De când au înflorit pomii și s-au dezmorțit terasele, Ilarion pare a recăpăta culoare în obraji. „Adevărul e în halba de bere băută cu prietenii”, trage de el dl. Lică. Dar merge greu. Pentru că Ilarion a dezvoltat o conexiune parasocială cu ChatGPT.
Citește în continuare20/03/2025
Libertatea noastră
„Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă / Până nu vom câștiga libertatea noastră”. Am crezut în acest cântec în primăvara anului 1990 și cred că am făcut bine că nu am plecat. „Libertatea noastră” a devenit ceva de la sine înțeles. Ceva pentru care merită să lupți în fiecare zi (pentru că libertatea nu pică din cer).
Citește în continuare17/03/2025
România și cei 93% de credincioși ai săi
Un studiu Statista Consumer Insights dat publicității săptămâna trecută arată că România este țara UE cu cea mai mare proporție de locuitori (93%!) care afirmă că sunt credincioși practicanți și că, astfel, religia joacă un rol proeminent în viața lor de zi cu zi. Foarte frumos!
Citește în continuare01/03/2025
Miorița din Biroul Oval
Românii au o baladă populară, Miorița, în care un cioban se resemnează când află că tovarășii lui s-au înțeles să-l omoare (pentru că „are oi mai multe,/ mândre și cornute”). Ideea din Miorița (resemnarea în fața destinului implacabil) reflectă, s-a spus, o trăsătură importantă a poporului român. O filozofie. Un mod de a fi. La Miorița m-a dus cu gândul ceea ce s-a întâmplat vineri în Biroul Oval între „cei trei ciobănei”. Acolo, în Biroul Oval american, ucraineanul Zelenski a rescris Miorița românească. Deznodământul poate că va fi același; povestea e diferită. Pentru că am văzut o cu totul altă atitudine decât cea cu care eram noi obișnuiți: chiar dacă șansele sunt mici, atunci când se vede atras în ambuscadă, „ciobanul” încolțit alege să se lupte.
Citește în continuare23/02/2025
Alegerile din Germania. Cifre critice (lumea, ca o pradă hipnotizată)
Alegerile din Germania găsesc lumea ca o pradă hipnotizată în fața unui imens șarpe boa. Până la scrutinul din România, îl avem pe cel din Germania, probabil cel mai important al anului. Avem câteva cifre critice într-un infografic Statista bazat pe sondajele dinainte de scrutin. Ce va fi după? Cât de mult va fi contat influența rusă, implicarea noii administrații americane, cu un pronunțat accent anti-european?
Citește în continuare13/07/2024
Singur
Stătea sub o umbrelă de soare. Pe masă avea o sticlă de vin alb, așezată lângă o pălărie decolorată. Paharul era pe jumătate plin. Din când în când, lua câte o înghițitură, apoi continua să privească spre mare. Încerca să nu clipească, să țină ochii deschiși cât de mult. Când începeau să-l usture, strângea pleoapele și întunericul de sub ele se transforma într-un fel de pastă gălbuie. Era singur. Cel puțin, așa i se părea lui. Oamenii din jur treceau încoace și încolo, se scurgeau prin caniculă.
13/06/2024
E rasism să nu îți placă manelele?
E rasism să nu îți placă manelele? Aceasta e întrebarea. Răspunsul meu este că nu, nu e rasism. E vorba doar de gusturi.
Citește în continuare07/06/2024
Desprinderea
Doamna cumsecade stătea pe bancă, iar afară era cald. Aveai impresia că ți se dezlipește pielea de pe oase. Lângă ea s-a așezat o doamnă mai puțin cumsecade, de pielea căreia hainele parcă ar fi vrut să se descotorosească. Respira grăbit și încerca să spună ceva. Cuvântul „apă” s-a descătușat anevoie de buzele nefiresc de umflate. Doamna cumsecade a scos din geantă o sticlă de plastic și a început să deșurubeze capacul. Era prins bine, așa că a pus un pic geanta deoparte; acum poate să se miște mai liber. Însă nu atât cât doamna mai puțin cumsecade, care s-a desprins de bancă, ca un abur, și a rupt-o la fugă, ținând strâns geanta doamnei cumsecade (încă preocupată să desfacă sticla de plastic).
24/05/2024
Servesc patria. 1 decembrie: 38 de grade (la umbră)
Azi e 1 decembrie și te-ai întors în unitate din permisie. Te clatini de parcă te-ai fi aflat pe puntea unei corăbii bete. De parcă tu însuți ai fi fost beat criță. Însă doar răcit. Frisoane, tuse, gât cu țepi pe dinăuntru. Jumătate dintre băieți sunt la fel.
Citește în continuare10/04/2024
Despre lucrurile care contează în viață
O întâmplare cu maneliști, la o trecere de pietoni din București, despre lucrurile care contează în viață. Probabil.
Citește în continuare21/03/2024
A doua Apocalipsă a pisicilor
De regulă, motănelul e foarte vioi dis-de-dimineață. Așteaptă cuminte să mă trezesc. Dacă i se pare că durează prea mult vine tipil. Îmi dă cu lăbuța pe față. Primul lucru pe care îl fac e să îi pun mâncare în bol. Și apă proaspătă. Stă deoparte. Toarce domol. Știe că i se cuvine. Când termin, mă privește lung. Parcă ar zice: „E bine”. Mănâncă încet, tacticos. Apoi are chef să se joace. Proiectez lumini pe perete. Îi place.
20/03/2024
Acest perete neted a fost odată alb
Acest perete neted a fost odată alb; acum e cenușiu. Dincolo de el stă o familie: soț, soție, soacră. Și-un fiu. Care și-a adus aici și viitoarea nevastă: o tânără simplă, cu privirea albastră. Vorbim despre o familie semi-tradițională din blocul de-alături (altfel spus, din lumea reală).
07/03/2024
Gânduri profunde din mijlocul băltoacei rotunde
Stai și asculți ploaia. Un un limbaj sacadat. Îți tremură colțul de sus al buzei; ar vrea să spună parcă ceva (neapărat). Ud leoarcă ești. Și singur pe afară – în mijlocul bălții rotunde (ca o poveste circulară).
Citește în continuare06/03/2024
O întâmplare banală lângă băltoaca ovală
Plouă cu bulbuci, din toate părțile; parcă ar ploua de jos în sus. Ai crede că totul este lichid. Tu însuți ai luat forma corpului care ți-a fost dat. Un corp bine profilat în ploaie, pare-se. Altfel, de ce să fi venit doamna aceea direct spre tine (trecând prin băltoaca ovală)?
Citește în continuare
21/02/2024
Servesc patria. Deviza locotentului Mitran
„Omul se trage din maimuță. Soldatul, din porc”. Acesta este principiul călăuzitor al activității de zi cu zi pe care o desfășoară locotenentul Mitran. Ești la Bacău acum, unde plouă mărunt și rece, și îți amintești cum făcea Mitran transpunerea în practică a acestui crez.
Citește în continuare17/02/2024
Navalnîi.
Sunt curios cum percep oamenii de rând din Rusia destinul lui Navalnîi. Dacă lichidarea lui îi pune pe gânduri. Este extraordinar că aceia mai curajoși dintre ei au ieșit în stradă în primele ore după ce s-a făcut anunțul oficial despre lichidarea ultimului mare oponent al dictatorului Puțin. Dar masa tăcută? E nepăsătoare? Neputincioasă? Captivă narativelor oficiale și complice?
Citește în continuare16/02/2024
Am fost la „Bach, colegul de birou”. De la BWV la BMW
Am avut parte, la începutul lunii februarie, de o porție de cultură și bună dispoziție de tip uns pe suflet de care îmi era (și îmi este mereu) dor. M-a dat gata, din nou, un proiect de Cleopatra David și Alexandru Pătrașcu, care au adunat în jurul lor câțiva artiști minunați, propunându-ne un spectacol neașteptat: Bach, colegul de birou. Deja știam de ce isprăvi sunt în stare; cu un an înainte fusese La Serva Padrona.
Citește în continuare15/02/2024
Dilemele Licăienilor
„Poate ar fi bine să ne întoarcem pe Planeta Albastră”.
Citește în continuare
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
