Din ianuarie 1990 situatia s-a imputit rapid in Romania. Euforia a disparut repede, noii conducatori (CFSN si, cu voia Dvs., ultimul pe lista Ion Iliescu) doreau liniste. Deranjul se terminase, acum trebuia construit comunismul cu fata umana, n’asa? Revolutionarii din 22-23 se organizau – erau de impartit functii si ajutoare – in timp ce ceilalti, cei care au dinamitat regimul punandu-si viata si libertatea in pericol, zaceau prin morgi, cimitire, spitale sau umblau vorbind singuri pe strazi.
Romania revolutionara era din nou treaza si gata de lupta. De lupta de clasa. Pentru ca dusmanii tinerei democratii isi scosesera deja coltii, gata sa predea tara – fabrici si uzine, bogatii si cat si mai cate aveam! – imperialistilor: aveau si chipuri si nume: Baba mieunata Doina Cornea, Coposu-roade osu’, Ratiu cu papionu’, Regele balbait cu fetele lui, partidele istorice – taranistii, liberalii si, oarecum, social-democratii lui Sergiu Cunescu. Neobositi, iesiti din cutia cu vise rele a istoriei Romaniei, revansarzi, razbunatori pe clasa muncitoare si pusi pe fapte mari, dusmanii poporului aveau mult de lucru: Intre doua smiorcaieli in piata si incercari de preluare a puterii prin punerea „sulei in coaste”, contra promisiunii unui vot pentru PNTCD, Coposu si amanta lui (Doina Cornea) imparteau pachete cu blugi, ness si dolari, aflandu-se simultan in toate satele Adealului unde, inevitabil, un var al fratelui nevestei vecinului ii vedea si, vigilent, raporta mai departe pana la oras. Vorba ajungea ca fulgerul, din mana in gura, pana la buza strungului, unde clasa muncitoare, mancand salamul cu soia pe ziarul „Dimineata”, se strans-unea oripilata de actiunile imperialistilor si asteptand infrigurata anuntul oficial al victoriei Revolutiei de la radio si TV libere.
Estimp, la sediile aparute ca din pamant ale partidelor istorice, huligani fara serviciu (studenti) primeau de la dusmanii de „afara” pachete cu droguri, tigari si „porno”. Noroc cu detasamentele revolutionare care ii vizitau din cand in cand aranjandu-le incaperile si aspectul fizic si facand inventarul bunurilor, prompt consemnat de presa libera (Adevarul, Televiziunea Romana Libera samd): „La sediul PNL s-au gasit: arme, munitie, masina de scris automata” (pistoale cu apa si… probabil apa, masini de scris electrice). „La taranisti s-au gasit: masina de facut bani si, dovada suprema, banii falsi” (copiator si bancnote de 100 de Lei format A4 cu Mickey Mouse in locul lui Balcescu);
Pentru acei oameni care au trait revolutia sub masa din sufragerie si ochii in TV, cu spaima ca – din cauza catorva turbulenti – asupra lor se va abate urgia, ceea ce se intamplase era mai mult decat asteptau. Pentru ei indepartarea ceausestilor, proclamarea Televiziunii Libere a Poporului si anuntarea aici a victoriei de catre Ion Iliescu (un comunist simpatic, cu fata umana) insemna victoria absoluta. Ce sa vrea mai mult? Ce sa vrei mai mult?! Ce le trebuia, deci, celor care marsaluiau pe strazi strigand „Jos comunismul!”? Erau, desigur, contramanifestantii, anti-revolutionarii, turbulentii. Tulburau linistea asa cum facusera si la Timisoara, Cluj, Bucuresti, punand in pericol tanara democratie originala si viata semenilor lor.
„Prosti au fost cei care au murit!” „Ce a trebuit sa iasa ei in strada, cine i-a rugat?” „Nemes si ai lui, niste neispraviti!” (Ce, dom’le, mi-a spus mie un var care are un prieten care stie, i-a vazut el: Erau beti! I-au provocat pe militarii aia, au incercat sa le smulga armele! Ostasii, saracii, s-au aparat!)
Aveam nevoie de ei, de „eroi”? Pai oricum scapam noi. Ceausestii – dictatorii, odiosii, tiranii, teroristii – erau oricum gata si comunsimul, de fapt, ce era? O vorba, acolo… „Romania nu e si nu a fost comunista, domle, prostii inventate de cei doi tirani”. Ar fi iesit fabricile, ar fi iesit muncitorii (sic!), fara varsare de sange, fara acte gratuite si inutile. Poporul e adevaratul erou. EL a invins! Daca e de iesit, iesim noi, POPORUL!
Si au iesit. Sa ii puna la punct pe turbulenti. Sa puna punct revolutiei. „IMGB – Face ordine!”, „minierii”, mandria tarii – exemplu de curaj, darzenie si patriotism -, fetele de la APACA, „Noi muncim, nu gandim!”, „Afara, afara cu dusmanii din tara!”, „Noi nu ne vindem tara!”, „Afara cu cei care nu au mancat salam cu soia (Sic!)”, „Domnule Coposu, doamna Cornea, unde ati fost in ultimii cinci ani?”
Cu bastoanele inainte si fustele in cap, mase isterizate ale proletariatului neo-revolutionar, conduse de securisti imbracati in pufoici si instigate pe fata, de la televizor, de „noua putere democratica” au arat in sus si in jos spatiile publice vremelnic ocupate de turbulenti pana cand le-au eliberat si plantat cu flori. Lasand in urma alti raniti, alti morti. Si, in sfarsit, LINISTE…
P.S. Astazi, parca, acelasi film se deruleaza invers. Revolutionarii au iesit din nou, din fata televioarelor, sa apere tara de comunism! Pentru ca acolo li s-a spus si aratat ca PATRIA e din nou fata cu o mare incercare reactionara, nici mai mult nici mai putin decat o lovitura de stat: Uniti pentru prima data, decisiv, in nesimtirea si ura fata de POPOR, MOGULII, PRESA, rusii, conducta Southstream, TOATE partidele inafara de unul singur, Dinescu, aceleasi cosmare ale romanilor Doina Cornea si Coposu, „U” Craiova, Parlamentul cu cele doua camere ale sale si, nu in ultimul rand, vreo cateva milioane de locuitori nerecunoscatori sunt gata sa destabilizeze ordinea de drept. Cum? PRIN VOT!
Aceasta este Romania? In anul 2009? Tara MEMBRA a Uniunii Europene – unul dintre cele mai exclusiviste cluburi ale lumii civilizate – tara MEMBRA a N.A.T.O.? Leagan de istorie si civilizatie? Nu avem pretentii putin cam mici de la noi? Si un sfat copilaresc: Este vremea sa gandesti!