fără putere într-o junglă a birocrației / cu reguli impuse de oameni însetați de putere: scopul scuză mijloacele

Astăzi am primit un email de la un cititor care a dorit să își păstreze anonimatul:

Singurul cabinet în care am văzut 2 sobe înghețate în sala de așteptare. Am văzut o femeie gravidă în luna a 8-a așteptând împreună cu fetița de 2 ani care tot zicea: “Mami, când mergem acasă ? Mami, mi-e frig !”. La care mama îi răspundea resemnată: “Du-te și mai fă o tură”.

Sacrificiul și umilința la care erau supuși românii se doreau estompate odată cu sângele vărsat al eroilor de la ‘89. Cu toate că astăzi, după 22 de ani, suntem deja în Uniunea Europeană și am luat împrumut miliardele de euro de la FMI parcă situația rămâne neschimbată.

După o oră de stat în frig pentru o amărâtă de trimitere nu știu la ce să mă bucur mai tare: că voi primi trimiterea sau că am intrat la căldură în sfârșit. Atunci îmi dau seama că de fapt există o altă ușă, a privilegiaților. Am rămas mască văzând un bărbat în floarea vârstei cu copilul intrând pe această ușă cu trei mărțișoare mari. Era primit, cu zâmbete pe față, nu conta că afară așteaptă în frig 6 bătrânei la 2 scaune – e drept că doar unul avea cârje fiind operat la picior și doar unul era cam palid.

Am rămas mască dându-mi seama că de fapt privilegiatul era chiar preotul satului. Adică omul care ne învață ce înseamnă moralitatea – bunele maniere, omul cu coloană vertebrală, intermediarul, omul lui Dumnezeu. Doamna doctor a consultat copilul iar eu stăteam rușinat uitându-mă la mărțișoare. La spovedanie mă uitam ca la Dumnezeu la el, spunându-mi păcatele la care el îmi răspundea: “îți iert și acest păcat”. Apoi gândul mi-a trecut la Macedonski, la acel tip de oameni care preferă prosperitatea în locul unei conștiințe curate apoi la Dreapta Judecată:

Şi pleacă drumeţul pe-un drum ce coteşte…
Pocit, şchiop şi searbăd, abia se târeşte…
Şi drumu-ocoleşte mai mult, tot mai mult,
Dar mica potecă sub pomi şerpuieşte,
O tânără umbră de soare-l fereşte,
Auzu-i se umple de-un vesel tumult,
Şi drumu-ocoleşte mai mult — tot mai mult.

Macedonski – Noapte de decemvrie