escalada
Muchia Gardoman partea alpina cu iesire directa in creasta
Pe nemarcate prin Valea Ucea spre Varful Ucea Mare
Data: 22.09.2019
Scop: tura montana + alpinism
Trupa: Alin Tanase si eu
Locatie: M-tii Fagaras – Muchia Gardoman
Alin vine cu ideea de a face o muchie nordica Fagarasana cu iesire alpina directa in creasta ceea ce presupune si portini de alpinism. Ne hotaram sa incercam Muchia Gardoman cu iesire in Varful Arpasul Mare. Eu facusem partea de gol alpin a muchiei Gardoman acum aproximativ 17 ani 😀 urcand din Valea Ucisoara. Stiam ca zona cu Rautatile nu este de facut datorita jenepenisului care face zona inabordabila.
Cum aveam doar o zi la dispozitie, ne intalnim dimineata la 6:30 la Combinat in Victoria, apoi mergem cu masina pe forestier pana la intrarea pe Valea Ucea (7:30) pe care urcam spre o exploatare mare din costa estica a Gardomanului. Stiam zona si aveam track-ul de acum 5 ani asa ca in doua ore eram la casuta de vanatoare in Valea Ucea. Am continuat pe firul vaii si dupa inca o ora jumate era deasupra de pragului glaciar de unde am cotit stanga spre Muchia Gardoman.
Vremea era perfecta pentru ce ne propusesem. Temperatura optima, caldut si fara vant. Doar iarba mare, jnepenii si inclinatia mare ne faceau sa simiti in picioare tura. La ora 12:00 eram sus si ne bucuram de privelistea aereana care o aveam spre creasta, Valea Ucisoara si Ucea. Am continuat matematic spre creasta in prima parte neavand obstacole deosebite. Odata ajunsi in spintecatura ne echipam luand hamurile pe noi si legandu-ne in coarda. Primele doua lungimi sunt usoare pe o fata putin inclinata. Apoi urmeaza o coborare intr-o spintecatura care am facut-o prin dreapta. Ajunsi sub o lespede mare am regrupat. Acolo a urmat „pasul” muchiei in care trebuie sa urcam pe lespedea mare, sa urcam pe ea si apoi cu un pas foarte mare sa ajungi pe fata de stanca pe care se continua ascensiune. Aici am gasit singurul piton, restul asigurarilor fiind la colturi de stanca si ceva pietre incastrate.
La ora 15:30 eram sus pe Varful Arpasul Mare. Coborarea am facut-o prin caldarea Corabia tot pe Valea Ucea. La ora 20:30 dupa 13 ore de mers eram la masina.
Multumesc prietene pentru aceasta tura deosebita! Sper sa mai facem si altele, ca avem multe de facut 😉
Escalada in Peretele Aerian
In Cheile Turzii cu Mazu si Bebe
Data: 2018.06.10
Locatia: Cheile Turzii – Peretele Aerian
Scop: escalada
Trupa: Manzu si Bebe
Duminica dimineata am fugit la o tura rapida de escalada. Am ales Peretele Aerian desi stiam ca este expus la soare. Am catarat traeele: Zburatorul 5c+, LM (6a+, 7-), Trio (6b+, 7+). M-am bucurat ca mi-au iesit cap si m-am simtit bine in ele :D.
Multumesc parteneriilor mei din Mures: Dan Egri si Bebe.
Curs escalada si alpinism AGMR
La faleza din Predeal si Cheile Rasnoavei
Data: 2018.05.18
Scop: escalada si alpinism
Trupa: curs AGMR 2018
Am avut 3 zile de miscare, una de escalada la faleza din Predeal, o zi in Prapastiile Zarnestilor si ultima zi de alpinism in Cheile Rasnoavei in Traseul Cezar Manea.
Oameni frumosi, multe detalii si informatii utile. Concuzia: la catarat cu noi! 🙂
1 Mai pe stancile Cheilor Bicazului si Sugaului
Alpinism in Piatra Altarului turnul Cusmei Laposului
Via Ferrata pe Astragalus
Data: 2018.05.01
Trupa: Aniko, Abel, Bogdan Pintilie, Alexandra, Dan Egri (Manzu) cu trupa din Mures
Scop: alpinism si ture montane
De 1 Mai am iesit in zona Cheilor Bicazului sa profitam de cele 4 zile libere legate. Vroiam sa ne relaxam dar si sa cataram cat mai mult sa ne intram in mana si sa ne cunoastem mai bine.
In prima zi am parcurs traseul de Via Ferrata Astragalus, cel mai lung traseu de la noi din tara. Are un parcurs frumos si spectaculor de dificultate medie zic eu.
In a doua zi am urcat in Piatra Altarului pe traseul Creasta Estica (4A, 6+ si 6 lc), cel mai clasic si cunoscut traseu din zona. Un traseu care este minunat ca si priveliste, cu cateva pasaje interesante dar care te face sa te bucuri cu adevarat de stanca.
A treia zi am facut traseul Fisura Cusma Laposului, un traseu de dificultate 4A cu pasaje de artificial unde am tras de bucle serios si la surplomba am folosit si scarita :P. Super satisfactie la final! Un traseu refacut cu spituri la fiecare 1, 2 pitoane.
Impreuna cu Abel si Aniko am facut doua circuite in zona Cheilor Sugaului (cu Pestera Sugau) si am descoperit cu bucurie o zona spectaculoasa si inca destul de salbatica.
La catarat in Remetea
Adrenalina de primavara
Data: 22.04.2018
Locatia: Remetea, Piatra Secuiului
Scop: escalada
Trupa: Abel, Aniko, Akos si eleve
Duminica ne trezim relaxati si dam o fuga in Remetea sa incepem sezonul de escalada. Sper sa ies anul asta cat mai mult. Ne intalnim cu Akos si pun doua manse unde ne miscam primavaratic, dar cu experienta amintirilor din anii precedenti.
M-am bucurat ca si lui Abel si lui Aniko le-a placut si le-a cazut bine miscarea. Daca o luam incetisor cred ca putem toti trei sa facem ceva frumos la stanca.
Escalada cu oameni faini la Remetea
Escalada cu oameni faini la Remetea
Data: 2014.07.06 Locatia: Remetea – M-tii Trascau Scop: escalada Trupa: Akos, Tunde, Christos, Corina, Christine, Sika, Luci, Ionut, Caba, Raluca Foto: Corina Fodor – Nu am mai fost de ceva vreme in Remetea la catarat, asa ca ne-am strans trupa frumoasa si intr-o zi de duminica am fugit la stanci. Am ales primele trasee din zona Coada Pietrei care sunt niste manse usoare si tare frumoase. Vreme buna, pofta de adrenalina, aer curat, priveliste, cateva rute catarate cap… toate astea termindu-se cu un festin culinar cu produse traditionale: afinata, mentata (tuica cu menta) asortate cu mici si mustar. Viata grea! 🙂
Catarare Calcarele Ampoitei
Catarare Calcarele Ampoitei
Data: 15.06.2014 Locatia: Calcarele Ampoitei Scop: escalada Trupa: Luci, Ionut, Sika, Corina, Caba – Am fost o duminica… si am profitat de ziua lunga de vara, plecand doar pe la ora 15:00 spre Calcarele Ampoitei sa facem o miscare mica. Traseele dragute care le-am facut au deschis apetitul pentru catarat atat mie cat si omuletilor cu care am fost :).
Catarare in zona Cetatii de la Lita
Catarare in zona Cetatii de la Lita
Data: 21-22.06.2014 Locatia: Lita – M-tii Muntele Mare Scopul: escalada Trupa: Corina, Christine, Bogdan, Johny, Akos, Tunde, Christof, Raluca, Szabi, Caba Foto: Corina Fodor – A fost un weekend in care ne doream sa ne mai vedem… asa ca intre prieteni, sa mai povestim, sa stam la cort in jurul focului… Si asa ne-am intalnit in zona Cetatii de la Lita. Peisajul e frumos si da, am si catarat… incercand traseele din zona Sirul Pietrelor: Maioneza 5+, Bulion 5, Avocada 6+, David und Ronny 7 dar si in zona Stancile Ciobanului: Joint 6- si Lucky 6+. Duminica dupamasa s-a lasat cu un gratar la Szabi si Raluca pe mosie unde a venit si Voichita si Vlad. Am fost aproape „toata familia”! Va multumesc prieteni dragi!
Premiera romaneasca pe Varful Suphan 4061 m – Turcia – pe ski de tura
Premiera romaneasca pe Varful Suphan 4061 m – Turcia – pe ski de tura
Joaca de-a exploratorii
Data: 29-30 aprilie 2013 Locatia: Estul Turciei, la Nord de lacul Van; Echipa: Christine Thellmann, Corina Fodor, Akos Kozma, Caba Dan Scopul: schi de tura si atingerea in premiera romaneasca a Varful Suphan 4016m Foto: Caba Dan – galeria aici – Dupa ce am reusit escaladarea Varfului Ararat 5165 m si inca o zi de odihna, am plecat spre al doilea nostru obiectiv si anume al doilea varfal turciei, Varful Suphan 4061 m. Dimineata pe la ora 10:30 paraseam orasul Dogubayazit intr-un microbuz cu directia Lacul Van. Am avut de parcurs o distanta de ~ 180 de km pana la baza muntelui in asa zisa tabara de baza, unde urma sa campam. De-a lungul drumului am descoperit o Turcie saraca, cu sate mici dar dese, in care cresterea animalelor si o agricultura primara cred ca sunt singurele surse de existenta. Case mici, construite din piatra, drumuri laturalnice de pamant, vegetatie putina si urme interesante de lava din vechile eruptii vulcanice. Tot acest peisaj insa era animat de copii care se jucau nestingheriti sau veneu de la scoala in uniforme albastre. Dupa aproximativ 5 ore eram undeva sub munte si ne-am dat seama ca soferul habar nu avea pe unde sa urce, ce sa mai spun de asa numita tabara de baza. Singurul lucru care ne linstea era faptul ca vremea buna si stabila, aveam contact vizual cu varful si stiam ca acolo sus trebuie sa facem sa ajungem. Pe GPS am creionat de acasa doua posibile rute, dar acum eram mai la Est de ele. Reusim totusi sa urcam pe un drum de macadam ce duce pe un varf secundar numit Kiz Dag unde erau amplsate ceva antene de telecomunicatii. Atingem o mica sa si altitudinea de ~ 2500m. Aici drumul e blocat de zapada si oricum de aici se indeparta de varful nostru, Suphan. Decidem sa campam intr-un loc dragut si linistit intre niste stanci. Eram doar noi si ceva marmote pe tot acest munte si sincer ne simteam ca niste mici exploratori. Vedeam cu aproximatie varful, stiam altitudinea lui dar atat. Aveam de urcat 1600 de metrii diferenta de nivel. Aici nu sunt marcaje, rute standard, fiecare isi creoneaza propria ruta. Suntem doar noi, fara ghid dar linistea oferita de soarele la apus, muntele cu fetele lui inzapezite, floricele galbui, verdele crut al ierbii si frumusetea lacului Van ce se vede acolo jos sub munte ne dau un calm de nedescris.
Soarele e sus pe cer deja de multa vreme. Ne dezbracam si ne protejam cu multa crema cu protectie UV. Ne lasam bocancii intr-un sac impermeabil si ne rugam sa-i mai gasim la intoarcere. Sincer marmotelor nu cred ca le erau buni :)). Urcam intr-un ritm constant si castigam diferenta de nivel.
Cu fratii mei dragi, la un bike prin Gilau si catarat in Cheile Turzii
Cu fratii mei dragi, la un bike prin Gilau si catarat in Cheile Turzii
Data: 25.08.2012 Locatia: M-tii Gilau si Trascau Scop: bike si catarare – In ziua de azi, din pacate, sunt tot mai putini oameni care sa-ti fie apropiati si care sa-i numesti prieteni adevarati (nu amici). Eu sunt un norocos deoarece am in jurul meu PRIETENI! Nu multi, dar de calitate! Cu acesti oameni te intalnesti odata si din acel moment se stabileste o legatura pe care nimic nu o mai rupe. Nici timpul, nici greutatiile vremii sau distanta. Acesti oameni speciali iti fac ziua frumoasa doar cu un simplu telefon, doar cu un mic comment pe FB, ce sa mai spun de momentele cant te intalnesti cu ei si le strangi mana cu respect. In weekendu trecut am facut tocmai asta! Am mers la Cluj sa ma intalnesc cu doi oameni speciali din viata mea, pe care ii apreciez foarte mult si am multe de invatat de la fiecare. Akos si Csabi sunt si vor ramane ceva pe sufletul meu! Pentru ca fara umpic de miscare in aer liber nu se poate, sambata impreuna cu Tunde, Akos si Soby am facut o tura de MTB de aproximativ 50 de km prin M-tii Gilaului. Peisajul este superb facand zona una perfecta pentru biciclit. Duminica impreuna cu vedeta iesirii, Christof superbul baiat al lui Tunde ai Akos in varsta de 10 luni si Csabi si Andreea am mers sa cataram in Cheile Turzii. A fost o zi agreabila in care orele au zburat ramanad doar amintiri deosebite.
Tabara de alpinism in Cheile Turzii
Tabara de alpinism in Cheile Turzii
Data: 12-15.08.2011 Locatia: Cheile Turzii Scopul:alpinism in trasee clasice de mai multe lungimi Trupa: Ghita, Sanda, Akos si CAR Cluj Foto: Silvique (http://www.silvique.ro/) si Caba Dan – Mihnea, de la CAR Cluj, a avut frumoasa idee sa organizeze o tabara de alpinism in care lumea sa parcurga traseele clasice din Cheile Turzii. Mai ales ca vine si ungurul meu preferat, Akos, nu am cum „sa nu ma prezint si eu la apel”. Plecam vineri dupa servici si pe la ora 20:15 montam corturile in campingul din amonte a Cheilor (Sat Petrestii de Jos). Atmosfera este la inaltime mai ales ca sunt o multime de oameni cunoscuti din Cluj dar si din Timisoara (Hoinarii, fam. Tanase…) si Baia Mare (Calin si Diana). Povestile fac ca timpul sa zboare si cu greu pe la ora 00:30 mergem la culcare. Sambata dimineata suntem „verificati” si instruiti in zona Scolii Turdene cu privire la modalitati de regrupare, tehnici de filare si de siguranta. Lucruri care fiecare catarator trebuei sa la stapaneasca si cu ochii inchisi. Cataram prima lungime din Scoala Turdeana, urcam pe prusice pe coarda suspendata pregatita de Akos in zona pesterii si apoi pe la ora 14:00 fugim la corturi sa mancam ceva. Eu fac echipa cu Akos si decidem ca in dupamasa asta sa cataram traseul Erasmus dar nu inainte de a escalada traseul Jgheabului de 2 lungimi de coarda. Gradul este de 6 dar in prima lungime este mai ciudatel. Erasmus insa este un traseu foarte frumos in care am parcurs primele 2 lungimi. Prima lungime este un traverseu orientat spre dreata si intersectand mai multe linii apoi cea dea doau lungime urmareste relativ in serpentine o fisura. Foarte frumos si provocator! Duminica cum era „bataie” mare pe trasee din cauza aglomeratiei de cataratori, la ora 8:30 suntem la baza traseului Quo Vadis de 7 lungimi de coarda, grad 7-.
Ideea este ca traseul este foarte frumos dar mai inca de „muncit” pana sa pot merge cap de caorda si sa mai fiu si „relaxat”. Pasul cel mai dificil este in lungimea a 4-a in Peretele Porumbeilor, dar cel mai specataculos este fara doar si poate zona hornurilor surplombate de culoare neagra din lungimea a 6-a. 
Sa te uiti pritre picioare si sa vezi sub tine cateva sute de metrii de perete aproape verticali, sa vezi poteca ca un fir de ata cu oamenii care sunt niste furnici… este ceva deosebit!
Dupa 5 ore terminam cele 7 lungimi si ne felicitam! Inca un traseu memorabil care cine stie cat o sa-l repet. Ne retragem rapid rapeland prin Grota lui Hili fiindca nori negri se apropie. Ploaia ne prinde langa Pestera Romaneasca unde ne adapostim cu mai multa lume.
Seara din nou povesti cu toata lumea faina din camping pana tarziu.
Luni ne trezim mai tarziu, uscam corturile si dupa ce mancam plec cu Ghita si Sanda sa cautam ceva manse mai usurele. Le gasim dar din pacate erau ocupate. Si asa era tarziu asa ca printre poze si povesti ne intorcem la masina si apoi spre casa.
Au fost 4 zile extraordinare intre prieteni inca am facut si trasee de o frumusete deosebita.
Multumesc Silvique pentru fotografii. M-au inspirat si motivat si sunt sigur ca o sa aibe acelasi efect si pentru altii.
Catarare in Cheile Aiudului si Calcarele Ampoitei
Catarare in Cheile Aiudului si Calcarele Ampoitei
Data: 31.07.2011 Zona: Cheile Aiudului (Valisoarei) si Calcarele Ampoitei Trupa: Christine si Flo Scopul: escalada – Sambata nu stiu cum de am stat pe acasa… parca se anuntase vreme rea asa ca duminica trebuie sa iesim undeva si dam o fuga in Cheile Aiudului. Pe la ora 10 eram in Chei cautand traseul „Creasta Fetelor”, un traseu de 5 lungimi cu grad mai pt. noi adica un 4+. Gasim traseele vecine si intr-un final si traseul dorit dar se apre ca nu a fost refacut iar pitoanele cam ruginite ne-au facut sa nu ne aventuram in ceva nesigur. Din fericire avem acces la topul Traseelor „Blandul Ben” si „Garfield” cu gradul de 6+ unde cu doua semicorzi instalam o mansa.
Garfield este un traseu mai rar catarat dupa prize si muschii crescuti pe stanca dar Blandul Ben este dragut, cu 2 pasaje mai provocatoare :).
Dupa ce ne-am dat fiecare am hotarat sa dam o fuga in Calacarele Ampoitei mai mult sa le vedem decat sa cataram neaparat in ele. Eu fusesem acolo acum… vreo 8 ani 🙂 si stiam albul frumos a stancii. Odata ajunsi acolo punem si o mansa si facem traseele scoala de pe el. 
Aici trebuei sa revenim pentru ca zona are mare potential de escalada ;).
A fost o zi deosebit de relaxanta si dinamica!
Catarare in Cinque Torri (Dolomiti)
Catarare in Cinque Torri (Dolomiti)
Data: 04.07.2011 Locatia: Italia – Dolomiti – Cortina D’Ampezzo, Cinque Torri Scopul: catarare in traseu de mai multe lungimi Foto: Corina Fodor – Dupa o zi intreaga de escalada, langa Pasul Falzarego, unde am facut vreo 10 trasee superbe, hotaram ca in urmatoarea zi sa cataram si ceva de mai multe lungimi. Una din cele mai celebre si cunoscute zone de langa Cortina D’Ampezzo este Cinque Tori, niste turnuri frumoase avand o stanca rosiatica si un numar impresionant de trasee… undeva la 240.
Pe la ora 10 ajungem in zona si incepem pregatirile echipamentului. In acel moment doi cataratori coboraru deja din perete si ii intrebam despre starea traseelor, mai precis de nivelul si calitatea asigurarilor. Confirma ca traseele au fost refacute si sunt bine spituite asa ca renuntam la asigurarile mobile si alte acareturi.
Ajungem langa traseul la care ne gandeam sa-l facem, si incepem sa-i cautam linia.
Ne tot uitam… si din stanga si din dreapta… mai consultam cartea cu rutele sa nu fi gresit zona si bolovanu, urcam mai sus… iarasi ne uitam… dar nu vedem nici un piton, spit, ancora chimica. Dupa vreo 10 minute de „holbat” la stanca, coboara vreo 3 militari aflati la catarat in zona, si vazandu-ne nedumeriti ne dau topo-ul detaliat a traseului care avea 5 lungimi de coarda. Si incep sa ne explice: prima lungime are un spit undeva la 60% si apoi… urmeaza o regrupare buna, aflata cam la 40 de metrii, a doua lungime are doua pitoane dar unul nu e bun, a treia lungime are un spit… si atat, a patra are un piton si un spit! Gata! Noi inmarmuriti, multumim frumos de indicatii apoi incepem sa radem. Ce „huda” mea de traseu e si asta? Pai trebuia sa nu-l mai puna in carte ca si traseu! Pai in 5 lungimi de coarda ai 5 spituri si un piton? :)) Daca era asa macar sa iti spuna ca este pentru mobile (bine, bine dar nici de mobile nu era grozava conformatia stancii si clar, in pasajele dificile nu avea unde sa le montezi). Nu doar „traseul nostru” era asa „bine” pitonat, toate cele 5 trasee din zona noastra erau la fel de „dezastroase”, fapt dovedit de linia de 5 lungimi facuta de Mihai si Corina apoi si Eugen cu Marius urmata de mine si de Adi (in primele 3 lungimi).
Dupa ce ne-a batut vantul si ne-a prins frigul bine in „superbul traseu”, am coborat si ne-am mai distrat pe un bolovan care avea o fata inclinata si taiata parca de o spada de ureas. De departe nici urma de prize sau striatii a stancii. Traseul era un 7+ poate chair 8- unde ne-am ros espadrilele si degetele, dar a fost cea deosebit :).
Va urma!
Din zona de vis Bled (Slovenia) spre Cortina D’Ampezzo (Italia)
Din zona de vis Bled (Slovenia) spre Cortina D’Ampezzo (Italia)
Episodul 2
Data: 28-01.07.2011 Zona: Triglav, Bled, Cortina D’Ampezzo Scop: catarare, baie, plimbarica – Dupa tura extraordinara pe Varful Triglav, decidem sa cataram umpic si alegem o zona Bohinjska Bela aflata la ~ 35 de km de cabana unde suntem cazati Aljazev Dom.
Zona de catarat este in spatele caselor unui satuc pitoresc care m-a fermecat. 
Daca m-as muta, in zona asta a Sloveniei mi-ar place! Totul este de un calm perfect. Ai o senzatie de spatiu atemporal, un aer de munte curat, case si gradini ingrijite si de o arhitectura de basm, este o zona in care te poti bucura de viata si poti practica o gramada de sporturi.
Trasele de catarat sunt foarte bine batute pe ancore chimice, fiecare mansa are topul ei si poti exersa pe toate gradele. Noi am inceput cu ceva usurele de 4+ si 5 la final „jucandu-ne” pe ceva de gradele 6+ si 7. 
Multumiti de efortul depus si ademeniti de soarele si vremea superba am fugit spre Bled unde am pus ochii pe fantasticul lac de acolo. Cuvinte nu am sa va descriu exact cum este si ce am simitit. Este… perfect! Apa albastra de munte, culmea si calda, zona de plaja si baie amenajata cu gazon, piste de alergare si de ciclism… hmmmm ce sa mai spun! Un loc perfect de concediu care vi-l recomand din tot sufletul. Lacul este foarte mare si poti vizita o insulita cu biserica, poti pescui sau sa te dai cu caiacul…
Facem o baie buna, mancam o pizza si mai buna si facem planuri, pentru ca in data de 29 iunie plecam spre Italia.
Dupa un drum superb spre Cortina, in care am trecut un pas montan cu altitudinea de 2200 m, ne cazam la camping Dolomite.
In prima zi planurile de a face o via ferrata pica deoarece dimineata e cam innorat si picura umpic. Asa ca facem o plimbarica circuit de vreo 5:30 ore si 1200 metri diferenta de nivel pana la Refugiu Faloria 2123 m. Cu ocazia asta admiram „turnurile” stancoase ce strajuiesc Cortina transforma zona intr-un pol magnetic pentru alpinismul italian si european. 
Vremea tine cu noi si de data asta si satisfactia, bucuria de a fi pe munte, de a fi in concediu, de a fi cu prietenii este maxima. 
Va urma!
Concurs de pescuit la Bradeni, si catarare in Cheile Tureni
Concurs de pescuit la Bradeni, si catarare in Cheile Tureni
Data: 05.06.2011 Locatia: Cheile Tureni Scopul: escalada Trupa: Christine, Corina, Roger, Flo, Akos, Tunde, Caba – Sambata am avut o zi grea, cu trezire la ora 4:00 participat la un concurs de pescuit la Bradeni organizat pt. angajatii Romgaz. Cum trebuia sa-mi apar titlul, lucru care l-am si facut… 😛 am scos toate „fâțele” din balta si un crapcean care mai arata a peste. Oricum s-au strans vreo 4,3 kg :).
Apoi fuga acasa si mers la nunta „mentorului” si bunului prieten Florin Constantenec.
Duminca am plecat cam adormiti spre Cheile Tureni unde ne intalnim cu Akos si Tunde. Mergem sa incercam ceva manse. Ungurul „isi prinde capul” pe un traseu de 8- (Delir), eu pe un 7 (Fox) iar ceilalti s-au distrat pe Bolek (6-). Apoi ne-am mutat pe Diangonal (5+) si Deget in Ochi (6+). 
Desi a fost cald ne-am adapostit la umbra si ziua a trecut foarte repede. Ceea ce a lipsit a fost o baia intr-un lac sau rau cu apa curata, caci valea ce curge pe acolo… e un dezastru ecologic :(.
Inca un weekend incarcat si dinamic care a zburat cat am clipit! Vine urmatorul, 😛 si din nou suntem plecati 😉
cabadan.wordpress.com 
