Americani bucuroşi de nenorocirea din Japonia

13 martie 2011

 Pare ireal, şi totuşi daţi click pe screenshotul de mai jos: Citește restul acestei intrări »


Cui îi pasă că s-a ales Obama?

7 noiembrie 2008

Entuzism general, comentatori politici (mai mult sau mai puţin cunoscuţi) excitaţi la maxim, negrese care-şi botează copiii Obama la foc automat, pe scurt, un eveniment aşa-zis planetar. Măi să fie. Exceptând observaţia că acesta este ultimul pas pe calea abolirii sclaviei, fapt care trebuie aplaudat, pe mine unul mă lasă extrem de rece alegerea lui Obama.

 OK, a venit la Casa Albă un ins care pare mult mai cerebral decât GW Bush. Păi asta era perfect normal, Bush nu mai avea dreptul să candideze şi altul ca el era greu de găsit în upper-class-ul politicii americane. La fel, victoria democraţilor după 8 ani de guvernare republicană ar fi fost cât se poate de normală şi fără toate aberaţiile comise de Bush.

 Dar marile speranţe puse în noua administraţie Obama mi se par de-a dreptul hilare. Ăia care cred că de mâine SUA vor renunţa la politica agresivă din Orientul Mijlociu au uitat foarte repede că democratul Clinton, nu republicanul Bush, a fost cel care a bombardat sălbatic un stat creştin din Europa, în zi de Paşte.  Cu alte cuvinte, cea mai necruţătoare demonstraţie de forţă brută a Americii de după Vietnam le-a aparţinut democraţilor, nu republicanilor.

Sigur, Clinton avea mult mai multă minte decât Bush, Citește restul acestei intrări »


Americanii, la furat de benzină

30 mai 2008

 Nu este o metaforă de doi bani despre „eliberarea” Irakului: scumpirea explozivă a barilului de ţiţei i-a lovt în plin pe americanii mai săraci, care s-au apucat cam de aceleaşi lucruri ca şi tiganii din zona Ploieştiului. Colegul Bogdan Munteanu scrie în Gândul de mâine că până şi uleiul ars rezultat din prăjirea cartofilor în fast-food-uri a ajuns să fie foarte apreciat: în amestec cu alcoolul, este folosit pe post de motorină.

 Mă întreb unde o să se ajungă dacă sare barilul de petrol de 200$…


Principiul înscăunărilor dinastice la licuricii mari

8 aprilie 2008

 Să începem cu faptele: dacă madam Clinton este aleasă preşedinte şi nu dă colţul pe durata mandatului, rezultă că în perioada 1989-2013 America va fi fost condusă de doar două familii, Bush şi Clinton.  Preşedinţi: Bush Senior 1989-1993, Bill Clinton 1993-2001, Bush junior 2001-2009 şi Hillary Clinton 2009-2013. (alegerile se tin la sfarşitul anului, dar jurământul se depune tradiţional în ianuarie anul următor).

 Dacă luăm în calcul şi agresivitatea extremă a politicii americane în acest sfert de secol, cu atacuri asupra Iugoslaviei, invazii în Afganistan şi Irak etc, nu-i prea greu să ne gândim că procesul democratic din SUA a ajuns o faţadă, care ascunde o tot mai pronunţată evoluţie spre un regim oligarhic extrem. Marionetele de la Casa Albă, alese de-acum pe criteriul pragmatic „să-l punem pe ăsta, că deja ştie de la tacsu'” nu fac altceva decât să execute voinţa lui Halliburton&Co.

 În contextul ăsta, nu ştiu de ce am aşa o presimţire că şansele lui Obama tind spre zero. Sper să mă înşel.


Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe