Sa invatam de la caini!

N-au trecut „decat” 38 de ani de la inregistrarea acestei scenete!

Si… culmea! E la fel de valabila si azi!

Cei ce-si uita (sau ignora!) trecutul sunt condamnati sa-l retraiasca! (De obicei partile rele ale respectivului trecut!)

O fabula extrem de actuala!

Multumesc lui Mihai Gadea pentru intrebarile pe care le-a adresat presedintelui Basescu in emisiunea Sinteza Zilei din seara asta, si pentru ca mi-a amintit de fabula asta! 

Reverente Maestrului Mircea Diaconu! Cel de „ieri” si, mai ales, cel de azi! 

In contextul actual,  ma intreb cat timp si cata libertate vom mai avea sa scriem pe bloguri? Adica sa scriem pe bloguri chestii din astea, care „denigreaza institutiile statului” si ameninta „integritatea” aceluiasi „stat”. 

In cat timp ni se va restrictiona (si) accesul la internet?

Si in cat timp, si cati dintre jurnalistii si blogerii „incomozi”, vor umple puscariile, din cauza de „contra institutiilor statului”? 

Se va reconditiona Inchisoarea Doftana si se va mari, ca sa incapem toti? 

Se va relua constructia Canalului Bucuresti-Giurgiu, avand ca forta de munca jurnalisti si blogeri de factura antibasesciana si anti PDL-iana?

Daca da… Sa ma pupe-n dos! 

Si-s prima care ma inscriu pe lista de excursie la „Canal” sau la „Doftana”! 

Si nu voi inceta sa spun ca ceea ce pregateste „guvernul” pentru noi, nu este decat un GENOCID, un pumn in gura, o sinucidere (consimtita) si asistata, si un jug pe care, nu-i asa? ar trebui sa-l purtam pe umerii plecati, atat de jos plecati, incat buzele noastre sa pupe „condurul” tatucului!

Ei, bine, NU!

NU pentru asta mi-au murit prieteni, acum 20 de ani, la „partuza” data de Iliescu!

Si… „sa mor EU” daca-l las pe Basescu sa-si bata joc de viitorul copilului meu, asa cum si-a batut joc vechiul… „escu”,  de viata mea! 

Eram prea tanara ca sa-mi puna „ei” calus la gura, acum 20 de ani! Acum… dictatura lor e prea „in fasa” ca sa poata sa-mi puna mie calus!

Coloana mea e dreapta si rezistenta. Si gura nu mi-e obisnuita cu zabala! 

Si timpul, si… timpurile, sunt de partea mea! Si nu-s singura in lupta asta! 

Si-om vedea! Care-pe care!

Ne povesteste Ionut.

Writeman, pentru al sau B-cafe, i-a luat lui Florin Chilian un interviu.

Interviul il puteti vedea aici.

Banc primit astazi pe mail.

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îl luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”. 
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni 
mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

Trebuie neaparat sa vedeti interviul pe care Writeman i l-a luat lui Florin Piersic, pentru b-cafe!

Nici de aer n-ai nevoie! Respira Piersic pentru tine! Respira, inspira, spune, povesteste, joaca (si te joaca pe degete). Esti cand in azi, cand in ieri cand erai prunc, cand in alaltaieri, pe cand nu erai, dar erau altii, mari altii despre care, poate, nici n-ai auzit! Dar ii reinvie Piersic pentru tine! Si te face sa-i „vezi”, sa-i „auzi” si sa-i iubesti! Si sa-i respecti! Si sa-ti fie dor de ei, traind dorul pe care Piersic ti-l induce prin amintirile, vorbele, gesturile si sclipirile ochilor si memoriei lui! 

Multumesc, Florin Piersic!

Multumesc, Robert Antonescu!

* Fotografia e preluata de pe b-cafe si  e facuta de Robert.

Autorul moral al acestei postari este Lupu’ cu pitic, cu al lui „Nea Ilie”.

Suna azi telefonul fix de la banca. Raspund eu si, inainte sa apuc a-mi spune poezia: „Buna ziua! Aici Banca X. Cu ce va pot ajuta?” sunt luata repede si fara introducere:

– Reprezentantza Pe…ot? As avea nevoie de niste piese de schimb!

Eu: – Nu, suntem Banca X. Piese de masina n-avem… Dar va putem oferi un card de credit avantajos!

El: – Nu, multumesc! Si eu… tot intr-o banca lucrez!

EU: – Aaaa! Colega! Si care e perioada de gratie la cardurile voastre de credit?

El (usor ezitant): – Pai… atat!

Eu: – Deci v-am luat! Suntem mai tari! Noi avem… atat! Nu vrei sa-ti fac un card?

El: – Nu. Dar poate vrei tu sa-ti faci card la noi! Ca uite! Noi avem avantajele X si Y pe care voi nu le aveti! 

Eu: – Nu! Ca voi aveti comisioane mai mari. 

El: – Ok. Scuze de deranj. Poate vom reveni cu alta oferta.

Eu: – Niciun deranj! Dialogul ramane deschis. La revedere!

Ca si concluzie… A fi angajat, pe timpurile astea, la banca, oricare ar fi aceea, inseamna ca deja esti un robotzel cu creierul (pe care l-ai avut candva!) spalat, si reprogramat sa vanda produsele bancii!! In orice situatie, in orice context! 

Omul cauta piese de schimb pentru masina! Nu puteam, oare, sa-i spun din prima: „Ati gresit numarul”???

PS: De cateva luni joc Grepolis. Un joc interactiv, on line. Stiti voi! Aliante, interactiuni intre membri, cunostinte noi. M-am surprins incercand sa vand produsele bancii, colegilor din Alianta!!!  Nu stiu cum sa-mi caracterizez gestul! Deformatie profesionala? Sau un (fost om – cu, candva – creier!) robot cu  sarcini trasate clar, de programatori iscusiti??

Suntem generatia „Sclavilor Moderni”.  Si ni s-a indus sa ne si placa! 

Cand cineva va apeleaza din eroare… va rog eu!  Spuneti-i sincer: „Greseala!”

O faptura frumoasa si gingasa. Doua sprancene, ca doua semne de intrebare culcate pe burta. Doi ochi imensi si incredibil de tristi! Ma priveste in fata, murmurand versurile unei melodii… Ma priveste? Mai degraba se priveste pe sine! Doua lacrimi ii spala ochii si-i aluneca pe obraji. Una-i paraseste chipul, cazand undeva… cine stie pe unde? Cealalta i se strecoara in coltul buzelor, ca o picatura de apa vie. Si fata continua sa sopteasca versurile cantecului pe care-l ascult si eu… Acum plang eu! Un zambet printre lacrimi. Al cui? Al ei? Al meu?Ale cui lacrimi? Ale noastre! Si pleaca! Si vine din nou! Si plange! Intind mainile. Vreau s-o imbratisez! 

Si palmele mi se lovesc de monitor… 

Maria Dinulescu… s-a jucat cu sufletul meu!

In videoclipul melodiei Viata ca o curva, de pe albumul AUTISTUL, al lui Florin Chilian.

In sfarsit, vine! Autistul! Cel mai nou album al lui Florin Chilian se afla pe ultima suta de metri!

Maria Dinulescu va aparea in videoclipul Viata ca o curva, piesa inclusa pe acest album. Sursa.

Abia asteptam lansarea. Luna asta! Da?