Nu știu de la ce vine Ata. Citește în continuare „Despre iubire” →

Toată goana de după orele cînd ești liber cu tine și toate amiezile temelor erau parcă atît de departe, Citește în continuare „despre iubire” →

Fumez pe holul lung ce duce la noi în birou. Sunt singur și pot auzi cum arde țigara. Carpați, fără filtru, de Sfîntul Gheorghe. Le cam cauți. De găsit mai rar. Marele avantaj e raritatea bețelor, trunchiurilor, bălăriilor. Se pot fuma. Unii spun că sunt mai bune, mie mi se par la fel de proaste. E ieftin.
– Bună piciule. Citește în continuare „Despre iubire” →

Mușcam din măr cu oarecare poftă. Îmi fusese dat de dimineață ca pe un dar de mare preț, pentru că venea de la unchiul meu din Moldova și fusese păstrat în fîn. Citește în continuare „despre iubire” →

ținea ochii închiși strîngînd din buze iar nările se umflau ritmic. (aici ar trebui să urmeze un fragment-bucată-poveste în care personajul meu face dragoste cu ata, dar încă nu s-a copt situația, parcă e prea devreme sau nici nu știu dacă pot face așa ceva. mai amîn) Citește în continuare „despre iubire” →

O să-ți spun ceva, Ata. Va fi secretul nostru cel mai bine păzit. Nu zîmbi așa, zeflemitor… Vreau să-ți spun ceva extrem de serios. Citește în continuare „despre iubire” →

draga mea ata,

atingerile… sfioase la-nceput, intelectuale aș spune ca să par deștept, lipsit de vulgaritate, elevat sau ce se mai poate găsi scrobit într-un dex fără țîțe, cur, pizdă, craci, Citește în continuare „despre iubire” →

Într-o singură zi spărsese o grămadă de lucruri aparent inutile. Citește în continuare „despre iubire” →