Asa cum numai Viorel Ilisoi poate sa scrie! Multumesc, maestre!
Oceanul din iaz si pisicile copilariei. Si Neil Gaiman
Oceanul de la capatul aleii. Neil Gaiman.
Ce minune de carte!
De mult n-am mai citit o carte fantasy cu atata viteza si cu atata placere a lecturii!
E fantasy si… E cate o bucatica din amintirea copilariei fiecaruia dintre noi! Fricile, spaimele din copilarie, ale mele, ale tale, ale noastre! Sunt toate aici!
Si mai e si adevarul ala! Faptul ca „matur” nu inseamna nimic. Nimic in afara faptului ca suntem mari, parem siguri pe noi, parem a sti ce facem, ce vrem! Si, in fond, sub aparenta „maturitatii” suntem tot niste copii plini de frici. Fricile au ramas! Nu ne mai e frica de intuneric, de fantome, de morti. Dar tot ne e frica! De viitor, de ce se va intampla, de deciziile noastre luate (daca nu-s bune? Daca nu e corect ce fac?)!
In cartea asta, Gaiman reuseste sa ne oglindeasca pe noi, copii sau maturi. (In fond… care-i diferenta?) Fricile raman, la fel de acute! Doar „motivele” fricii se schimba, pe masura ce imbatranim.
Nu scapam niciodata de frici! Mai mari, mai mici… Frica… pana la urma nu e rea! „Frica pazeste pepenii” se spune.
Cartea asta… te cam „zguduie” un pic. Dincolo de fantasy, de imaginatie, nu spune decat acest mare adevar! Indiferent de varsta, frica ramane. Indiferent de varsta, copilul din tine, cu fricile lui cu tot, nu moare niciodata!
A ti se aduce un Ocean intr-o galeata, sa te cufunzi in el, cu tot cu cizme, sa respiri apa sarata si sa vezi Adevarul, cu ochi primordilali, avand revelatia faptului ca stii totul… Si dezamagirea ca ai uitat totul… cand ai iesit din Ocean… pe malul Iazului… la fel de uscat ca inainte sa pasesti in galeata… Dar mai bogat cu faptul ca ai AFLAT ceva ce… ai uitat, iesind… Ce metafora!!! Ce minunata metafora!
Si intoarcerea la Ocean… La acel „intre a nu fi si a fi”; si promisiunea unei reveniri, intre doua lumi… Si viziunea adultului despre propria copilarie, si granita perceptiei dintre ce a fost real si ce-si inchipuie (aminteste) ca ar fi fost real (sau nu?).
Ce exercitiu de imaginatie! Autorul obliga cititorul sa faca un sport al mintii! Efectiv te obliga sa-ti aduci aminte de spaimele copilariei, de fanteziile copilariei, de frici si aspiratii! Si te duce din copilarie in maturitate, si-ti fute o palma! Ca sa nu te mai crezi matur si fara frici! (Sa recunosti ca minti daca sustii asta!)
Si-ti demonstreaza ca toate iluziile referitoare la ceea ce „esti”, toata „maturitatea” ta, sunt un cacat, o chestie falsa! Esti, de fapt, acelasi copil de 7 ani, numai ca nu mai ai ochi sa vezi ce vedeai atunci! Nu mai ai ochi sa visezi! Sa traiesti povestea! Sa Speri!
Ti-au ramas doar fricile. Si… moartea!
Sau… pentru cativa dintre cei Alesi… Oceanul
PS! Am uitat sa amintesc despre pisici! Nu-i bai! Cititi cartea! Negra cu pata alba dupa ureche va asteapta! Pe perna! 😉
Painea noastra cea de… la Masina de paine
O reteta perfecta pentru painica la masina de paine:
330 ml de bere calduta, o lingurita de sare, doua linguri de ulei de masline, 610 grame de faina alba, 25 de grame de drojdie proaspata, o lingurita de zahar. Seminte (in, dovleac, mac). Trei fire de ceapa verde, tocate marunt.
In cuva masinii se pune berea incalzita, sarea, uleiul de masline. Peste ele se pune faina, netezind-o si facand in mijloc o usoara adancitura. In adancitura aia punem drojdia pe care am frecat-o cu lingurita de zahar, pana a devenit lichida.
Fixam masina de paine la programul 1, Basic (cel de 3 ore), si programam la „paine rumenita”. Dupa o ora, cand masina incepe sa „tzipe”, aruncam in aluat semintele si ceapa.
Dupa inca doua ore, ne rezulta frumusetea asta!
Pofta buna!
Vis cu cercei din piane rosii
Floricai Hanganu, o prietena virtuala cu care nu m-am intalnit decat in vis. Si pe FB.
Am visat azi noapte ca eram in fosta mea curte, la fosta casa, in compania ta. Si n-aveam tigari Camel. Si tu aveai! Mai multe pachete, dar tigari fara filtru. Si in pachete cum erau tigarile Carpati candva! Si erau minunate!!! Si mai aveai o punguta de hartie (din aia de cadouri) in care aveai o minunatie de cercei cu surub, in forma de piane cu coada, rosii, cu clape albe si negre (ca pianele privite… de sus, si se prindeau de urechi). Si o brosa sub forma de foarfeca, de dimensiunea unei forfecute de unghii, facuta din inox. Erau superbe bijuteriile alea!!
Nu ma intreba de unde pana unde… In fond… noi doua nu ne-am intalnit niciodata in viata reala! Dar in vis… 🙂
Fataaa!!! Nu-mi dai mie cerceii aia… piane? Si inca un pachet de Camel? Ca si eu ti-am dat azi noapte suc de portocale! (Si-mi reprosam, in vis, ca am uitat sa cumpar bere…)
Misto vis! Mi-a placut! Mi-a ramas inima la cerceii aia! Piane rosii cu parfum de Camel…
Nu e dac precum tiganu’ si nici get ca indianu’
Bai, tovarasi! Dragi oameni buni! Stimate minti netede!
Imi face placere sa va ofer spre lecturare DOVADA faptului ca… dacii, getii, tracii (si – mai mult ca sigur! – si dracii!) au fost, daca nu leaganul civilizatiei universale, macar leaganul civilizatiei europene si, de-acum fara urma de indoiala, asiatice!!! Iata DOVADA:
http://www.sursazilei.ro/asia-80-000-000-de-oameni-vorbesc-limba-romana/
Asadar… nu-mi ramane decat sa-l cert pe prietenul meu indian (https://functionara.wordpress.com/2011/08/22/indian-in-romania/), originar din Punjabi, pentru faptul ca NU stia o boaba romaneste cand a venit in RO acum 12 ani… Cred CA NU-SI CUNOASTEA LIMBA!!
Acum o cunoaste! Sunt sigura ca acum, cand se va duce in vizita acasa, in Punjabi, se va intelege mult mai bine cu rudele lui, urmasii vechilor daci!
Te doare mintea!!!
Ce noroc pe mine!
In seara asta m-a muscat un caine maidanez. Nu, nu l-am provocat. Treceam agale pe strada, butonand la telefon. Nici macar nu l-am vazut cand a iesit ca o sageata de sub o masina, m-a compostat de pulpa (noroc cu cizmele groase si inalte, ca n-a ajuns la carnitza!) si apoi a fugit. Am apucat sa vad, pe urechea-i falfainda, crotalia verde, de animal sterilizat. Ce noroc pe mine!! Daca nu era castrat… putea sa ma si f***a!!!
In mintile in care nu exista simtul umorului… exista simtul omorului!
Fragment de discutie. Despre tata, morminte si ambitii postume
Satul ala in care am fost de cateva ori cand eram copil, exista. Acolo s-a incapatanat tata ca vrea sa-l ingrop. Na! N-am mai fost acolo de 11 ani, de cand cu inmormantarea. Probabil ca nici n-am sa mai ajung vreodata. De ce m-as mai duce?
Satul in care a tinut mortis tata sa fie ingropat, era, acum 11 ani, fix ca acum 40. Noroaie pana la brau si mizerie si saracie. Si… nici nu cred ca as mai nimeri drumul pana acolo!
Rahatul asta de sat de care-ti spun e pe undeva inspre Bucuresti, dar mai pe ocolite… Ses de-ala fara copaci, fara nimic… De ce m-as mai duce acolo? Si are si un nume cretin, parca predestinat! OLOGENI Cred ca acum e in judetul Ialomita. Sau nu? Dracu’ stie! Cand eram eu copil apartinea de Prahova.
Da… Acolo a vrut tata musai sa-l ingrop! Na! Ca sa fie cu ta-su si cu ma-sa! Si tata un cap patrat…
Mai, dar cred ca la tata a fost o razbunare! Postuma!
Tatal lui tata a avut un frate. Si Bunicu’, adica tata lu’ tata si frate-su au pus bani multi si au facut un di-tai cavoul, in cimitir (care e in curtea bisericii din Ologeni), la loc central, foarte aproape de biserica! Zona 0! VIP, adica! Cavou de-ala cu 6 cripte, cu cruce de piatra, cu cacat de-ala de acoperis de tabla care gliseaza pe şine, ca sa-ti permita sa cobori la racle. Ceva de „vis” pentru ologenarii care n-au decat o groapa in pamant si o cruce de lemn la capatai…. Numai ca… Bunicul, tata lu’ tata… nu l-a avut decat pe tata, si tata doar pe mine… (desi a platit juma’ de constructie). Fratele bunicului a avut trei copii, 7 nepoti si dracu’ mai stie cati stranepoti…
Asa ca… cred ca tata a tinut sa ocupe un loc acolo, aseeea, de-al dracului! Ca sa tina un loc ocupat!
Ca altfel… stii doar! Avea loc liber la Viisoara, ala pe care mi-am facut acte in ianuarie trecut. Si la Viisoara avea tot confortul, statea singur in garsoniera, fara ma-sa si ta-su la picioare, si restul de rude peste el (ca e ingropat la parter – ca sa zic asa – desi mai degraba ar fi potrivit sa spun ca e ingropat la subsol, la demisol si la parter fiind cazate alte cadavr rubedenii!)!
Ca, tata,la cat era de zgarcit, e foarte posibil sa fi dorit sa fie ingropat acolo, doar ca sa ocupe un loc, in detrimentul celorlalti (multi)!
Nu uita ca tata era si zgarcit, si contabil!
Ia-l acasa! Un Doctor de Martisor
Pentru ca e ziua mea si pentru ca si blogul asta merita un martisor (si l-a primit!), va ofer si eu, cu drag, unul! Acelasi! Pe care merita sa-l luati acasa. Sau sa-l daruiti cui va e drag!
Și pentru că… Mărțișor
Transmit pe această cale un călduros „La mulți ani!” de Morțișor tuturor enoriașelor pupătoare de moaște.
Functionara's Blog 
