Arhivă | iulie 2010

Vrei tocuri? Iti dam! In gura!

ImageJurnalisti cretini si articolele lor idioate.  Aici

Am citit ceea ce incerc sa comentez, aici

Am spume la gura si nu-mi prea iese faza cu comentatu’! Pentru ca, uneori, chestiile pe care le citesti, mai ales in publicatii de prestigiu, te lasa nu numai fara cuvinte, dar si fara aer!  Voma care ti se aduna in gat citind astfel de aberatii, neputand a o deversata pe fatza „jurnalistilor”  care scriu o astfel de cretinatate, in general o inghiti, si-ti otraveste sufletul!  Eu, azi, n-am de gand sa inghit afirmatiile cretine ale acestei „jurnalizde” de rahat! Iar eu, o umila functionara din Romania, in care Udrea e un cacat cu motz pe tocuri inalte, o invit pe Doamna Joan Smith sa vina, sa traiasca un timp, ca simplu cetatean onest in Romania, sa inghita toata umilinta pe care o inghitim noi, majoritatea, de la dejectiile umane care ne conduc, si a caror reprezentanta cu motz si Vuiton e „Madam Udrea” pe care o linge-n… tocuri!  Sa vina Joan Smith in Romania! Cizmele de cauciuc i le dam noi, ca suntem un popor milos si saritor, cand apropiatii nostri sunt la necaz. Burka ar fi de dorit sa si-o procure singura! Si s-o si poarte, cand vine in Romania! Nu din alt motiv!, ci doar ca sa nu fie recunoscuta ca semnatara a articolului in care: „Explicând că Udrea este ministru al Turismului în România, ţară afectată de inundaţii, şi că a mers în satul Săuceşti cu 20 de tone de ajutoare, între care şi ciocolată şi cutii de pantofi cu tocuri înalte, Smith afirmă: „Sper să găsesc pe cineva ca ea, dacă voi fi afectată vreodată de un dezastru natural”. Ca, daca o recunoastem… ii dam noi atatia pantofi cu toc (in degetele cu care tasteaza cretinisme!) incat n-o sa mai aiba nevoie de manichiura vreo 50 de ani, pana-i cresc alte degete!  „Autoarea articolului spune în încheiere: „Sincer, aş prefera să trăiesc într-o ţară modernă unde victimelor inundaţiilor li se oferă pantofi cu toc, decât într-o ţară în care se aşteaptă ca ele să se ascundă sub văluri cenuşii. În lupta istorică dintre burqa şi pantofii cu toc, sunt categoric de partea pantofilor”.”  Vino, Duduie, incoace! Iti dam noi Tocuri! In GURA!

Această intrare a fost publicată pe iulie 18, 2010. 4 comentarii

Intamplare, intamplare… Cat esti de… intamplatoare?

Exista in viata clipe, momente aparent banale, care-ti pot schimba viata. Si pot influenta, intr-o mai mare sau mai mica masura si viata altora. Am ajuns la o varsta – care nu stiu in ce masura mi-a adus intelepciune -, dar  mi-a adus suficienta experienta de viata, ca sa pot emite, din prisma propriilor mele intamplari traite, ca nimic nu este intamplator! Exista niste „ceva-uri” care trebuie sa se intample!

In toamna tarzie a anului 2003, spalam vase. Al meu sot, Ionut, venit (nu mai stiu prin ce minune!) mai devreme de la serviciu, ma roaga sa vin langa el la calculator, ca sa ascult  3 cantece „care sigur or sa-ti placa!” Le „capatase” de la un prieten. Fix dispozitie n-aveam de auditii muzicale!, cu mainile clabucite, trebaluind prin chiuveta! Ii spun ca am treaba. Ma lasa in „clabuci” si da sonorul la maximum! 

URSITOARE! 

Nimeni nu te asteapta, 

nu mai privi in urma.

Ti se arata drumul,

hai! calca pedala!
Te chem in furtuna…

IUBI

Iubi, iubi..ai! ai, ai! ai… ai instinct de gospodina

Simt ca vine luna plina! …daca nu plec ma transform!

LUMI ALBE

Se face praf… lumea
Se face praf… lumea
Lumea mea se face praf!

Nu-mi amintesc cum am ajuns din bucatarie in dormitor, langa calculator! Ma amintesc doar, pe-un colt de pat, framantand in maini prosopul de bucatarie, si intreband: „Cine e asta? Cine canta??”

Printr-un complex (fericit) de intamplari (intamplari??) , Ionut are ocazia sa-l cunoasca pe „ala” si sa-i faca niste poze pentru un videoclip: „Cantecul avocatului” (Termopane). 

Mai trec niste luni, si „Zece Porunci” apare! Si eu sunt prezenta, alaturi de Ionut, la lansare! Atunci l-am cunoscut pe „Ala”! Pe Iubi! Pe Avocat! Pe Termopane! Pe Chiar daca! Pe Zece! Si n-am putut sa-i spun mai mult decat atat: „Imi dai voie sa te pup?”  Mi-a dat voie!

Iar lui Ionut i-am zis: „Prezentarea grafica a urmatorului album al Omului asta, TU i-o faci! Pentru ca merita! Pentru ca meriti!” 

Ceea ce… s-a intamplat! Pentru ca s-a „nascut” AUTISTUL!

(Ce minunata prietenie s-a inchegat intre noi, ce clipe, ore, zile minunate am petrecut impreuna, ce discutii in contradictoriu, ce suparari si impacari, ce tensiuni, temeri  si emotii… nu-s capabila sa vi le spun in cuvinte! Uneori cuvintele sunt prea sarace, cand e vorba de comunicare!)

AUTISTUL exista! Traieste! Respira! Si, cu siguranta, Inspira! 

Lansat pe 29 iunie la Plaza Romania, intr-un mod poate prea modest pentru valoarea lui, el este pentru voi, langa noi, si asteapta. 

VA asteapta! Cu sufletul, cu inima, cu gandul deschis! Sa-l ascultati, sa-l intelegeti, sa-l traiti. Nu vrea decat sa va bucure sufletul!  

ImageSa va intre in viata si sa-i dati, la randul vostru, viata!

Un Autist de… Zece!

Pe 29 iunie, la Plaza Romania, Florin Chilian a lansat  albumul Autistul.

Ionut a fost acolo si a filmat. Iata aici o mica parte.

Asteptam si restul!  Adica inceputul! 😀

Later edit: Va rog sa va uitati la cei doi tineri indragostiti! E ZECE pe buzele lor! In privirea lor! In suflet! 

Un ZECE si de la mine, pentru ei!

Later edit 2: Iata, in sfarsit, si… inceputul! 😉

Această intrare a fost publicată pe iulie 5, 2010. 2 comentarii