Ti-am zis ca la noi in familie religia se rezuma la nunti si inmormantari, si botezuri. In rest… se incuia poarta casei cand venea popa!
Ce-i mai dracuia bunica-mea!!!
Bunica-mea facea pomeni. Fastuoase! Ca sa vada vecinii (carora le impartea) ca are cu ce! Ca e „bogata”. La ortodocsi, traditia e sa te duci dimineata la biserica, cu coliva si sa stai pana dupa slujba de pomenire, sa dai bani la popa sa-ti sfinteasca coliva. Sau sa chemi popa acasa, sa sfinteasca vasele cu mancarea de impartit. Bunica-mea facea vasele si impartea, fara sa mearga la biserica sau sa vina popa acasa! Ca „da-l la dracu’ de popa! Lasa, ca pomana asta s-o duce la morti si fara sa-l platesc pe-ala, sa improaste bale peste farfurii! Si oricum VECINII n-or sa stie ca pomana nu e stropita de popa! Nu li s-o pune mancarea-n gat!”
De fapt… pe bunica n-o durea nici in cur de religie. Trebuiau vecinii SA STIE ca ea e bogata si ca are de unde da de pomana! (Pe de alta parte, isi lua injuraturi de la bunicul!!! Ca el manca supa din oasele de pui, de la friptura care fusese impartita la vecini! Carne nu apuca… Macar se bucura de coliva (preferata lui! Macar bunica avea prevederea de a-i pastra niste coliva, ca altfel avea in casa scandal monstru!).
Asa ca tataie manca supa si coliva… Vecinii mancau friptura, pilaf, icre, branza, masline, salam, chec, cozonac, coliva, vin…
Facea mamaie niste… platouri! Nu farfurii erau alea cu pomana, ci platouri!!
Exact! Trebuia sa-si pastreze un statut social! Fusese fata de burghezi, nevasta de burghez! Comunistii le-au luat totul! Numai mandria bunica-mii nu! Bunicul s-a angajat functionar dupa ce i s-a confiscat via, ateliereul de croitorie, hotelul, pamanturile, casa, ferma. Bunica-mea a ramas tot cu coada sus, si „casnica”.
Manca si ea… zgarciurile de la oasele de pui, din fripturile pe care le dadea de pomana…
Eh… Orgoliul unei femei nascuta cu avere, casatorita cu avere, si… scapatata. Niciodata nu s-a impacat cu conditia sociala la care comunismul o fortase sa ajunga…
Pai… Bunica de care-ti zic si bunicul de care-ti zic… au fost parintii adoptivi ai mamei mele.
Bunicul a fost un tata pentru mama si un bunic pentru mine. Bunica… a fost o „mastera” si pentru mama, si pentru mine. Oricum! Cu mine s-a purtat muuult mai bine si mai frumos decat cu mama.
N-au putut avea copii. Bunica-mea era cam… rahitica. A fost o femeie frumoasa, slaba, dar cam fara tzate, fara forme feminine. N-a putut avea copii. Bunicul iubea copiii la maximum. Bunica nu. In anii 1942-43, erau bogati. Aveau hectare de vie la tara, conac, microferma. La oras, unde stateau 6 luni pe an, aveau un mic hotel si un atelier de croitorie pentru barbati. Bunicul le administra. Bunica avea o croitoreasa care-i facea rochiile. Croitoreasa avea o fata de 1 an. Blonda, cu carlionti in cap. Croitoreasa venea sa probeze pe bunica rochiile pe care i le facea. In timpul asta, bunicul se juca cu fetita blonda, si o purta in carca sau o tinea pe genunchi. Croitoreasa venea cu copilul, pentru ca sotul ei, svab (neamt) era in puscariile comuniste.
De unde, daca a iesit vreodata, nu se stie unde a ajuns. El era pietrar, a sculptat balconul catedralei din Ploiesti. Nu stie nimeni daca a iesit vreodata din puscarie, si pe unde i-or zace oasele.
Ei… Si copila asta, era rahitica. Avea o burta enorma, ca era hranita cam numai cu mamaliga… Si bunicul se lipise de copilul asta si copilul de el. Si a intrebat-o pe croitoreasa daca e de acord sa-l dea spre adoptie. Si croitoreasa a fost de acord! Bunica-mea, nu prea. Dar bunicul a zis bunicii: „Pai daca nu esti in stare sa-mi faci un copil, atunci adoptam fata asta!” Si asa a fost. Desi… bunica-mea… n-a prea vazut-o cu ochi buni pe mama niciodata…
Eiii… Si e de povestit o gramada!!! Cum n-a iubit-o pe mama, dar a iubit fata unui frate, pe care a crescut-o de la un an, si cat pe ce sa-i dea totul, si mama sa nu ramana cu nimic… Nu poveste! Un roman foileton!!
Fratele bunica-mii era un alcoolic. Vanduse cam tot ce putuse din casa mamei lui (strabunicutza mea, o dulceatza de femeie, e si aici de povestit!) si lasase gravida o… „femeie” (usoara), cu care a fost nevoit sa se insoare. Aia, cand s-a vazut maritata, a vrut sa faca avort. Bunica-mea a rugat-o cu cerul si pamantul sa nu avorteze, ca ii creste ea copilul. (La vremea aia mama avea 19 ani.) Si asa a facut.
Numai ca pe „minunata” Ristina” n-a adoptat-o, pentru ca bunicul s-a opus!
A crescut-o dar n-a adoptat-o. Cu toate astea, minunata Ristina, dupa ce a dat-o pe mama in judecata acum 13 ani, a tarat-o pe mama prin toate procesele si instantele, profitand de legi strambe si… ma rog! de contexte pe care ti le voi povesti candva, a vaduvit-o pe mama de jumatate din casa parinteasca, ce i se cuvenea mamei pe drept, prin dreptul adoptiei legale!
…
Pai bunica-mea vroia un copil din sangele ei, mai!! Din „minunata” familie Prazu, neam de neam din Ploiesti!! Mama era fata unei croitorese si a unui neamtz pietrar, de cea mai joasa spetza! Saraci lipitzi! Ordinari!
Ei… si era mai bun copilul unui betziv si al unei prostituate… dar era de-un sange cu ea, bunica Prazu!
I-a dat Ristinei to! Ristina a crescut cu mine, cu noi in casa aia pe care ti-am aratat-o. Care era impartita in doua. Eu cu mama si tata, doua camere (una functionand si ca bucatarie, si o baie. In cealalta parte de casa (erau intrari diferite si corpurile de cladire despartite) erau 4 camere, doua bucatarii si doua bai. Acolo traiau bunica, bunicul si Ristina. Mama, eu, n-aveam acces acolo, sau chei. Nu intram decat daca era cineva acasa.
Ristina a avut tot! In afara de adoptie. Poveste lunga… Cert este ca… Dupa ce bunicul a murit, (Ristina era deja maritata cu un nomenclaturist din Balati, super bogat, ca numai dupa bani a fost ahtiata, mereu!), dupa ce bunica i-a dat tot din casa, bani, bijuterii, mobile, mama se imbolnaveste si intru cu ea in spital si o operez. Bunica avea deja dementa senila si nu puteai sa o lasi nesupravegheata! Ristina avea casa in Balati, cabinet personal de cevaologie ea, si cabimet de medicina de familie el, sotzul, si soacra sluga. Si merg si i-o las pe bunica in grija, merg disperata cu masina, 3 ore pana la Balati, 3 ore intors, mama la reanimare, fusese suspectata de cancer si operata de urgenta.
O rog pe Ristina sa aiba grija de aia care-a crescut-o, o luna de zile, cat o iau pe mama dupa operatie la mine, sa se puna mama pe picioare.
Inchid casa aia (o stii), o cheie o aveam eu, una i-am lasat-o bunica-mii in portofel, langa acte si bagajele cu care am lasat-o la Balati.
Dupa o saptamana, ma suna un var de-al meu, care statea vizavi de casa aia. Si-mi spune ca a venit Ristina si a lasat-o pe bunica (dementza senila, da??) in casa, i-a lasat mancare pentru doua zile, si a trecut pe la var sa-i zica sa-si mai arunce el un ochi, sa vada ce face aia batrana, si sa „ma ajute, pe mine si pe mama” cu supravegherea, pana se pune mama pe picioare, si se intoarce acasa sa aiba grija de batrana! Ca ea n-o poate tine! Ca are copii de crescut (aveau vreo 12-14 ani atunci copiii, fi-miu 13. Si la ea acasa n-are cine sa se ocupe de femeia care o crescu-se.
Nici macar asta n-ar fi fost o problema… Ca ne-am descurcat. Dormeam acolo o noapte eu, o noapte fi-miu, era si varul care trecea pe acolo, si femeia cu care era varu-meu pe atunci. Am mai platit si o femeie de statea ziua cu ea… ne-am descurcat.
Dar… trebuia sa vindem casoiul! Se darama pe noi. Fusese expropriata pe vremea lui Ceasca, cu foarte putin inainte de revolutie, si acele exproprieri au fost atacate in instanta. Dupa revolutie, in nebunia aia si vidul ala legislativ, bunica-mea apucase sa-i dea pe acte jumate de casa Ristinei, in conditiile in care bunica-miu era bolnav de Altzheimer, un medic contestase capacitatea de discernamant al lui bunicu’, alt medic semnase ca e perfect lucid… Eh… In fine! Actul de donatie n-a mai fost valabil, pentru ca, atunci cand mama a vrut sa vanda cacatul de rest de ce mai ramasese pe numele ei din casa, s-a constatat ca toate actele facute de bunica si bunicul nu mai sunt valabile, pentru ca, dpdv legal casa figura ca expropriata de comunisti. Si da-i procese cu statul! 8 ani!
Mama, ca unic mostenitor, castiga dreptul de proprietate pentru toata casa, toate celelalte acte incheiate dupa expropriere devenind nule de fapt si de drept. Si mama face intelegerea cu un cumparator, sa vanda casa in trei rate. Si (evident ca proasta de mama) sa ii dea Ristinei o treime din castig, ca, nah! A crescut-o bunica-mea!
Numai ca Ristina o da in judecata pe mama, si pretinde jumatate din casa, cu avocati grasi, platiti gras, ca, na! Ea medic, cabinet particular, barba-su mostenitor de nomenclaturisti, bani cacalau, au 2 case de vacanta si vreo cateva apartamente in Balati…
Na… si procesul s-a taraganat, a fost chemata mama si la procuratura, pentru o asa zisa marturie mincinoasa… Ala care cumpara casa si daduse deja avans, a micsorat pretzul… a mai durat tot cacatul asta vreo 3 ani… Din toata casa aia cu 8 camere (P+mansarda)… ne-am ales cu fix 600 de milioane, eu si mama (480 a costat acasa3), si Ristina cu 500 de milioane, i-ac-asa, pe degeaba!
A! Si… inmormantarea bunica-mii! Tot cu banii mei am facut-o!Cu prieteni care m-au ajutat cu BCA-uri sa repar cripta, s-o bag acolo, pomana n-a avut, isi daduse singura de pomana, zeci de ani, ce nevoie mai avea?? Am negociat cu un popa si i-am dat si aluia putin, n-a avut pretentii! Si a venit la inmormantare si Ristina! Nici cu curul nu m-am uitat la ea, nici eu, nici mama. De ce o fi venit? La baba aia pe care-o aruncase ca pe-o carpa? Sau ca sa ne priveasca pe noi cu satisfactie? Evident ca n-a dat niciun ban.
Poveste de viata, ce sa zic? De cele mai multe ori, praful se alege de tot!
Noi sa fim sanatosi! Si le-om duce pe toate!
Functionara's Blog 
