-
Un-doi
Se apropie toamna. O simte în aerul tot mai umed şi mai răcoros al dimineţilor. De fapt, nici nu este nevoie să simtă aerul de afară. Este de ajuns să se dea jos din pat şi să intre în baie desculţă. Gresia este mai rece. Dacă nu îşi ia un halat pe ea, riscă dureri Continue reading
-
Fabrica de mușchi
– Întoarcerea pe meleagurile pe care nu le-am mai văzut de o căruță de vreme m-a umplut de fantezie și de efuziune poetică, ieri. A fost mirobolant, a fost verde, a fost plin de aer curat pe care l-am inhalat în plămânii prea stătuți. – Eh, căcat. A fost o ieșire scurtă, la marginea orașului Continue reading
-
Hotel
„Va veni și vremea când o să pleci de acasă, puiule!” Nu își imagina că se va întâmpla așa de repede, însă. Parcă numai cu câteva zile înainte mama îi spunea cuvintele acestea, pe care le percepea ca pe o amenințare. Intră în camera aranjată, ofertantă material și în tot atâta măsură de seacă. Are Continue reading
-
Fantezie cu mohair. Studiu în acuarelă.
Pe vremea când eram eu mic nu existau nici bloguri, nici calculatoare la toți cetățenii. Îmi aduc aminte din zilele acelea de țiganii care vindeau mohair. Mi s-a făcut dor de ei, dintr-o dată. Nu am mai văzut de o cârcă de vreme țigani făcând ture pe stradă, cu suluri de lână colorată pe mâini, Continue reading
-
Muncim sau ne mai gândim?
Cel mai îndreptăţit să vorbească despre muncă este un manager de resurse umane. Din biroul lui, din turnul înalt al corporaţiei, între două creioane rupte pe motiv că aşa a vrut, el/ea îşi expune opinia asupra muncii şi cum trebuie ea făcută. Aşa că, pentru a nu se pierde nimic din substanţa perspectivei, transcriem tot Continue reading
-
RDS. gradul 3.
Am avut parte de un asalt într-o după-masă. Nu ştiam cum să fug mai repede la uşă, că se bătea în ea să bubuie, nu alta. Cred că puteam auzi şi din fundul grădinii dacă eram acolo. Deschid şi văd două feţe care se recomandă fulgerător a veni din partea RDS. Ei au mai fost Continue reading
-
Scris şi citit
Am ajuns momentul de supraretardare când mai citesc doar ceea ce eu scriu. Aşa că m-am apucat să îmi scriu mie însumi. Am avut nevoie să citesc ceva porno. M-am pus jos, am scris, după aia am citit şi m-am bucurat. Am vrut să citesc o ştire, să văd ce s-a mai petrecut în lume. Continue reading
-
„Zi mă, zi!” „Zi că îţi place şi ţie de Shakira.” Stătea contorsionat, măsurând cuvinte, cu ţigara bleagă în colţul gurii. Căţelul i se agita la picioare, clămpănind din urechile lungi şi subţiri. Fuma doar Carpaţi fără filtru. Era băiat autohton şi nu se dezminţea. Îi plăceau Amiral, dar cum le-a fumat pe ultimele produse Continue reading
-
Program ales
Primesc un telefon într-o după-masă toridă, de sfârşit de iulie. Sunt convocat fără prea multe detalii la o întâlnire de afaceri în oraş. Mă grăbesc să ajung acasă, nu apuc să mă dichisesc cum trebuie, că doar nu merg la alimentară să cumpăr macaroane, merg la o întâlnire de pretenţii. Chem rapid un taxi, că Continue reading
-
Sebeş
E cel mai potrivit loc în care să îţi trăieşti melancolia. Cele mai puternice imagini, pe care le am legate de Sebeş, sunt încărcate de un auriu tăcut, spălat de stropi mărunţi de ploaie. Nu e niciodată mai plăcut decât la crepuscul, să îl traversezi molcom la pas, să îţi hrăneşti izolarea, să nu îl Continue reading