Imbatranind… devin… din trup, poezie!

Sunt mai interesata ca tu sa ma afli

Decat ca eu sa te stiu…

Cand iti vin intrebari, intreaba-mi-le!

N-am certitudinea ca voi sti raspunsul!

Dar stiu ca nici tu nu stii intrebarea

La care ti-ai dori sa-ti raspund.

Tu insuti esti un ghem de-ntrebari.

„ram pa pam, ram pa pam” e raspunsul.

Singurul pe care ti-l dai! E greu!

E greu sa vezi poezia din oameni

Cand numele tau e raportul

Dintre perimetrul si diametrul unui cerc.

Fiecare persoana posesoare de ovare viseaza, inca din frageda pruncie, la “Rochia alba de Mireasa”, la Fat Frumos calare pe-un cal alb (la balega aferenta nu se gandeste, parol!) si, desigur, la NUNTA! Niciuna nu se gandeste la eventualul rahat de dupa. Vorba glumei: “S-a-ncheiat casatoria, se fini la comedia!”

Toate lucrurile care se intampla “in mod normal” unei posesoare de ovare, mie nu mi s-au intamplat! Yes! Aplauze! Multumesc frumos! Am sa trec altadata in revista, spre deliciul (sau dezgustul) dumneavoastra  povesti din copilaria si adolescenta mea de fata… cu gandire si comportament suficient de masculin, incat propria mea mama sa aiba dubii in ceea ce priveste orientarea mea sexuala pana… hat! Tarziu! Pana am implinit 15 ani! Dar asta este din alt film!

Ceea ce vroiam sa va povestesc este despre ziua aia pe care nici-o fata n-o uita niciodata! Nici eu n-am uitat-o, dar din alte motive decat celelalte fete!

Cand am fost eu Mireasa… Ohoho!! Aveam deja un copil de 6 ani, dintr-o fosta casatorie civila. Care casatorie crapase cu succes dupa un an, din cauza de… acnee! Si la mine, si la el, fostul. Mie mi-a trecut brusc acneea din cauza de hormoni de sarcina… juvenila as putea spune. Lui nu. Pentru ca e cunoscut faptul ca, la barbati, acneea trece mai greu pentru ca ei se maturizeaza mai greu. Sau niciodata.

Revenind… “Trecut-au ani si ani de zile” si l-am gasit pe actualul. Care actual era pe atunci cu 17 ani mai “jun” decat acum, poate mai frumos, cu vreo 30 kile de mai tanar, dar la fel de defect – in sensul bun al cuvantului.

Toate fetele -de acum si pururea- viseaza la o cerere in casatorie intr-un loc de basm! Local select, muzica in surdina, sampanie si inel de logodna-n cutiuta de catifea… (sau ascuns in prajitura, ca sa-si rupa dintii-n el de inel). Ah! Si lumanari parfumate! Sa nu uitam de ele, de lumanarele! Romantic… Pfff!

Evident, la mine a fost altfel! Convietuiam in concubinaj consensual (cine dracu stia pe vremea aia ca asa-i zice?) de vreo trei ani cu… Fatul Frumos. Si. ajun de Craciun fiind, am luat trenul de la Ploiesti la Buzau, de unde trebuia sa luam o RATA (expicatie pentu cei tineri: o hardughie de autobuz daramat) care sa ne duca aproape de satul in care locuiau Imparatul Ros si a lui soatza. Recte parintii lu’ Fat! Intre ora la care a ajuns trenul in Buzau si ora la care pleca RATA spre imparatia lui Fat, era cale de vro ora! Si ma invita Fat la… o pizza si-o bere, intro carciuma de langa autogara. Atmosfera din bomba… mirifica! Linoleum pe jos, mese cu trei picioare, frig ca si afara, si un casetofon la care se auzea ceva muzica (nu manele, ca nu itrasera inca-n moda!). Siii… de unde scoate, de unde nu scoate -nici dansul nu mai stie!- Fat o vorba: “M-am gandit ca fam. X sa ne fie nasi la nunta!” Pam, pam!

Fac eforturi demne de o cauza mai buna ca sa-mi scot pizza de unde intrase fara sa respecte regulile de circulatie interna, trag muuult aer in piept, (de vreo cateva zeci de ori, daca-mi amintesc bine) si cu glas de primadona, atat de harjait incat am incrustat toate halbele din jur, il intreb: “Da’ ce-ti veni? Ca n-am vorbit niciodata de chestia asta!!” “Eh” zice Fatul. “vroiam sa-ti zic, de fapt, de fatza cu ai mei, dar m-am gandit ca e mai bine acum!”

S-a gandit bine!! Ca altfel… ramaneam vaduva (neagra) inainte de maritis! ) A! Inelul de logodna! L-am primit! La vreo trei ani dupa casatorie…

…

Si hai si pune de nunta. Eu atee. Fat, si el cam tot pe-acolo. Dar… rudele lui Fat, Regii si-mparatii din Satul Soarelui Rasare… nah. Cu doamne-doame. Nunta la Ploiesti, ca acolo vru Ileana Cosanzeana! Bani pe sponci, ca parintii erau bugetari. In fine. Incropim noi de-un meniu asa, mai pe sponci, la o cantina, unde urmau sa se adune, cu mic, cu mare, imparati si imparatese, paji si slujnice, rubedenii mii (vreo 50!) si stele faclii. Erata: doua lumanari anemice cu niste garoafe drept buchetar, ca asa era moda pe vremurile acelea indepartate.

Eheee! Dar urma Pasul cel Mare!! SLUJBA LA BISERICA! ) Si noi si Nasii eram, cu voia dumneavoastra, atei! Dar ca sa-mpaci si capra si varza, trebuia sa-mpaci puntea! Sau sa treci lupul? Eh… e vrarza-n capul meu, dar sper sa intelegeti dumneavoastra concluzia… Asa ca… Eu si Fat mergem la Biserica si stam de vorba cu Popa (tanar, simpatic. Profesorul de religie al fiului meu. Si… fix atat de credincioas ca ne-a inteles din prima!) “Parinte, noi nu le avem cu Barbosu’, Junioru’ si Fantoma… dar rudele noastre…”! “Am inteles!” zice popa! “Varianta scurta?” “Cat se poate de scurta!” “Ok. 20 de minute!” Si 20 de minute au fost! De ras cu lacrimi! De la muscatul (de trei ori) din piscot, din care, Fat infometat a muscat trei sferturi din prima, si cand sa mai muste de doua ori il pufnea rasul, de era sa-i umple popii camesa cu piscot semi-rumegat, si pana la Isaia Dantuieste… unde Fat era asa de pus pe dans incat popa a trebuit sa-i atraga atentia ca “fiule, inca nu e Perinitza! Aia e spre dimineata!”…

Una peste alta… a fost bine! Mai ales cand “m-a furat” un cleg, cu masina, si am fost urmariti ca-n filme de o alta masina care, la un moment dat ne-a blocat punandu-se de-a curmezisul pe sosea… Si din ea a iesit un ginerica turbat, a aproape smuls portiera de langa mine, si, dand sa ma traga afara, a urlat: “Asta nu-i nevasta mea!!!”. In timpul asta, Fat-ul meu bea coniace cu prietenii, la nunta din care tocmai fusesem furata! Ghinionul lui! M-am intors singura si n-am mai plecat! De 17 ani!

Si-am incalecat pe-o șa, si v-am zis de nunta mea!