După ce a devenit evident pentru tot mapamondul că povestea armelor de distrugere în masă ale lui Saddam a fost doar o dezinformare menită să justifice invazia în ochii credulului public american, oamenii cu scaun la cap au început să caute adevăratul motiv pentru care a fost invadat Irakul. Cum concesiunile petroliere oferite de noua conducere de la Bagdad nu au mers (în cea mai mare parte) spre firme americane, nici teoria jefuirii petrolului irakian, în stil colonial, nu stătea în picioare.
Cel care pare să fi găsit explicaţia corectă este profesorul american William R. Clark, a cărui carte pe această temă poate fi descărcată gratuit (deocamdată) de pe site-ul Universităţii Americane din Bulgaria. Pe scurt, în lucrarea intitulată „Petrodollar warfare – Oil, Iraq and the future of dollar”, William R. Clark constată că imensa majoritate a tranzacţiilor cu petrol din lume se desfăşoară în dolari, fapt care oferă Statelor Unite câteva avantaje economice extrem de importante, pentru a căror păstrare guvernul american este oricând dispus să întreprindă acţiuni militare.
În primul rând, toate ţările care depind de importurile de petrol sunt nevoite automat să deţină rezerve însemnate de dolari, fapt care creează o presiune artificială asupra cursului dolarului şi împiedică scăderea acestuia indiferent de situaţia reală a economiei americane. Ca urmare, SUA pot câştiga bani cu tiparniţa de dolari (la propriu) fără a produce imediata depreciere a cursului dolarului care s-ar produce cu orice altă valută dacă emitentul ar începe să arunce pe piaţă bani fără nici o acoperire. De asemenea, situaţia privilegiată a dolarului mai oferă şi alte avantaje, de pildă Statele Unite putând emite obligaţiuni cu dobânzi foarte mici şamd. Ca urmare, Statele Unite pot funţiona în mod eficient la un nivel al deficitului bugetar la care multe alte ţări ar intra în faliment.
În al doilea rând, pentru că preţul petrolului este calculat în dolari, Statele Unite şi firmele americane nu au Citește restul acestei intrări »