Anul și luna încep cu o nouă imagine doritoare de poeme:

Autorul fotografiei: Ferit Temur. Propusă de: Cezar F. Ciobîcă. Jurizarea va fi făcută de: Ioana Dinescu.

Așteptăm poemele până la data de: 20.01.2026, pe adresa: [email protected].

La mulți ani!

Juriul Cezar are cuvântul!

bătrâna oarbă –

în lucrul de împletit

niciun ochi scăpat

Autor: Mirela Brăilean

     Dacă privești cu destulă atenție și cu oarece implicare afectivă imaginea oferită/dată, n-ai cum să nu observi că umbra generoasă a unui arbore secular (probabil un stejar, quercus sessiliflora) este proiectată artistic pe o construcție impozantă (de ce nu, o veche cetate medievală), acoperind-o asemenea unui macrameu de proporții impresionante. 

      Pornind de la aceste elemente, am făcut imediat legătura cu textul de mai sus, care, după părerea mea, se pliază cel mai bine și cu atmosfera de wabi-sabi degajată subtil, și cu aceea de yugen ce face referire la misterul însingurării care te învăluie și te provoacă să analizezi elementele din peisaj, animate ori inanimate (cetate, arbore, bătrâna) ca martori-cheie la fel de fel de întâmplări petrecute demult și aflate într-un întuneric placid,  parțial sau total…

     Femeia, bătrână ca și cetatea, are ochi, dar aceștia nu mai văd deloc înspre afară, ci numai înspre interior, înspre acel univers lăuntric care a acumulat destulă experiență practică, dar și emoțională. Și cetatea este afectată, în felul ei, bineînțeles,  de ablepsie, fiindcă ochii care o însuflețeau sunt goi, stinși în muta vâltoare a altor timpuri…

     Ceea ce te atrage și te impresionează în partea a doua a textului este faptul că, în ciuda faptului că suferă de cecitate, femeia continuă să împletească obiectul de artizanat respectiv, de parcă n-ar avea nimic, ceea ce demonstrează că această preocupare a devenit pasiune, artă instinctuală. În plus, în circumstanțele date, putem presupune că împletitul a devenit o formă de supraviețuire, de luptă împotriva depresiei, a pesimismului, a fatalității, dar și un mod constructiv de a se conecta la lumea exterioară și de a-și etala atât migala, măiestria, cât și forța interioară.

     Pe de altă parte, ultimul vers subliniază, printre altele, ideea de memorie încă fresh (neafectată deocamdată de Alzheimer, de pildă), de perfecțiune care, datorită automatismelor îndelung exersate, au dus și la crearea de lucruri de valoare, memorabile. Oricum, în cele din urmă, numai boala ori moartea o va face pe bătrână să greșească într-un fel, să scape vreun ochi…

     Una peste alta, imaginea și textul, într-o simbioză plăcută pentru cititorii avizați au parcă ceva din  aura întunecată a filmelor noir.

     Trăim, din păcate, într-o lume tot mai oarbă (surdă, mută) la nevoile celorlalți, fiindcă ne închidem conșțiința în temnița ingratitudinii și a autosuficienței. Soluția? Nu scăpați niciun ochi atunci când împletiți (legături, relații, prietenii etc.) căci împletitul presupune reunire, împreunare a mai multor fire, care, în final, pot alcătui o imagine de bun augur, binecuvântată…

     Dacă ar fi fost să trimit și eu ceva, aș fi scris:

șezătoare-n post –

în jurul războiului

se țes iar intrigi

     În numele Ioanei și al meu, fie ca în 2026, anul calului de foc, să aveți inspirație, potcoave bune și energie suficientă pentru a putea merge, după caz, la pas sau la trap pe hipodromul vieții, unde obstacolele abia așteaptă să fie surmontate c-un nechezat de bucurie.

Jurizare și comentariu: Cezar-Florin Ciobîcă, Botoșani, 29.12.2025

Felicitări câștigătoarei, menționaților și participanților curajoși!

Mențiuni:

Nr. 5

zvon de asediu –

doar umbra stejarului

deschide ochii

Andrei Andy Grădinaru

Nr. 9

seară la bunici –

până noaptea târziu

teatru de umbre

Valer G. Pop

Nr. 25

păcate grele –

doar boabele rozariului

mai sparg tăcerea

Mircea Moldovan

Nr. 30

ceasul din turn-

cuibul de rândunică 

la ora zero 

Marin Rada

Nr. 36

schit uitat de lume –

doar umbrele-n vânt 

primenind zidul

Cecilia Birca

Nr.	Poem	Autor
1	rămas o umbră – aninată de a mea privirea tatei	Mirela Brăilean
2	bătrâna oarbă – în lucrul de împletit niciun ochi scăpat
3	lumini și umbre – strecurat prin ferestre tâlcul tainelor	Andrei Andy Grădinaru
4	slujbă în amurg – se-adaugă-n acatist încă o umbră
5	zvon de asediu – doar umbra stejarului deschide ochii
6	foșnet de frunze –  prin vitralii doar umbra  singurătății	Nicolae Crepcia
7	timp de restriște – oblăduind cetatea  umbra unui pom	Daniela Topîrcean
8	ajun de Crăciun – la casa de copii ajung părinții	Magda Țocu
9	seară la bunici – până noaptea târziu teatru de umbre	Valer G. Pop
10	vestigii istorice – doar copacul secular rămas de pază
11	supraviețuitor – traversând istoria cu secretele lui
12	șotron pe stradă– prea devreme pentru  smerenie	Luminița Lidia Al Hok
13	temnita rece- gândul eliberării prinde iar contur	Mihaela Băbușanu
14	Iluzii deșarte – prin perete de beton omul invizibil	Ion Cuzuioc
15	zi pe sfârșite – între mine și umbră  doar timpul îndărăt
16	orbul găinilor – dibuind linia vieții  înspre lumină
17	ruga de seară – prinsă-n cleștele vremii grija de peste zi	Ecaterina Pupăză
18	pe la chindie – căutând printre umbre  rosturi trecute
19	sunet de clopot – cu rădăcini  întinse cronica vremii	Tania Gogan
20	moștenirea – generația pierdută în trend ascendent
21	Crăciun auster – ramul cel mai inalt atinge o stea
22	apus de soare – preotul pierde șirul  mătăniilor	Nicoleta Șurpanu
23 24	ziua-n asfințit – ecoul colindelor  în toată casa  slujbă de Crăciun – o pasăre imitând  corul de îngeri
25	păcate grele – doar boabele rozariului mai sparg tăcerea	Mircea Moldovan
26	epilog fatal – ieșind din zidul rece Ana lui Manole
27	lumini și umbre – un cariu se aude în toaca de la schit
28	turnul tăcerii- doar umbrele crengilor  aruncate pe zid	Marin RADA
29	turnul de piatră  – prin lucarne lumina  de Înviere
30	ceasul din turn- cuibul de rândunică  la ora zero
31	strajeri de umbra – vanatoare de vise pe metereze	Ana-Maria Ninulescu
32	noaptea dintre ani – pe peretele bisericii umbra bunicii	Mihai Moldoveanu
33	orașul gri – ultimul vis din an dispare discret	Ana Drobot
34	seara de iarnă –  pe chipul povestitorului umbra de îndoiala
35	sfârșit de an – clopotul batând pentru  frunzele căzute	Cecilia Birca
36	schit uitat de lume – doar umbrele-n vânt  primenind zidul

La mulți ani, plini de haiku-uri bune, muze și inspirație vă dorim!

O nouă imagine își cere poemele!

Autorul fotografiei: Laci Ruman. Propusă de: Ioana Dinescu. Jurizarea va fi făcută de: Cezar Ciobîcă.

Așteptăm poemele voastre până la data de: 20.12.2025, la adresa: [email protected].

Inspirați, expirați și creați!

🙂

controverse

la Sfatul bătrânilor –

timpuri grele

Autor: Ecaterina Pupăză

În aproape toate edițiile acestui concurs observ același fenomen: unele poeme au o ”idee” interesantă, originală, proaspătă, dar puntea către imagine e cam subțire. Altele au ”rădăcini” puternice în fotografia propusă, dar n-au ”idee”, n-au nimic original sau convingător de spus în plus. Iar altele, care au și ”rădăcini”, și ”idee”, scârțâie grav în privința formei. Puține îndeplinesc toate criteriile, iar acelea de obicei primesc mențiuni sau se suie pe podium.

La selectarea unui poem, un criteriu de bază (în viziunea mea) este legătura cu fotografia. Dacă aceasta nu poate fi argumentată elocvent, poemul, chiar dacă bun în sine, nu are șanse mari, căci el trebuie să trăiască în osmoză cu imaginea, și nu de capul lui….

Senryul lui Cati Pupăză îndeplinește cu brio această cerință. Uitându-ne la fotografie, ”vedem” conturați cu claritate niște bătrâni înțelepți (bătrâni fiindcă uscați), cu capetele (pline de dinții semințelor ce cad) înclinate spre centrul unui cerc, în care Înainte Stătătorul pare a fi figura centrală cu șapcă și fular.

Da, vremurile sunt grele, căci după toamnă vine iarna (”the winter is coming”….pentru cunoscători!…:)). Iarna bătrâneții, a războiului, a cine știe ce altor calamități. Iar bătrânii care au văzut multe la viața lor, trebuie să ia din timp decizii, să prevină, să eludeze soarta, înainte de a fi prea târziu, înainte ca frigul să le macine tulpina iar păsările să le fure ultimul ”dinte” din alveole. Decizii dificile, ce nu pot fi luate fără controverse, căci nu degeaba ”Șeful” își acoperă fața cu șapca și flutură steagul roșu!

Măcar bătrânii de floarea soarelui par mult mai înțelepți și mai responsabili decât bătrânii sau mai puțin bătrânii noștri politicieni!

Un poem aparent glumeț, dar cu un sâmbure de tristețe, aparent simplu, dar perfect construit pe imaginea dată, care încântă prin jocul de idei și balansul jucăuș între fotografie și text! Felicitări, Cati Pupăză!

Mențiuni primesc următoarele poeme:

Nr. 10

tot proaspete 

părerile de rău – 

ultima recoltă

Mihaela Iacob 

Nr. 16

din nou acasă –

cu brațele deschise

doar sperietoarea

F. Unțanu

Nr. 29

prinzând rădăcini

pe meleaguri străine –

un pierde-vară

Tania Gogan

Nr. 50

sfârşit de vară –

mai stăruie în urechi

,,La vie en rose”

Luminița Petrea

Nr. 59

soare cu dinți –

și sperietoarea

poartă pălărie

Valer G. Pop

Felicitări mențiunilor și tuturor curajoșilor!

Nr.	Poem	Nume
1	din nou in Kansas –  regăsesc în câmp  un prieten vechi	Ana Drobot
2	drumul regăsit –  sperietoarea gonește orice-ndoială
3	tomnaticul – rătăcită în deșert Fata Morgana	Tania Gogan
4	vremuri apuse – cu look-ul schimbat manechinul
5	viață second-hand – îmbătrânit în rele hoțul de zdrențe	Mircea Moldovan
6	floare bătrână – întrezărit pe un bostan chiar chipul morții
7	woodstockul nostru – amețiți câțiva cosași  imită cucul
8	toamnă lungă – într-o altă ipostază floarea soarelui	Gabriela Cecilia Cioran
9	vechiul ilic umflat  de-un vânt fără mireasmă- toamnă târzie	Mihaela Iacob
10	tot proaspete  părerile de rău –  ultima recoltă
11	ciocârlia – chiar și sperietoarea jos pălăria	Cristian Pietraru
12	cinemateca – mama îndrăgostită de Mărgelatu
13	lampă bio – la capul ciobanului un licurici
14	Lacrimi prelinse din ochii sperietorii – roua dimineții	V. Moldovan
15	Recolta strânsă – o sperietoare păzind buruienile
16	din nou acasă – cu brațele deschise doar sperietoarea	F. Unțanu
17	criză de…creier – i-aș trimite pe to(n)ți în țara lui Oz
18	controverse la Sfatul bătrânilor – timpuri grele	Ecaterina Pupăză
19	între două lumi– amintind trecerea o pată de culoare
20	semințele seci – același ecou al verii de la an la an	Vasilica Grigoraș
21	țarina goală – până și sperietoarea cu capul plecat
22	trendul în modă – pălării demodate de la o vreme
23	soare auriu și umbră roz în iarbă – la temeri răspuns	Dămătăr Gertruda
24	vânt ce adie pe câmp adună culori – roz vrea speranța
25	moară cu ulei – floarea soarelui  jos pălăria	Ion Cuzuioc
26	buricul pământului – cu capul în traistă  hai hui pe drumuri
27	târg de vechituri – cerșetorul scoate  cardul să achite
28	din nou acasă – mișcată de vânt poarta lui Oz	Tania Gogan
29	prinzând rădăcini pe meleaguri străine – un pierde-vară
30	dispariție- în straie de copilă octogenara	Vero Anttheia Teodoru
31	trecerea vremii – agățate-ntr-un ungher haine și-amintiri	Magda Țocu
32	la vie en rose – ramasă într-o poveste  doar sperietoarea	Daniela Topîrcean
33	război și pace – țaru-și evaluează cuceririle	Andrei Andy Grădinaru
34	câmpul în floare – pe gustul artiștilor doar viitorul
35	petrecere-n toi – fericită printre-ai ei sluta satului
36	vremea recoltei – bunica privind îndelung  presa de ulei	Nicoleta Șurpanu
37	vorbe de clacă – vecina-și schimbă iar  garderoba
38	cod roșu de ploi – cu hainele primenite  sperietoarea
39	gătită de drum – nu se mai plânge mama c-o strâng pantofii	Mirela Brăilean
40	recolta strânsă – cu aceleași haine vechi sperietoarea
41	Șapca bunicului în capul sperietorii… îi vine de minune	Vasile Moldovan
42	Azi sperietorile nu mai poartă zdrențe… rămân despuiate
43	În toiul toamnei chiar și sperietorile par ofilite
44	sfârșit de toamnă – prinsă de fiorii reci sperietoarea	Mihai Talașman
45	fără GPS – în cumpănă momâia arată graurii	Mona Gheorghe
46	sfârșitul verii – mai privește spre soare floarea soarelui	Mihaela Cojocaru
47	mască pe față – una dintre surate sperietoare	Silvestru Miclăuș
48	un soldat în post – spre liniștea tuturor un sacrificiu
49	haine expuse nu doar în galantare – și-o mogâldeață
50	sfârşit de vară – mai stăruie în urechi ,,La vie en rose”	Luminița Petrea
51	străjer obosit – o rază făr-astâmpăr gâdilându-i ceafa	Rodica P. Calotă
52	floare uitată –  pa capul sperietorii un cuib de ciori	Petru-Ioan Gârda
53	lanul cules –  păzind sperietoarea câteva vrejuri
54	Ziua Recoltei în lan sperietoarea la patru ace
55	Floarea soarelui îmbrăcată de toamnă- ține lumina	Ileana Pop-Nemeș
56	zâmbind sub cozoroc- cu magenta pe umeri Floarea soarelui
57	la muncă afară – pe câmp doar floarea soarelui și sperietoarea	Valer G. Pop
58	muncă la câmp – pauza de masă se respectă
59	soare cu dinți – și sperietoarea poartă pălărie
60	păsări călătoare- un fir de răsărită  în depărtare	Marin RADA
61	sfârșitul verii- rămasă iar pe gânduri  sperietoarea
62	avansare- de la umbră la soare  un nou orizont

Fotografia lunii noiembrie vă așteaptă!

Autorul fotografiei: Dan Doman. Propusă de: Cezar F. Ciobîcă. Jurizarea va fi făcută de: Ioana Dinescu.

Așteptăm haiku-uri până la data de: 20.11.2025, la adresa: [email protected]

Să vedem cine are curajul să dea mâna cu sperietoarea!

🙂

Juriul Cezar are cuvântul!

bătrânul citește

dintr-o carte cu povești –

singurătate

Autor: Mircea Moldovan

    Fotografia propusă, destul de provocatoare, pe cei mai mulți i-a dus cu gândul la personaje din lumea basmului (dragoni, zmei,  monștri, Cenușărese etc.), la petrecerea de Halloween sau chiar la motive biblice. Într-adevăr, prin forma obiectului din prim-plan, imaginea te forțează să faci asocieri cât mai inedite, astfel încât să nu cazi în păcatul de a crea un text care să descrie banal o realitate ternă.

    Am ales drept câștigător un poem simplu, dar care degajă o atmosferă plină de nostalgie. În prima parte, facem cunoștință cu un senior care citește. Ceea ce lecturează, un volum de povești, ne poate face să credem, asta este prima pistă, că este vorba de un bunel care-i citește, înainte de culcare, ceva palpitant unui nepoțel. Avem o imagine elocventă, nu-i așa?, numai bună de pus în ramă sau într-un album.

    Finalul poemului însă ne demonstrează că ipoteza de lucru a fost falsă, că de fapt realitatea este alta: ceea ce-o face pe persoana în vârstă să citească este solitudinea, absența partenerului de viață, a cuiva drag din familia lărgită, care ar fi putut să-i edulcoreze, măcar temporar, starea de recluziune.

     În plus, atenție la ce citește bătrânul! Povești! Nu ziarul, nu o scrisoare sau vreo pagină de jurnal, nu o carte de rugăciuni, ci Povești. Cu alte cuvinte, prin scufundarea în lectura acestora, se umărește parcă evadarea din realitatea bolnăvicioasă, din banalitatea mundană, pentru a se putea teleporta într-o lume imaginară, care să vindece asemenea unui medicament paliativ. Poate că-n situația dată poveștile, basmele sunt calea cea mai nimerită de a se întoarce la vârsta fără seamăn a copilăriei, pentru a-și lua doza de voioșie și optimism, atât de necesare primenirii sufletului.

     Singurătatea nu este un azil de maximă securitate, ci târâmul celor creativi care știu să găsească ieșiri de urgență în caz de plictiseală cronică.

Jurizare și comentariu: Cezar F. Ciobîcă

Mențiuni primesc următoarele poeme:

Nr. 1

la gura sobei –

în jarul aproape stins

dragonul din basm

Mirela Brăilean

Nr. 19

mirosul iernii –

alături pe bancă

o umbră chircită

Magda Țocu

Nr. 28

raiul pe pământ  –

la marginea grădinii

o piele de șarpe

Cecilia Birca

Felicitări câștigătorului, mențiunilor și celor ce s-au încumetat să participe!

NR.	POEM	AUTOR
1	la gura sobei – în jarul aproape stins dragonul din basm	Mirela Brăilean
2	balaur fioros – despăturind hârtia alt origami	Valeria Bobolea
3	maternitate – ocrotit la piept ecoul unei primăveri	Daniela Topîrcean
4	sfârșit de program – dragonul își numără banii de pâine	Andrei Andy Grădinaru
5	flăcări mocnite – costumul de festival cu nasturi lipsă
6	filme-n alb-negru – coșaru-și povestește aventurile
7	sfârșit de brumar – facturile monstrului de nesuportat	Vasilica Grigoraș
8	oriunde en garde – parcă și timpul are șapte capete
9	Requiem Verdian – cu Halloweenul inclus clipe de toamnă	Tania Gogan
10	incipit și final – încolăcit pe prag șarpele casei
11	ceasul judecății – cu un singur click păcatele șterse
12	pandemie – la un loc cu umbra masca de oxigen
13	postul negru  – umbra candelei în descreștere
14	umbrele serii – prin frunzele  uscate basme cu balauri	Ecaterina Pupăză
15	de-a v-ați ascunselea- maeștri în camuflaj căluții de mare
16	pe escalator – o păpușă pierdută și strigă mama	Ion Cuzuioc
17	hotel fără stele – în cochilia melcului furnici chiriașe
18	schitul ruinat – doar vaca-Domnului târâș prin curte
19	mirosul iernii – alături pe bancă o umbră chircită	Magda Țocu
20	feți-frumoși pe net – ștergând praful de pe chat cenușăreasa	Mircea Moldovan
21	cal alb la poartă – iubind prea mult un zmeu odrasla popii
22	bătrânul citește dintr-o carte cu povești – singurătate
23	foșnet la mal – bătrânul gondolier pierdut în toamnă	Ana Drobot
24	doar un pas – din culorile toamnei praf și pulbere
25	ochelari 3D – geometria în spațiu nedescifrată
26	iubire târzie  – gerul contorsionează încă o frunză	Cecilia Birca
27	cu presupusul – poziția fătului neconcludentă
28	raiul pe pământ  –   la marginea grădinii o piele de șarpe

O nouă fotografie așteaptă descifrări!

Autorul fotografiei: Juan Borja. Propusă de: Ioana Dinescu. Jurizarea va fi făcută de: Cezar Ciobîcă.

Așteptăm poemele la adresa: [email protected]. Până la: 20.10.2025.

Șo pe balaur! …..:)

ipohondrie   –

rătăcită-n labirint

primăvara

Autor: Daniela Topîrcean

Ca și în alte dăți simt nevoia să încep prin a sublinia faptul că linia de demarcație între poemul câștigător și unele dintre mențiuni este foarte subțire. O spun nu pentru a coborî înălțimea piedestalului pe care stă premianta, ci pentru a ridica la justa lor valoare mențiunile. Există acolo poeme care mi-au făcut departajarea foarte dificilă. În particular, vă rog să acordați atenție specială numerelor 19 și 22, care spun cu delicatețe o poveste fascinantă.

Iar după această introducere care trebuia să fie de fapt o ”post-ducere”, să ne întoarcem la câștigător. De la prima aruncătură de ochi haiku-ul satisface toate pretențiile mele în privința coerenței imagine – poem. Da, fotografia e labirintică din toate punctele de vedere. Fără să știm exact ce vedem, sugestia labirintului se impune cu forță privitorului. Iar faptul că nu știm, intrigă și lasă creierul nostru să intre într-un joc – labirintic, cum altfel? – de căutare a variantelor și posibilităților plauzibile: ce să fie, o ușă, un grătar, o bucată de ornament…. sau ce?

O floare de tei, rătăcită parcă în această lume estetică, sintetică și simetrică, este un simbol al naturii vii prinse în artificialul mort al construcției umane. Natura urăște simetria, unghiul și linia dreaptă, repetiția identică. Poemul surprinde cu originalitate și redă în mod subtil și laconic acest antagonism. Doar câteva cuvinte construiesc o lume întreagă. Un ipohondru este o esență a constructului uman din care natura, în toate formele ei, este alungată. Ipohondrul stă în casă, cu ferestrele închise, să nu tragă curentul, să nu intre praful, să nu bată soarele. Mâncarea e bine fiartă, nimic nu are coajă, apa e filtrată. Pământul e nesigur și murdar, betonul e suportabil căci poate fi spălat. Vântul, ploaia….manifestări naturale periculoase, care dau răceli și gripe. Până și răsăritul și apusul, chiar și primăvara sau toamna, ar trebui combătute, căci sunt fenomene tranzitorii, ”de prag”, iar pragurile sunt întotdeauna primejdioase. Natura în sine este, privită prin ochi ipohondrici, doar un izvor dubios de germeni și surprize neplăcute.

Într-adevăr, prinsă și reglementată între zidurile constructului uman, natura, primăvara, se pierd, se rătăcesc. Bucățica timidă de cer văzută printre ”frunțile” blocurilor de beton, ploaia care cade – supărător și neoportun – pe asfalt, ghioceii pe care nu-i mai vedem decât rar, gata culeși și strangulați bine de un fir de ață, prin piețe unde nu ne mai prea ducem, căci avem supermarketuri de beton și sticlă, florile de tei care-și împrăștie mireasma printre gaze de eșapament și canale înfundate…..labirintul urban are o mie de fețe și bucle unde primăvara, și odată cu ea legătura noastră ombilicală cu natura, se rătăcește definitiv.

Un poem convingător prin laconism, putere de sugestie și originalitatea interpretării imaginii, originalitate care nu afectează însă puntea solidă între text și fotografie.

Felicitări, Daniela Topîrcean! Așteptăm recidive! Felicitări și mențiunilor, foarte bune spre excepționale, precum și tuturor celor care și-au găsit curajul să participe.

Jurizare și comentariu: Ioana Dinescu

Mențiuni primesc poemele:

Nr. 14

pe ultimul drum –

la reverul hainei o floare de tei

Cezar Florescu

Nr. 16

rămas captiv –

inelul de logodnă

printre amintiri

Denis-Valeria Bobolea

Nr. 19

artă modernă –

salvând aparențele

tabloul din geam

Andrei Andy Grădinaru

Nr. 22

aburi de tei –

spre labirintul urban

toate ferestrele

Tania Gogan

Nr. 24

micul grădinar –

studiind o floare

printr-un cod QR

Magda Țocu

Nr. 35

învigorare –

peste alb și negru

verde împărat

Vasilica Grigoraș

	Poem	Autor
1	rătăcind pe-alei  puțin din căldura verii – umbrele noastre	Ana Drobot
2	două blonde –  zațul cafelei fierbinți numai povești
3	vorba dreaptă  a celor trei cărări – in vino veritas	Mircea Moldovan
4	mai bine lăsau  testamentul nedeschis – de-a v-ați ascunselea
5	coșmar repetat – tata caută mereu o mustărie
6	lumină slabă – aproape depănat ghemul de ață	Tania Gogan
7	de-a Baba oarba – prin pâcla verzuie câteva umbre
8	modus vivendi – printre dune de nisip  baobab înflorit	Ion Cuzuioc
9	statu – quo – sprijinind universul  copacul vieții
10	în musafirie – peste gardul azilului  ,,Regina-nopții”
11	slujbă-n cimitir – copiii jucându-se de-a v-ați ascunsa	Florentin Unțanu
12	noapte la muzeu – paznicul rămas tablou lângă un nud
13	noaptea minții – prin ploaia de stele mulți duși cu sorcova	Cezar Florescu
14	pe ultimul drum – la reverul hainei o floare de tei
15	ipohondrie   – rătăcită-n labirint primăvara	Daniela Topîrcean
16	rămas captiv – inelul de logodnă printre amintiri	Denis-Valeria Bobolea
17	poza de profil – buzunarul de la piept c-un fir de-acasă	Andrei Andy Grădinaru
18	schimbări în decor – căzut la datorie ultimul vlăstar
19	artă modernă – salvând aparențele tabloul din geam
20	criză profundă –  ieșire doar cu firul  Ariadnei	Nicolae Crepcia
21	în fundătură –  jur-împrejur urletul  minotaurului
22	aburi de tei – spre labirintul urban toate ferestrele	Tania Gogan
23	oglindă moștenită – în diagrama alb negru toată povestea
24	micul grădinar – studiind o floare printr-un cod QR	Magda Țocu
25	prinsă în mreje – la masa paingului călugărița	Mirela Brăilean
26	nu înarmării – peste un ram de măslin șiruri de tancuri
27	labirint senin, fiecare colț aduce o nouă speranță	Valer G. Pop
28	alei reci – ecoul pașilor curge poarta nu se vede
29	flori la răscruce, pașii mei prind curaj nou — drumul se deschide.
30	înc-o capcană- amețit de căutări îmi caut banii	Elena  Stănescu
31	fluturii perverși se ascund în meandre- mitologică
32	partidă de șah – bunica n-a terminat  lucrul la gherghef	Mihai Moldoveanu
33	aer proaspăt –  ieșit din tipare  un nou concept	Mihaela Iacob
34	taina vieții – pe drumuri încâlcite dram de speranță	Vasilica Grigoraș
35	învigorare – peste alb și negru verde împărat
36	linii abstracte – un bob de speranță schimb de imagine	Cecilia Cioran
37	prins în labirint – un licăr de speranță toamnă târzie
38	un fir de iarbă iesirea din labirint – drumul furnicii…	Valeria Tamaș
39	atâtea drumuri – tot căutând ieșirea  viermele cepei
40	masa tăcerii – pânza păianjenului filtrând lumina	C. Pietraru
41	codice QR până și în ADN – imunitate	Silvestru Miclăuș
42	smoc de pătrunjel pentru câteva prânzuri – apă-ntr-un pahar
43	încă nu știm  dacă s-au copt semințele –  anotimp fragil	Iulia Ralia

Iată și fotografia lunii septembrie!

Autorul fotografiei: Vasile Conioși-Mesteșanu. Propusă de: Cezar Ciobîcă. Jurizarea va fi făcută de: Ioana Dinescu.

Așteptăm pomele până pe 20.09.2025 la adresa: [email protected].

Labirintizați, vă rugăm!

🙂

Jurizatorul fiind Cezar, să-l citim!

Alzheimer –
ceaiul de la ora cinci
s-a răcit în căni

Autor: Mircea Moldovan

Poate că o să fiți derutați că am ales acest poem un pic altfel, dar mie mi-a plăcut pentru că, deși trist, nu aș vrea să zic că-i sumbru, noir,  aduce în discuție una din bolile neurodegenerative cronice grave, care îi
afectează pe oameni după o anumită vârstă și care determină probleme de memorie, gândire și comportament…
    Primul vers e dur, te lovește contondent, te face să-ți pierzi parțial cunoștința, chinuindu-te să rămâi vertical… De fapt, corelat cu atmosfera ușor întunecată, sugerată de voalul/ perdeaua ce ascunde, pune sub obroc ceva, limitează pătrunderea,  acest substantiv cu rezonanță de ghilotină te invită să meditezi serios asupra  pâclei care perturbă funcțiile cognitive ale bolnavului și-l transformă într-o epavă…
    Versul median nu ne propune doar o referire temporală, ci și asocierea cu un tabiet al bolnavilor în discuție, obiceiul de a lua ceaiul împreună, poate în familie, poate în compania unor prieteni. Un aspect de neglijat este că acest ceremonial ne mai indică un fapt, și anume că persoanele respective au avut, poate mai au, un statut social privilegiat, de high class. În plus, putem specula că ori suntem într-un mediu limitat, familial, unde copiii/ urmașii au grijă de cei bolnavi, ori într-un centru specializat pentru îngrijirea și tratarea unor astfel de pacienți…
    Finalul aduce dezvăluirea surprizei amânate, cititorul aflând ce s-a întâmplat cu ceaiul. Ei bine, răcirea lichidului aromat în recipient poate fi interpretată ca o împietrire în timp a actanților scenei respective, aceștia uitând pur și simplu de ce sunt acolo, ce ar trebui să mai întreprindă, cum să acționeze, fiindcă ei înșiși sunt niște garnituri stricate, trase pe  linie moartă, a căror locomotivă nu mai face față…
    Dacă uitarea, așa cum spunea Seneca, este cel mai bun remediu pentru injurii, în cazul de față, uitarea este o suferință groaznică, întrucât nu mai ești conștient de ceea ce trebuie să faci… Credeți că prin forma asta de uitare cineva se răzbună pe noi?  Cine știe…

Jurizare și comentariu: Cezar-Florin Ciobîcă

Mențiunile:

Nr. 17

note autumnale –

bătând în cercevea

ramul de castan

Tania Gogan

Nr. 20

schitul părăsit –

nici paingul nu-i

ușă de biserică

Ion Cuzuioc

Nr. 29

un vis cu aripi –

în fereastra cu gratii

captiv și cerul

Nicolae Crepcia

Nr. 38

în crucea nopții –

de dincolo voci

vag conturate

Cecilia Birca

Nr. 47

vălul pictat –

adăugând nuanțe

creanga de la geam

Ecaterina Pupăză

Felicitări câștigătorului, menționaților și celor care se încumetă!

AUGUST

Nr.	Poem	Autor
1	greenpeace meeting – din căști pe mai multe limbi doar verzi și uscate	Mirela Brăilean
2	lumini și umbre – ici-colo câte un crâmpei de amintire
3	vremuri apuse – acoperind ferestrei goliciunile	Denis-Valeria Bobolea
4	lumini și umbre – când viața bate filmul culori de prisos
5	gong bâtând în geam – o nouă dimineață saltă cortina
6	liniște-n iatac – uguind fără perdea doar guguștiucii	Andrei Andy Grădinaru
7	semne de amurg – păianjenu-și ia model pentru perdele
8	sfârșit de sezon – concertul țânțarilor lasă cortina
9	cortina trasă – pe viață și pe moarte-un singur spectacol	Elia David
10	întunecare – balaur la troiță așteptând prada	Carmen-Maria Mecu
11	cruce-n văl de flori  mireasă în fereastră – umbra se pleacă	Sorin Micutiu
12	umbra unei cruci în voalul perdelei – mama se-nchină
13	un ochiul de cer – în casa părintească lumina-i lină
14	umbra bunicii – o stea căzătoare trece foarte aproape	Iulia Ralia
15	înlăuntru jocul luminii sure – pisicile afară	Tania Gogan
16	lumina din zori – purtându-și crucea vechea fereastră
17	note autumnale – bătând în cercevea ramul de castan
18	perdea de nori – răstignit pe geam un fluture
19	grâul pârjolit – morii satului îi pusă cruce	Ion Cuzuioc
20	schitul părăsit – nici paingul nu-i ușă de biserică
21	veșnicul steag – pe crucea din cimitir prosopul brodat
22	masca vieții– în timpul cutremurului cu crucea-n sân
23	casă din alt veac – ascunse după perdea  amintirile	Daniela Topîrcean
24	casa bunicii  – doar păianjenul așteaptă lumina unui far
25	spațiu virtual – dincolo de fereastră o altfel de lume?	Magda Țocu
26	citind iar basmul despre Țara Culorilor – foșnetul toamnei	Ana Drobot
27	finalul verii – nu-mi amintesc trecutul de nici o culoare
28	poze alb-negru – până și grădina de vară fără culoare
29	un vis cu aripi – în fereastra cu gratii captiv și cerul	Nicolae Crepcia
30	privind departe – libertatea-i în mine afară frigul
31	artă rurală – perdele invadate de-un roi de muște	Vasilica Grigoraș
32	lumină în geam – alungând întunericul crucea Domnului
33	dincolo de timp – „nemuritor și rece” geamul bunicii
34	pe luciul apei – Calea Lactee stinge lumina crucii	Gabriela Cecilia Cioran
35	candelă-aprinsă – lumini și umbre jucând pe chipul mamei	Nicoleta Șurpanu
36	apus de soare – așteptând la fereastră umbra bunicii
37	până de curent – bunicul deapănă povești sub clar de lună
38	în crucea nopții – de dincolo voci vag conturate	Cecilia Birca
39	sfârșitul verii – cu ochelarii aburiți in câteva clipe
40	stejar secular – din ce în ce mai mică și umbra mea	Marin RADA
41	înserare – prin vitralii ceruită lumina de la schit
42	apus de soare- sub perdeaua translucidă umbra unui ram
43	Alzheimer – ceaiul de la ora cinci s-a răcit în căni	Mircea Moldovan
44	casă fără gard – mai întreabă câte unul despre cei plecați
45	perdea la ochi – bătrânu-i scrie morții: vineri, după prânz
46	strada pustie – doar copacul mai bate la fereastră	Ramona Bădescu
47	vălul pictat – adăugând nuanțe creanga de la geam	Ecaterina Pupăză
48	timpuri trecute – în Pânza Penelopei poveștile
49	cândva regină – de după vechea perdea suspinul divei
50	lentile vechi – fără pată de culoare amintirile	Mihaela Iacob
51	închis în tăcere – vântul mișcă o umbră după asfințit