul Galaţi, echipă aflată la acel moment în subsolul clasamentului Ligii 1 bătea cu 1-0 pe Juventus Torino în cupa UEFA)  în 2014 ajunsesem să ne bucurăm când o echipă românească de top trece de tururile preliminare din Europa League!

Cu alte cuvinte, din punctul meu de vedere Mircea Sandu îşi merită pe deplin titulatura de „gropar al fotbalului românesc”. Asta pentru că în România nivelul acestui sport s-a prăbuşit ca urmare a Citește restul acestei intrări »


Propagandistul Tapalagă de la Hotnews face pe prostul în privinţa discriminării faţă de bătrâni

23 februarie 2016

Imediat după mitingul/protestul/întâlnirea/whatever Antenei 3 (unde vreo 5000 de oameni – după estimarea Hotnews – au suportat peste 3 ore o vreme câinească de dragul postului lor TV favorit) haita băsistă din online s-a năpustit cu o furie inimaginabilă asupra pensionarilor, categorie de care aparţineau majoritatea susţinătorilor antenişti prezenţi în piaţă. Vârf de lance a fost propagandistul Tapalagă de la Hotnews, autorul unui text abject intitulat „Mulţumim Antena 3 , în care a încercat, pe lângă ironii jenante la adresa unei întregi categorii de vârstă, să promoveze „ideea”  că nu poţi mătura o putere abuzivă folosind oameni de vârsta a treia, din cauză că aceştia trebuie să meargă prea des la WC:

„Lui Mircea Badea cel razboinic: a iesit macel, intr-adevar, ne-a inghetat tuturor sangele in vine cand am vazut de ce sunteti in stare. Totusi, ceva, parca, nu se leaga. Data viitoare cand va mai laudati cu publicul vostru tanar si vioi, gata sa mature puterea abuziva din temelii, macar scoateti cumva reclamele la „Urinal”. Nu prea poti incepe revolutii eliberatoare cand publicul tau merge cam des la toaleta.”

Evident, orice om cu un intelect normal înţelege limpede mesajul lui Tapalagă: pensionarii ar fi o categorie inapoiată, care nu prea merită să aibă drepturi politice şi care este oricum incapabilă de acţiune politică, din motive fiziologice. Surpriză însă, după ce anteniştii au anunţat (firesc aş zice) că îl vor reclama la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, lui Tapalagă i-a cam pierit rânjetul şi încearcă acum s-o dea la întors, susţinând că ironia nu e discriminare şi că, oricum, Mircea Badea i-ar fi discriminat mai rău pe „românii de pe facebook”.

Sigur că Mircea Badea  generalizase fără motiv, câtă vreme are zeci de mii de fani care îl citesc zilnic chiar pe facebook, dar impresia mea e că Tapalagă nu e atât de prost încât să nu înţeleagă un adevăr elementar: a fi bătrân nu este o alegere, în timp ce a fi utilizator de facebook este strict o opţiune personală. Cu alte cuvinte, când scrii un articol în care afirmi răspicat o presupusă incapacitate a bătrânilor de a acţiona politic din motive fiziologice comiţi un act de discriminare, în vreme ce atacul la adresa unor oameni care ALEG să socializeze  pe facebook nu poate avea caracter discriminator.

Mai mult decât atât, un alt aspect relevant este Citește restul acestei intrări »


Umberto Eco a definit perfect social media ca fiind invazia imbecililor

22 februarie 2016

Facebook-ul românesc este în doliu după Umberto Eco : inşi care n-ar fi fost niciodată bănuiţi că puteau atinge o carte de-a răposatului (nici măcar vreun roman) fără să se rănească postează îndureraţi, răvăşiţi, devastaţi. Ce să mai, cretineţii vor să-şi demonstreze cultura nu citindu-l pe Umberto Eco ci plângându-l  cu entuziasmul unei bocitoare profesioniste bine plătite. Virtual vorbind, desigur, românul de facebook mai are puţin până să se arunce peste sicriul marelui semiotician coborât în groapă, zbierând că viaţa nu mai merită trăită.

Suprema ironie a acestei revărsări de prostie ipocrită de pe facebook este că Umberto Eco a fost unul dintre foarte puţinii oameni de cultură de prim rang care au avut curajul să demaşte social media drept ceea ce este de fapt: o invazie a imbecililor în spaţiul public. Cu mai puţin de un an înainte de a muri, în iunie 2015, cu ocazia primirii unui titlu de doctor Honoris causa al universităţii din Torino (nota bene, pentru „Comunicare şi Cultură în mass media”)  Umbeto Eco a definit în trei fraze scurte fenomenul la care asistăm:

I social media danno diritto di parola a legioni di imbecilli che prima parlavano solo al bar dopo un bicchiere di vino, senza danneggiare la collettività. Venivano subito messi a tacere, mentre ora hanno lo stesso diritto di parola di un Premio Nobel. È l’invasione degli imbecilli„. (Puţina mea italiană zice că asta se traduce prin Citește restul acestei intrări »


Puiu Popoviciu sa fie omul pentru care a fost creat scandalul ANAF-Antene?

19 februarie 2016

În timp ce poporul activ dpdv politic (cât a mai rămas) se uită cu gura căscată la circul ANAF-Antene, subsemnatul s-a hotărât să nu vă lase să plecaţi chiar complet după fentă, aşa că că vă invită să meditaţi la o frumoasă „coincidenţă”:

Luni pe la prânz, Becali a fost adus cu mandat şi cu scandal în faţa instanţei care judeca dosarul Popoviciu-Băneasa, dosar pornit practic de la denunţul său din 2006.  În sala de judecată autointitulatul „războinic al luminii” s-a transformat în râmă, a început să spună că nu-şi mai aminteşte exact speţa, că oricum a scris denunţul pe bază de bârfe, după ce-i dicta un cunoscut şi că, în general vorbind, el nu vrea să bage oameni la puşcărie. Aşa că şi-a retras denunţul, iar ameninţarea cu un dosar pentru mărturie mincinoasă, făcută pe loc de procurorul DNA, a părut să-l lase rece. Practic, în acest fel Becali l-a făcut scăpat pe Puiu Popoviciu, a cărui condamnare în dosarul retrocedărilor din Băneasa pare acum destul de improbabilă.

Cei care nu ştiu cine este Puiu Popoviciu se pot lămuri repede dând click aici . Citez doar un scurt fragment: „Popoviciu este ginerele lui Ion Dincă, fost viceprim ministru al lui Ceauşescu. Din cauza reputaţiei lui dure, Dincă mai era numit şi Ion Teleagă pentru că, potrivit folclorului comunist, nu ezita să-i „lege” pe unii membrii importanţi ai aparatului de stat. De aici si numele, Teleagă, cel care te leagă.

Doina Popoviciu, fiica lui Ion Dincă şi soţia lui Popoviciu a fost, potrivit aceleiaşi surse capitan de contraspionaj. Evenimentul zilei susţine că Doina Popoviciu, specializată în dialecte arabe ar fi lucrat în direcţia a treia din fosta securitate. Ion Dincă mai avea o fiică, Liliana şi ea căpitan de contraspionaj. A predat la Şcoala de ofiţeri de securitate Băneasa. Şi ea e specializată tot în dialecte arabe. Liliana a fost căsătorită cu Nicolae Badea, preşedintele clubului Dinamo.

Ion Dincă a fost condamnat pentru participare la reprimarea Revoluţiei din 1989. El a făcut cinci ani de închisoare. Pe durata detenţiei socrului său, Popoviciu şi soţia lui s-au refugiat în Statele Unite, la New Jersey. Amândoi aveau să obţină cetăţenia americană.”

Practic, după denunţul făcut contra lui Popoviciu, Becali a început să-şi dea seama cine conduce de fapt România şi cam cât valorau ifosele lui de favorit al poporului.  Încet-încet, pe măsură ce dosarul construit pe baza denunţului său avansa cu paşi de melc, au început să i se întâmple şi lui tot felul de lucruri bizare, care au culminat cu două condamnări şi cu o sentinţă cu executare.  Aşa că a avut timp să mediteze în închisoare la denunţul contra lui Popoviciu şi să-şi dea seama că Citește restul acestei intrări »


Iohannis a demonstrat cât de mică e haita talibanilor băsişti

18 februarie 2016

Cum ştie probabil orice român interesat de politică, preşedintele Iohannis a dat ieri un ditamai şutul în viesparul băsist din online, declarând (normal dacă luăm în considerare datele problemei)  „Cred ca libertatea de exprimare in media nu poate fi suprimata pentru banale motive administrative. In al doilea rand, aceasta abordare heirupista a ANAF mi se pare cel putin nepotrivita, daca nu discutabila”. Imediat, roiul postacilor s-a dezlănţuit, pagina de facebook a lui Iohannis fiind luată cu asalt de mesaje „indignate”, multe dintre ele de-a dreptul jignitoare şi care primeau instantaneu sute de like-uri. Au urmat, desigur, declaraţii aberante ale lui Macovei, opinii anti-Iohannis exprimate pe toate canalele media băsiste, pe scurt obişnuita furtună într-un pahar cu apă pe care o declanşează la comandă acest grup de interese de fiecare dată când vreun politician sau vreo instituţie a statului îndrăzneşte să întreprindă ceva cât de cât normal.

 

Image

furtuna basista de pe facebook

De data asta însă, chiar mecanismul de presiune pus la punct de băsişti s-a întors împotriva lor: pagina de facebook a lui Iohannis avea un număr uriaş de like-uri (peste 1,7 milioane), imensa majoritate a acestora fiind primite de la oameni normali, care l-au susţinut şi votat pe actualul preşedinte.  Chemarea nerealista  de a retrage like-urile date lui Iohannis a avut ca singur rezultat faptul că a permis evaluarea foarte exactă a numărului talibanilor băsişti.  În peste 24 de  ore de la declaraţia cu pricina Iohannis a pierdut mai puţin de 18000 de like-uri (de la 1.731.200 la 1.713.591 cate are acum, când scriu aceste rânduri).  Iar dacă luăm în calcul că aici intră şi postacii cu nşpe conturi fiecare, este foarte posibil ca numărul românilor în carne şi oase care i-au retras like-ul lui Iohannis să fie undeva pe la 15.000.  Sigur, este posibil ca în zilele următoare, printr-o mobilizare tipică acestui mic dar gălăgios grup de presiune, numărul like-urilor retrase să mai crească, pe măsură ce postacii se milogesc de rude sau prieteni, îşi mai amintesc parola unui cont cu care i-au dat like lui Iohannis etc etc.  Chiar dacă însă numărul like-urilor retrase ar ajunge la improbabilul cuantum de 50.000 tot nu am vorbi decât de o minoritate infimă, un Citește restul acestei intrări »


Dovada că Tapalagă de la Hotnews e propagandist, nu ziarist

17 februarie 2016

Dan Tapalagă de la Hotnews este unul dintre puţinii băsişti din spaţiul public care a încercat în unele momente să afişeze măcar o  umbră de echidistanţă. În cazul evacuării Antenelor de către ANAF însă, articolul intitulat pompos „Evacuarea Antenei 3. Câteva adevăruri simple intr-o mare de manipulări şi minciuni” nu reuşeşte decât să-l facă de râs pe autor, prin nişte (culmea) manipulări, jumătăţi de adevăruri şi minciuni  de care s-ar jena şi Gâdea.

Tapalagă sesizează şi el, cum am făcut-o eu luni seara, că punctul slab al poziţiei ANAF este situaţia de chiriaş a Antenelor în clădirea lui Voiculescu. Încercând însă cu disperare să facă din alb negru, Tapalagă prezintă sentinţa din dosarul ICA, unde se precizează că „imobilul situat in soseaua Bucuresti – Ploiesti, nr. 25 – 27, sector 1, Bucuresti, compus din teren in suprafata de 4184,41 mp si constructia in suprafata 3140 mp edificata pe acesta cu suprafata construita la sol de 1986,25 mp, inscrisa in CF cu nr. 4405 a localitatii Bucuresti cu nr. cadastral 2693 care vor trece in patrimoniul statului liber de orice sarcini”.

Până aici totul corect, chiar aşa stau lucrurile, asta scrie în sentinţă. Numai că Tapalagă concluzionează apoi sprinten că „Liber de orice sarcini inseamna ca orice contract de inchiriere, de pilda, incheiat anterior nu se pune. Pe scurt, tu, stat roman, intri in posesia unui imobil curat ca lacrima si-l valorifici. „.

Evident, nu trebuie să fii vreun eminent jurist ca să-ţi dai seama că instanţa, fie ea şi „blindată” cu celebra Camelia Bogdan (despre care mai vine vorba în speţa de faţă)  nu putea să ia măsuri contra unor terţi neimplicaţi în dosarul ICA.  Pe româneşte, dacă  Voiculescu ar fi avut clădirea aia ipotecată la bancă, instanţa nu putea (legal vorbind) să anuleze ipoteca şi să-i spună băncii să înghită în sec, doar pentru ca imobilul şi terenul aferent să treacă „in patrimoniul statului liber de orice sarcini„. La fel, dacă Voiculescu deţinea un bloc de locuinţe, închiriate legal unor chiriaşi persoane fizice, instanţa penală care l-a condamnat nu avea nici un drept să le anuleze oamenilor ălora contractele de inchiriere.  În orice caz de genul ăsta statul confiscă bunul respectiv  şi preia obligaţiile vechiului proprietar, nu le dă la cap şi unor terţi cu care respectivul avea contracte legale.

 

Image

manipularile lui Tapalaga de la Hotnews

Mă gândesc că Tapalagă n-o fi complet cretin, să nu-i treacă prin cap lucrurile astea evidente şi de bun-simţ. La fel cum trebuia să-i treacă prin cap şi faptul că formularea „vor trece in patrimoniul statului liber de orice sarcini” nu putea să însemne decât că instanţa care l-a condamnat pe Voiculescu lua act de faptul că respectivele bunuri (clădirea şi terenul aferent) nu erau ipotecate, nu făceau obiectul unor servituţi etc. Şi că, în acest context, cele întâmplate ulterior (şi descrise cu lux de amănunte de Tapalagă) sunt cea mai clară dovadă de abuz.

Asta pentru că la ANAF sunt oameni care au mai multă minte decât propaganda băsistă, aşa că instituţia a deschis un proces la Curtea de Apel, cerând instanţei să explice ce s-a înţeles prin formularea „liber de orice sarcini” în acest caz. Iar Tapalagă, autointitulat ziarist, prezintă cele ce au urmat în acest fel:

„Ghinionul lui Voiculescu este ca judecatoarea Camelia Bogdan este transferata intre timp de la Inalta Curte la Curtea de Apel. Dosarul cu intrebarea incuietoare a ANAF-ului aterizeaza tot pe masa ei, adica la un complet de doi din care face parte si Camelia Bogdan. Avocatii familiei Voiculescu incearca sa o recuze fara succes.
Nici ANAF nu are insa mai mult succes cu intrebarea lui, pentru ca judecatoarea Bogdan le zice celor de la fisc ceva de genul „liber de sarcini inseamna liber de sarcini”.

Dincolo de tendenţiozitatea evidentă a lui Tapalagă şi de lipsa totală de simţ al ridicolului demonstrată de acesta (cum să nu sari de şapte coţi în sus, ca ziarist, când vezi cum o mutau ăştia pe Camelia Bogdan oriunde apărea ceva legat de cazul ICA?) rămâne totuşi faptul că până şi această judecătoare a evitat să treacă în noua sentinţă ceva ce ar fi fost evident ilegal (măsuri luate contra unor terţi neimplicaţi în dosar)  aşa că a dat un răspuns gen „il chemi sau nu-l chemi, el vine sau nu vine” la întrebarea pusă de ANAF.

De ce însă instanţa care l-a condamnat pe Voiculescu  a folosit sintagma „liber de orice sarcini” dacă exista deja un contract de închiriere? Răspunsul este şi el prezent între informaţiile furnizate de Tapalagă, doar că acesta evită cu disperare să tragă singura concluzie logică: Citește restul acestei intrări »


De ce trebuie să fim solidari cu Antena 3 în cazul executării silite de către ANAF

16 februarie 2016

După cum probabil ştiţi, ANAF-ul a început azi procedura de executare silită pentru a scoate Antenele din clădirea confiscată ca urmare a sentinţei din dosarul ICA (celebrul caz cu Voiculescu, „telepatia” etc). Firmelor familiei Voiculescu li s-au dat 5 zile pentru a face evacuarea, în cazul în care nu se conformează urmând a fi evacuate silit. Evident, în ciuda aparenţei de legalitate (pe care la ora asta pedalează din greu toţi postacii băsişti) măsura luată este cât se poate de abuzivă, dacă ţinem cont de un detaliu esenţial:  Antenele sunt CHIRIAŞI în clădirea cu pricina, având un contract de închiriere cât se poate de legal care expiră peste vreo 5 luni.

 Cu alte cuvinte, statul poate foarte bine să ia în posesie clădirea dpdv juridic/scriptic, ceea ce a şi făcut, dar nu poate rezilia contractul de închiriere deja existent la data dobândirii imobilului decât în instanţă (în civil mai exact).  În condiţiile astea acţiunea ANAF (care ar fi fost perfect legală dacă Antenele deţineau clădirea)  este un abuz grosolan.

La fel ar sta lucrurile dacă Gheorghe câştigă în instanţă de la Vasile o casă în care funcţionează o firmă a lui Vasile, care firmă are contract de închiriere (tot cu Vasile, vechiul proprietar al imobilului). Gheorghe îşi face toate actele pe casă, dar trebuie fie să aştepte până când expiră contractul de închiriere cu firma lui Vasile, fie să meargă în instanţa civilă pentru a-l rezilia.

Sincer, dacă Iohannis o fi dat un brânci ANAF-ului, omeneşte vorbind eu îl înţeleg perfect, emisiunea aia în care Gâdea şi Ciuvică l-au acuzat că ar fi traficat copii pentru băncile de organe deşi ştiau foarte bine care este adevărul a fost de o rară abjecţie.  Dar odată ajuns preşedinte nu poţi să mai gândeşti şi să acţionezi cum ai face-o ca simplu particular sau chiar ca primar al Sibiului, şef de partid şamd. Vrei nu vrei, TREBUIE să te gândeşti că trimiţând ANAF-ul să comită un abuz evident îl faci pe unul ca Gâdea martir al libertăţii de exprimare, îi dai ocazia să te prezinte ca Citește restul acestei intrări »


Postacul băsist din blogosferă – scurt ghid de identificare

12 februarie 2016

Întrucât mi se pare uluitor de mare numărul gunoaielor umane care trăiesc de ani buni din banii negri primiţi de la camarila lui Băsescu pentru a crea pe net o realitate paralelă, fără nici o legătură cu România reală, al cărei singur scop este să încerce spălarea pe creier a rătăciţilor care au impresia că  „de pe net” curge adevărul în stare pură, m-am gândit că ar fi util un scurt ghid de identificare a postacului băsist din blogosferă. Asta pentru că lucrurile astea sunt foarte evidente pentru cei cu experienţă în mass media şi în online, dar nu la fel de clare pentru cei din afara fenomenului. Şi pentru că rechizitoriul DNA  care demonstra fără putinţă de tăgadă ce armată de postaci plătea Elena Udrea cu bani negri a fost făcut uitat niţel prea repede.

Aşadar hai să vedem care sunt semnele clare, indubitabile, pe baza cărora puteţi şti imediat că aveţi de-a face cu un lătrău băsist:

1. Atacuri la Raed Arafat, de obicei sincronizate cu cele ale altor lătrăi băsişti. Raed Arafat este fără discuţie obsesia lui Băsescu pentru că matrozul este fix genul de individ mărginit şi răzbunător care pur şi simplu nu poate accepta ideea că a hăhăit prosteşte „ghici cine pleacă, secretarul de stat sau ministrul”  pentru a se trezi apoi că rămâne fără preşuleţul Boc sub picioare. În plus, erau în joc şi enorm de mulţi bani, ajunge să ne gândim cum ar fi tăiat vreun „băiat deştept” chitanţe pe sume colosale pentru fiecare zbor al elicopterului SMURD , dacă ieşea  şmenul cu privatizarea.  Sigur, nu vorbim aici de vreun medic cu 20 de ani de experienţă în spate care are critici argumentate la adresa unor măsuri luate de Arafat şi le exprimă pe site-ul personal, unde semnează cu nume şi prenume.  Personajele la care ma refer sunt fomişti care nici măcar n-au terminat vreo facultate, oricare ar fi ea, dar care umplu www-ul românesc cu dejecţiile dictate de aparatul băsist de propagandă. Oricum, pentru verificare mergem la punctul 2.

2. „Dubii” cu privire la vinovăţia lui Mircea Băsescu, în general exprimate la modul  „înregistrările alea au fost editate de Gâdea”. Părerea mea despre Gâdea o ştiţi, dar în cazul lui Mircea Băsescu genul ăsta de „scuze” pot fi explicate doar prin prostie nesfârşită sau prin băsism pe bani.  Dacă postacul cu pricina mai are la activ şi aberaţii despre Arafat lucrurile încep deja să fie foarte clare. Oricum, pentru deplnă edificare mergem la punctul 3.

3.”Fericire maximă” exprimată cu ocazia condamnării lui Voiculescu, asta venită după alte postări în care se exprimau speranţe cu privire la o condamnare cât mai     rapidă şi la o sentinţă cât mai îndelungată. Să fim serioşi, Voiculescu nu este un household name în România, nu are charismă nici cât o cazma,  românii pur şi simplu  nu au trăiri intense în legătură cu el. Dacă  iei o cameră de filmat şi opreşti 100 de inşi la o staţie de metrou într-un cartier mai „popular” din Bucureşti (nu mai zic pe la ţară sau în vreun oraş mic de provincie)  , răspunsurile la întrebări despre Voiculescu şi condamnarea lui o să varieze de la „cine-i ăsta” la „bine le face, să-i condamne pe toţi care au furat”. Dar nu cred că 5 inşi din ăia 100 o să ştie ce-i aia ICA, unde are terenuri, cât a dat Voiculescu pe el etc. Ei, un blogger care ştie el că Arafat e naşpa, că Mircea Băsescu e nevinovat şi care bloger a chiuit de bucurie când a fost condamnat Voiculescu este, fără nici un fel de dubiu, un postac băsist.

Bineînţeles, nu discutăm aici despre oameni care nu-l suportă pe Voiculescu din  cauza lui Gâdea dar cărora nici nu le-a trecut vreodată prin cap să delireze despre „nevinovăţia” inculpatului şi ulterior condamnatului  Băsescu Mircea şamd. Înţelegeţi desigur ideea, vorbim despre trei condiţii sine qua non pentru identificarea fără dubii a postacilor băsişti din blogosferă. Condiţii care, odată îndeplinite, permit să vedem şi dincolo de „acoperirea” pe care încearcă unii postaci s-o păstreze, declarându-se deplin scârbiţi de Băsescu Traian dar, în acelaşi timp, prestând la bară fixă pe toate temele propagandei băsiste.

P.S.  Hai să luăm şi un exemplu la încemână, respectiv postacul băsist zoso. Ăla cu „interviul” cu Băsescu, deci un personaj imund în legătură prestaţia căruia  nu există dubii. Să vedem dacă se aplică prevederile acestui mic ghid:

Proba 1, postare Citește restul acestei intrări »


Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe