ComiCultural

Tâlhackerul

Publicat pe iunie 6, 2014 Actualizat pe iunie 7, 2014

dedicat necunoscutului care mi-a harcea-parcelat

[email protected] 

și mi-a confiscat

comicultural.blogspot.ro  

E noapte. Aștepți, singur, în stație la 311, ultimul troleu. Doi indivizi apar de nicăieri și te abordează cu ”N-ai un foc?”.

N-ai. Cei doi mimează o degajare teritorială, dar, brusc, scot cuțitul și-ți sondează buzunarele după vreun Kafka, ediție de buzunar.  Tiraj epuizat, cititori fanatici.

Fără succes. Nervoși, se mulțumesc cu portofelul jerpelit, din care scutură blazați vreo sută de lei. Și un card de debit verbal, că oricum e expirat și n-ai niciun sfanț pe el. Card a cărui parolă nu ți-o vor extorca nici cu  forța argumentului, nici cu argumentul forței. Din respect de breaslă pentru negăsitul Kafka.

Am descris portretul idealist-romanțios al tâlharului extraline.

***

Am scris fantezia de mai sus ca să fac o trecere  lină către tâlhăria online la care am fost supus. 

***

Ți-ai conceput și tu un jurnal de gânduri cu pretenții de blog. Ai și o adresă de gmail asociată, că altfel nu te băga Blogger în seamă. Îți sacrifici zile și nopți, îi chițibușărești grafica, îți hărțuiești creierul după idei, scrii și ștergi, scrii și modifici, scrii și publici. Scrii.

Și, după 10 luni de libertinaj scriptic, într-o bună dimineață de 2 iunie, te trezești cu implacabilul mesaj pe ecran: ”Blogul a fost eliminat”. Adresa de mail este inaccesabilă. Încerci disperat toate variantele de parole utilizate de-a lungul timpului. Te suspectezi de amnezie temporară (versiunea soft), te ciupești de taste – să fii sigur că laptopul nu e-n transă. Nimic.

De fapt, ce ai pățit? Un internaut te-a hackerit. Și nu s-a mulțumit să dea iama prin curtea ta în căutare de bunuri și alte valori. Ți-a confiscat și curtea, și casa. Și dacă era nevasta prin preajmă, fii sigur c-o heckărea și pe ea (ca să mă exprim galant).

Ăsta nu se încadrează la niciuna dintre formele penale ale infracțiunii de furt. E mai mult decât atât.                                                                      

E violare de domiciliu. E violarea secretului corespondenței. E și furt.

Dar e și furt calificat, pentru că este comis împotriva unei persoane aflate în imposibilitatea de a-și exprima voința sau de a se apăra.

E și tâlhărie, pentru că mi-a violentat inteligența utilizată în scopul securizării adresei de mail/blogului.                                                              

E și piraterie, în calitatea mea de navigator vătămat în materie de interese.

E și distrugere, adică ”Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia”.  

E și tulburare de posesie, forma atenuată a deposedării căreia i-am căzut victimă.                                                                                                                    

Și-acum, heckăre!, aștept să mă contactezi, să-mi ceri și o sumă de ani petrecuți în fața laptopului contra repunerii mele în starea ”status quo ante”. Să te mai încadrez și la categoria perceptorilor de peșcheșuri.

Și pentru că toate aceste samavolnicii trebuiau (acceptat gramatical!) să poarte un nume, am hotărât să-”Ț”i zic 

Tâlhacker.

 Post-decriptum: Și nu mai trimite mesaje-pirat la prietenii de pe fosta mea adresă de mail, hoțobloggăre!…