12 ianuarie: SFÂNTA MUCENIŢĂ TATIANA (Troparul şi Viaţa)

det33

ORNAM1

Απολυτίκιο – Αγία Μάρτυς Τατιανή

Sfînta Muceniţă Tatiana s-a născut în Roma cea veche, din părinţi de neam mare, pentru că tatăl său a fost de trei ori antipat, însă binecredincios creştin şi temător de Dumnezeu, păzind în taină sfînta credinţă, în care şi pe fiica sa, adică pe Sfînta Tatiana, a crescut-o cu bunăcuviinţă şi frică de Dumnezeu, învăţînd-o şi dumnezeieştile cărţi.

Venind aceasta în vîrstă şi nevrînd să se însoţească cu bărbat, îşi petrecea în feciorie şi curăţie viaţa, pentru că s-a făcut mireasă lui Hristos, fiind rănită de dragostea Lui şi Aceluia şi slujea ziua şi noaptea, omorîndu-şi trupul în post şi rugăciuni şi robindu-l duhului. Apoi s-a învrednicit de slujba bisericească pentru viaţa sa îmbunătăţită şi slujea lui Dumnezeu îngereşte, deşi era în trup; după aceea, cu mucenicească cunună a încununat Hristos Dumnezeu pe mireasa Sa, a cărei pătimire a fost astfel: Continuă să citești →

ACATISTUL SFINTEI MUCENIŢE TATIANA (12 ianuarie)

sf-mc-tatiana

ACATISTUL SFINTEI MUCENIŢE TATIANA (12 ianuarie)

Troparul Sfintei Mucenițe Tatiana, glasul al 4-lea:

Luminat-ai strălucit întru pătimirea ta, răbdătoare de chinuri, ceea ce nu te-ai mohorât în schingiuirile tale, ci ca o frumoasă porumbiță către cer ai zburat, Tatiana! Roagă-te dar pentru cei ce pururea te cinstesc pe tine!

Condacul 1

Apărătoare a dreptei credințe te-ai arătat, Sfântă Muceniță Tatiana, prin slujirea lui Hristos și, fiind rânduită diaconiță a Bisericii Sale, prin zdrobirea capiștilor idolilor te-ai învrednicit de cununa mucenicească; pentru aceasta îți cântăm: Aliluia!

Icosul 1

Înfrumusețată fiind mai mult decât oricare prin înțelepciune și prin harul lui Dumnezeu, Căruia din pruncie ți-ai încredințat viața, de mari daruri te-ai învrednicit și de cunună mucenicească, Sfântă Muceniță Tatiana, de la Hristos, Mirele cel ales, pentru care noi cu umilință cântăm:
Bucură-te, că de bun neam fiind, ai ales smerită viețuire;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi mireasă lui Hristos, prin aleasă slujire;
Bucură-te, că diaconiță după vrednicia ta ai fost rânduită;
Bucură-te, ceea ce ai fost cu mari daruri împodobită;
Bucură-te, că pe Hristos din pruncie L-ai cunoscut;
Bucură-te, ceea ce din părinți binecredincioși te-ai născut;
Bucură-te, că în mijlocul Romei păgâne ai viețuit;
Bucură-te, că între necredincioși viața ta ca soarele a strălucit;
Bucură-te, că de trei ori tatăl tău antipat al Romei a fost;
Bucură-te, că trufia și necredința nu ți-au schimbat al vieții rost;
Bucură-te, că din pruncie ai crescut în viața creștinească;
Bucură-te, că din aceasta mari daruri aveau să izvorască;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos! Continuă să citești →

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MUCENIŢĂ TATIANA, DIACONIŢA (12 ianuarie)

1000

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MUCENIŢĂ TATIANA, DIACONIŢA

 Troparul Sfintei Muceniţe Tatiana, diaconiţa, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tatiana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 2-lea

 Irmos: Veniţi popoarelor să cântăm…

Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind înfrumuseţată cu lumini muceniceşti, stai înaintea Preacuratului tău Mire, mucenită, cerând să fie izbăviţi de greşelile pierzătoare de suflet cei ce te laudă pe tine.

Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nicidecum nu ai băgat în seamă, mucenită, avuţia cea stricăcioasă, căutând cu osârdie în ceruri pe cea nestricăcioasă, care rămâne de-a pururea şi bucurându-te ai răbdat chinurile mucenicilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Spre chinuri, spre dureri şi spre bătăi de multe feluri ai venit, fără de temere, mucenită, că ai avut întru ajutor harul Mântuitorului, care te-a întărit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, tămăduieşte-mă pe mine, cel ce sunt rănit de patimi şi din focul cel veşnic mă smulge, ceea ce singură eşti de Dumnezeu dăruită cu har, Fecioară.

Catavasie:

Fundul adâncului l-a descoperit şi pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întru acelaşi acoperind pe potrivnici, Domnul, Cel tare întru războaie, că S-a preaslăvit. Continuă să citești →

12 ianuarie: SFÂNTUL CUVIOS MARTINIAN DE LA LACUL ALB SAU BELOIEZERSK, RUSIA

SFÂNTUL CUVIOS MARTINIAN DE LA LACUL ALB SAU BELOIEZERSK

(12 ianuarie)

Image

Acesta încă din pruncie simţind chemare pentru viaţa monahală, plecă spre mănăstire la vârsta de 13 ani, pe când se afla pe câmp împreună cu tatăl său, iar acesta trecea cu grapa peste ogorul însămânţat, şi se duse la preacuviosul Chiril de la Lacul Alb (pomenit la 9 iunie). Acesta, punându-l să înveţe carte sub îndrumarea dascălului mirean Alexie Pavlov, îl luă pe lângă sine.

Când se ruga cuviosul Chiril în chilie, bătea şi Mihail metanii, căci acesta era numele său de la botez; iar când se trăgea clopotul de slujbă, se ducea primul la biserică; gândurile le mărturisea fără zăbavă stareţului. Primi tunderea în monahism cu numele Martinian şi i se îngădui să stea singur într-o chilie.

Stareţul Chiril mult se bucura de ascultarea şi râvna ucenicului său, încredinţându-i ascultarea de a-i copia cărţile. Se mai păstrează în mănăstire un Canonic transcris de acesta, având pe margini notate stările sufleteşti ale fericitului Martinian dintre care punem aici două:

„Hristos este începutul şi sfârşitul oricărei bune lucrări”

şi

„Doamne Iisuse Hristoase, mântuiește pe cel ce a scris și pe cel ce va citi această carte! Sfinte Stareţe Onufrie, arată-mi dragoste și pomenește-mă în sfintele tale rugăciuni pe mine, Martinian păcătosul, călugăr prefăcut și neadevărat”.

După moartea preacuviosului Chiril, fericitul Martinian, luând binecuvântare de la mormântul stareţului său, se retrase la linişte pe un ostrov nelocuit de pe lacul Voja, la 100 de verste de mănăstire. Când începu să se adune acolo fraţii, ridică o biserică cu hramul Schimbarea la Față a Domnului și introduse viața de obște.

Când preacuviosul părinte Terapont (pomenit la 27 mai) fu chemat pe neașteptate, din mănăstirea sa, de către cneazul de Mojaisk, fraţii de la mănăstirea lui Terapont îl rugară fierbinte pe Martinian să vină la ei şi să primească egumenia. După un timp de stăruinţe ale fraţilor, se supuse socotind că este o chemare izvorâtă din iubire. Continuă să citești →

12 ianuarie: Icoana Maicii Domnului a Acatistului

Icoana Maicii Domnului a Acatistului

(12 ianuarie)

Z

Începutul zugrăvirii acestei icoane a fost acoperită de negura vremii, căci din vechime rugătorii au simțit nevoia să-și împletească evlavia lor pentru Maica Domnului cu rostirea Acatisului Buneivestiri, cel mai vechi acatist al creștinătății. Iar roada netăgăduită a acestei împletiri de taină a fost și zugrăvirea de icoane care să înfățișeze conținutul acatistului.

Acatistul Buneivestiri este legat de minunea eliberării Constantinopolului de atactul perșilor și avarilor de la 7 august 626. În timp ce împăratul Heraclie era atunci cu armata sa departe în Orient, patriarhul Serghie făcu procesiuni pe zidurile capitalei cu relicvele Crucii, cu icoana „nefăcută de mână” a Mântuitorului Hristos și veșmânt al Maicii Domnului, încurajând poporul a lupta și săvârșind rugăciuni stăruitoare către Preacurata Maică a Domnului. În semn de mulţumire, întreg poporul capitalei îşi petrecu noaptea victoriei fără a se aşeza (akáthistos), cântând un imn în biserica Fecioarei de la Vlaherne. Continuă să citești →

12 ianuarie: Icoana Maicii Domnului a Acatistului de la Mănăstirea Hilandar

Icoana Maicii Domnului a Acatistului de la Mănăstirea Hilandar

(12 ianuarie)

Icoana Maicii Domnului a Acatistului 8.1 de la Hilandar

Această icoană a fost zugrăvită în veacul al XVI-lea și se află pe iconostasul bisericii mari a Mănăstirii Hialndar din Sfântul Munte Athos. Numele ei își are rădăcina într-o minune săvârșită în anul 1837.

Pe când izbucni un incendiu, călugării începură să cânte Acatistul Maicii Domnului dinaintea icoanei, iar focul încetă.

Se crede că icoana este legată de sfântul Sava, ctitorul mănăstirii și întâiul arhiepiscop al Serbiei.

Arhim. Ioil Konstantaros: PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI

b-d1

Legături:

Arhimandrit Ioil Konstantaros: 

Lectura apostolică din

Duminica de după Botezul Domnului

(Efeseni 4: 7-13)
 
Fraţii mei, lectura apostolică pe care o vom auzi duminică în sfintele noastre biserici, este plină de importante şi înalte înţelesuri. De aceea, este nevoie să privim această lectură şi într-o scurtă traducere şi apoi să ne oprim asupra a două puncte foarte importante, pe care le subliniază Apostolul neamurilor:
Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos. Pentru aceea zice: „Suindu-se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor”. Iar aceea că: „S-a suit” – ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, Acela este care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. Şi i-a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea Trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.
a) Din atâtea înţelesuri revelatoare, să luăm aminte pentru început la acela pe care-l subliniază apostolul iniţial, că s-au împărţit diferite harisme duhovniceşti „după măsura darului lui Hristos”. Şi subliniază că s-au oferit „fiecăruia”. Adică fiecărui credincios. Nu există credincios care să nu fi primit măcar o harismă. Şi aceste harisme Domnul le-a împărţit potrivit Înţelepciunii şi Dreptăţii Lui, în asemenea mod, încât fiecărui om să i se potrivească harismele, analog cu puterea şi rezistenţa lui. Continuă să citești →

DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI: POMENIREA SFINTEI FAMILII A MARELUI VASILE

Image

POMENIREA SFINTEI FAMILII

A MARELUI VASILE

În Duminica după Botezul Domnului, conform unei Hotărâri Sinodale a Patriarhiei Ecumenice din 4.09.1999, se face pomenirea sfintei familii a Marelui Vasile (Vasile şi Emilia – părinţii, Vasile, Grigorie, Petru episcopii, Navcratie monahul, Macrina şi Teosevia – monahiile). 

 

PREDICA PS SEBASTIAN, EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI – LOGICA PĂMÂNTEASCĂ ŞI LOGICA DUMNEZEIASCĂ

PREDICA PREASFINŢITULUI SEBASTIAN, EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR

LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI  

Mt.4, 12-17

Image

Legături:

 LOGICA PAMÂNTEASCA ŞI LOGICA DUMNEZEIASCA

 

 

ImageDrept măritori creştini,

Pericopa evanghelică de astăzi constituie începutul propovăduirii şi misiunii Domnului. De la Iordan, unde a fost botezat de către Ioan, Domnul Se desparte de Înaintemergătorul Său. Acela rămâne să propovăduiască în continuare botezul pocăinţei şi să pregătească poporul pentru primirea învăţăturii celei noi, iar Hristos, potrivit textului evanghelic citit ieri la sfânta liturghie, S-a retras în pustie să Se ,,pregătească” pentru marea misiune mântuitoare.

Cum S-a ,,pregătit”? Mai întâi, a postit patruzeci de zile, în muntele ce se cheamă al Carantaniei, iar după aceea, sfârşindu-Şi postirea, ca om a flămânzit. Şi venind diavolul, L-a ispitit cu întreită ispitire. Întâi:,,De eşti tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini”(Mt.4, 3). Apoi:,,Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este:,,Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău”(v.6) şi, în final, arătându-I bogăţiile lumii acesteia, diavolul I-a cerut să i Se supună lui, dacă voieşte să le aibă pe toate în stăpânire – ,,Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie”(v.9).

Iată trei ispitiri despre care ne-a vorbit evanghelia de ieri, în sămbăta de după Botez, aparent ispitiri banale pentru Hristos Domnul, dar de fapt tot atâtea capcane la care, dacă vom căuta mai cu luare aminte, vom vedea că nu sunt deloc nişte ispitiri oarecare. Ispita întâi este pofta trupului, cea de-a doua este trufia minţii, iar cea de-a treia este dorinţa de îmbogăţire, de putere şi de stăpânire. Nu erau simple ispite, căci, dacă întâia privea trupul, iar cea de-a doua raţiunea, cea de-a treia ţintea de-a dreptul inima. Iată, aşadar, ispite de ,,substanţă”, de care n-a fost scutit nici Mântuitorul Hristos ca om şi, de aceea, cu atât mai puţin suntem scutiţi noi. Ispita ,,cărnii”, a cugetului şi a simţirii… Cum vom putea, oare, înfrunta aceste ispite, aşa încât să putem trăi – deşi pe pământ – în Împărăţia Cerurilor? Pentru că a venit Hristos, ne spune evanghelia de astăzi, vestind tuturor şi cerându-ne:,,Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărţia Cerurilor”.Care Împărăţie, însă, de vreme ce, iată, de atunci au trecut două mii de ani?… Continuă să citești →

APOSTOLUL ŞI EVANGHELIA LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI

APOSTOLUL ŞI EVANGHELIA

LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI

Image

Apostolul: Efeseni 4: 7-13

7.Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.8.Pentru aceea zice: „Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor”.9.Iar aceea că „S-a suit” – ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului?10.Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple.11.Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,12.Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,13.Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.14.Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii,15.Ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos.16.Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste.17.Aşadar, aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă neamurile, în deşertăciunea minţii lor. 

Evanghelia: Matei 4: 12-17

12.Şi Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea.13.Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali,14.Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice:15.”Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;16.Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”.17.De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.

11 ianuarie: SFÂNTUL CUVIOS MIHAIL CEL NEBUN PENTRU HRISTOS DIN MÂNĂSTIREA KLOPS, NOVGOROD

Sfântul Cuvios Mihail cel nebun pentru Hristos din Mănăstirea Klops

(11 ianuarie)

Image

Acesta se trăgea din neam de nobili, fiind rudă cu Sfântul Dimitrie Donskoi, mare cneaz al Moscovei (pomenit la 19 mai) (1363-1389). Pentru a fugi de slava deşartă, luă asupra sa crucea nebuniei pentru Hristos. Astfel, părăsind Moscova, merse la mănăstirea Klops, în apropiere de Novgorod.

Nimeni nu ştia cum pătrunse în chilia încuiată a ieromonahului Macarie, care tămâia în chilie în timpul cântării a noua a Canonului. Un om îmbrăcat în straie monahale zdrenţuite şedea acolo sub o candelă, copiind Epistolele sfinţilor apostoli. La sfârşitul Utreniei, egumenul veni cu câţiva fraţi şi îl întrebară pe străin cine este şi care este numele lui, însă străinul în loc de răspuns repeta întrebările, fără a-şi dezvălui obârşia.

În biserică, străinul cânta în cor şi citea Apostolul, precum şi Vieţile Sfinţilor la masa de obşte. Toţi cei care ascultau erau mişcaţi de frumuseţea şi dulceaţa citirii sale. După praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, Mănăstirea Klops fu vizitată de cneazul Constantin Dimitrievici (fiul sfântului Dimitrie Donskoi). Continuă să citești →

11 ianuarie: SF. TEODOSIE, ÎNCEPĂTORUL VIEŢII DE OBŞTE (Viaţa, Canonul, Acatistul)

Απολυτίκιο – Θεοδόσιος ο Κοινοβιάρχης

(11 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ)

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare, începătorul vieţii călugăreşti de obşte
 

Troparul Sfântului Cuvios Teodosie cel Mare, începătorul vieţii călugăreşti de obşte, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teodosie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o înţeleaptă căpetenie de cete, părinte al nostru, Sfinte Teodosie, cu Dumnezeiască cuviinţă să începi acum a aduce cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a venit spre mântuirea a toată lumea, şi preasfântă pomenirea ta, împreună cu Sine, a preamărit-o. Continuă să citești →

11 ianuarie: Sfântul Cuvios Teodosie din Antiohia, Turcia

Image

Acest cuvios parinte Teodosie este un alt sihastru, care a avut ca patrie cetatea Antiohiei.

Continuă să citești →

10 ianuarie: SFÂNTUL IERARH TEOFAN ZĂVORÂTUL

Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul, episcop de Tambov și Vladimir

(10 ianuarie)

Împlinirea fără tragere de inimă a rânduielilor Bisericii, asemeni rutinei lucrului de zi cu zi, nu e deloc un semn hotărâtor că viaţa creştină autentică ar fi prezentă în noi.

Sf Ier Teofan Zavoratul 1.1
Legături:

Sf Ier Teofan Zavoratul 4.1

Sfântul Teofan, în lume Gheorghe, se născu la 10 ianuarie 1815 într-un sat din apropierea Orlovului unde tatăl său era preot, astfel, din primii ani ai copilăriei sale petrecu mult timp în Biserică.

Studie mai întâi la școala pregătitoare a orașului Livna, iar apoi la seminarul din Orlov, pentru ca între 1837 și 1841 să-și continue studiile la Academia Teologică din Kiev. În această vreme, mergând adesea la marea Lavră a Peșterilor unde odihnesc mai bine de 100 de sfinți, în inima sa începu a crește dorul de a-și închina viața slujirii Domnului. Astfel, chiar după terminarea cursurilor, îmbrăcă haina monahală.

La tunderea sa dimpreună cu alți frați în monahism, starețul lavrei Partenie le spuse:

– Voi, călugărilor învățați, care vă asumați diverse reguli, nu uitați că un singur lucru este mai de trebuință dintre toate: să te rogi, să te rogi neîncetat în mintea și inima ta către Dumnezeu.

Dascăl în școli

După obținerea licenței, fu numit director provizoriu al Școlii Teologice Sofia din Kiev, mai apoi fu director al Seminarului Novgorod și profesor și ajutor de inspector al Academiei Teologice din Petersburg. Continuă să citești →

10 ianuarie: CUVIOSUL ANTIPA DE LA CALAPODEŞTI (Viaţa, Slujba, Acatistul)

CUVIOSUL PĂRINTE, DE DUMNEZEU PURTĂTORUL,

ANTIPA DE LA CALAPODEŞTI

Image

FLORILEGIU BIZANTIN ÎN CINSTEA CUVIOSULUI ANTIPA DE LA CALAPODEŞTI

 

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

În Mineiul pe ianuarie, în 10 zile, tipărit la mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos, între sfinţii care se pomenesc atunci se află trecut şi Cuviosul Ieroschimonah Antipa Atonitul, cu viaţa sa pe scurt.

Acest fiu al plaiurilor moldovene, numit din botez Alexandru, a trăit în mai multe centre de evlavie ortodoxă şi a fost peste tot ca o lumină pusă în sfeşnic faţă de cei din jurul său. Cuviosul Antipa s-a născut în anul 1816, în satul Calapodeşti, comuna Dealul Morii, judeţul Bacău, dintr-o familie de clerici. La Sfântul Botez a primit numele de Alexandru Luchian. La vremea cuvenită, lipsindu-i darul pentru învăţătură, nu i-a rămas altceva de făcut decât să devină păstor. În singurătatea lui, în jurul turmei, cu timpul i s-a dezlegat însă dorinţa cunoaşterii slovelor şi se ruga lui Dumnezeu ca să-i dea şi lui darul de a învăţa. Totodată, nevoindu-se cu păstoritul, şi-a dat seama că sufletul lui tânjeşte după cele spirituale şi, în cele din urmă, s-a hotărât să părăsească turma şi să plece la mănăstire ca să se facă monah (1). Ca urmare, la vârsta de 20 de ani a intrat ca frate în obştea mănăstirii Căldăruşani, ctitorie a marelui voievod Matei Basarab (2). Continuă să citești →